Category: Blog

  • Ziua în care am ridicat ochii din telefon (sau pokemon go vs geocaching)

    Ziua în care am ridicat ochii din telefon (sau pokemon go vs geocaching)

    Se făcuse ora 10 și trebuia să-mi duc copiii la culcare. Am zis să mai arunc un ochi la starea națiunii ‘go’, nu de alta dar se mai întâmplă să adorm înaintea copiilor și să nu mai apuc să setez reminder-ul (cel care îmi spune când pot colecta punctele din gym). Deschid aplicația și ..stupoare: după multe săptămâni aveam mai puțin de 10 gym-uri ocupate. Timpul optim al colectării era pe la 4 dimineața așa că trebuia să fac ceva repede să remediez situația. Și acum vine prima palmă a realității … nu cea virtuală: “Tati, vreau să dorm la tine in brațe!” zice fii-miu de aproape 5 ani. Îmi dau o palmă (virtuală de data asta) și las cucerirea gym-urilor pe dimineață.

    Ne trezim la 7, pregătim ghiozdanele, pachetele cu mâncare, geci groase că.. brr… afară sunt 4 grade (mă întreb oare cât o să-mi reziste mâinile pe bicicletă, butonând telefonul tot drumul spre serviciu și ..oare cum o să mai joc când s-o lăsa frigul de-a binelea, că până acum combinația cu bicicleta a mers perfect). Ieșim pe ușă; până la ieșirea din bloc se activează și GPSul și pornește și aplicația. Mai pot bifa 2 poke-stop-uri în drum spre școală.

    După ce-mi las copiii la școală, rezolv și al 10-lea gym lipsă, colectez punctele și mai ‘cumpăr’ încă 50 de locuri pentru a mai jogla și cu alți pokemoni; nu de alta însă mai am 2 upgrade-uri și fac tot podex-ul de Europa și parcă ar mai merge ceva spațiu de manevră să mai încerc combinații noi. Îmi încep drumul de 7+ km spre serviciu. Mai prind vreo 2-3 pokemoni până ajung la urmatorul gym (trebuie să ai macar 14-15 gym-uri ca să stai liniștit ca atunci când e timpul optim să ai cel putin 10 și să iei maxim de puncte). Găsesc repede combinația bună și iau 500+ pe fiecare bătălie, în 5 ture mai adaug un nivel turnului și îmi setez urmatoarea țintă. Pedalez energic ca să mai aduc ceva căldură până la degete și …pafff…a doua palmă a realității: moare telefonul!

    (paranteza mare: în 2 luni de joacă, am reușit să distrug complet bateria telefonului. Azi mi s-a inchis telefonul când bateria era la 75%. În general nu ține mai mult de 15-20 min cu GPS și pokemon go pornite. Bineințeles că folosesc și o baterie externa – ca orice poke-vânator încercat, însă după îndelungile utilizări am bușit și cablul usb și cred că și mufa telefonului).

    Conectez bateria externă, repornesc telefonul (ce să vezi – mai avea 60% din baterie!). Ajung la următorul gym (însă nu remarc că ieșise cablul din telefon pe drum), pornesc primul atac și … victima moare din nou! Văd cablul de la bateria externă atârnând și … mă umflă un râs din ăla de te dor fălcile.

    Mă adun, arunc telefon în ghiozdan, încalec bicicleta, ridic privirea din pamânt și zâmbesc larg – pentru prima dată pe ziua de azi văd cerul. There is a real world out there!!!

    img_2016-10-06-13232207  img_2016-10-06-12511075  img_2016-10-06-13261619

    — si acum revenind la titlu  —

    For the record – mă joc geocaching de vreo 10 ani, pokemon go de mai bine de 2 luni, sunt gamer înrăit de mic copil (însă încerc să mă tratez)

    Pokemon Go m-a intrigat cu tot succesul lui și am zis că trebuie să-l încerc, să vad și eu ce atâta vâlvă în jurul acestui fenomen. Idea de a te plimba ca să gasești monstruleți a mers mână în mână cu biciclitul meu zilnic și cu cheful de a mă ridica cât mai des din scaunul corporatist. Așa că mi-am instalat aplicația și am pornit joaca. Totul a mers destul de intuitiv.

    Cam așa a fost și în geocaching: mă plimbam cu un prieten prin oraș când îmi zice el așa dintr-o dată: “Hai să mă ajuți să caut o comoară”. Văd ca-și pornește GPS-ul și mă duce către un punct anume după hartă. Ajunși în locația dorită, începem să căutăm o cutie (comoara) folosind niște indicii.

     

    Partea inițială este intuitivă în ambele jocuri, însă iți trebuie ceva studiu pentru a deveni competitiv. Așa cum în pokemon go înveți că există tipuri de pokemoni care au diferite abilități, așa și în geocaching afli că sunt mai multe tipuri de cutii, de diferite mărimi, care sunt mai mai ușor sau mai greu de găsit (dificultate). Găsirea nesturilor si stategia de a captura/crește gym-uri poate fi comparată cu rezolvarea unui mister/puzzle/wherigo în geocaching. Stategii jocurilor vor găsi satisfacție în ambele tabere, însa cred eu că în geocaching posibilitățile de a surprinde plăcut jucătorul sunt în număr sensibil mai mare. Este o matematică în a ști/găsi moveset-ul ideal sau cel mai bun tip de pokemon care să-l învingă pe un altul, însă în geocaching această “matematica” este adusă la nivel de arta – sunt puzzle-uri care să-ți pună mintea la lucru și să te țină captive zile și chiar luni întregi (îmi aduc azi aminte cu plăcere de rezolvarea unei crime, care m-a purtat prin oraș timp de vreo 6 luni).

    Psihologia de a te ține ‘captiv’ e bine implementată în ambele locuri: “Go and catch them all!” și a-ți completa podex-ul + toate medaliile obținute dacă îndeplinești anumite criterii, are în geocaching echivalentul statisticilor care te fac să tot cauți până iți completezi matricea de cutii găsite de diferite dificultăți și tipuri de teren; echivalentul ‘medaliilor’ este idea de ‘suvenir’. Modul de a te face să continui și când ai crezut că ai descoperit tot, e bine implementată în ambele locuri, dovadă că lucrurile au fost făcute cu cap și pricepere.

    cache_type     screenshot_2016-10-13-23-49-22    suvenir

    În ambele jocuri idea de bază este de a te scoate din casa. În pokemon go stai cam mult cu nasul în telefon, în geocaching te mai uiți doar din când în când să vezi care e calea optimă de a ajunge la țintă. Capturarea pokemonilor e mult mai ușoară în comparație cu găsirea fizică a comorii în geocaching. Probabil că o să vezi mai mulți jucători dacă apare un Dragonite în Parcul Izvor comparând cu apariția un nou geocache în aceeași zonă, însă efervescența și flow-ul de adrenalină cred că sunt comparabile.

    Aș mai adaugă și că in pokemon go tinzi să parcugi cam aceleași căi bătătorite, pe când în geocaching mereu umbli după ceva nou. Atât pokemonii cât și geocache-urile sunt la coordonate fixe GPS, numai că cutii sunt acolo pe vecie, nu ca mostrii care dispar în maxim 15 minute. În geocaching nu o să superi că Niantic a blocat iar accesul la API și nu mai ai hărți exacte, harta cu geocache-urile e disponibila oricând din mai multe aplicații. În pokemon go ești limitat la zonele urbane unde producatorul jocului a ales să pună punctele de interes, în geocaching cutii sunt ascunse de jucătorii – pot fi oriunde pe glob, de ce mai multe ori în locații care au o poveste aparte.

    Poate fi comparația între o iubire de-o vară și una de-o viața, o prăjitură de la Capșa și cea făcută de mama acasă, un joc de noapte târzie împărtășit cu amici la miezul nopții în Herăstrău și un alt fel de joacă ce se împletește cu tot felul de pasiuni de tip outdoor (colindat prin parcuri, păduri, străduțe uitate, munte sau malul mării).

    Daca tot sunteți cu telefonul în mână și GPS-ul pornit, vă încurajez să le încercați pe amândoua și să vă convingeți singuri care se muleaza mai bine stilului vostru. Si…nu uitați de cer 🙂  E o lume acolo în afara realității telefonului care merită descoperită.

  • GQ8 Concurs Foto

    GQ8 Concurs Foto

    Duminica, 14.08.2016 in cadrul GQ 8 s-a desfasurat evenimentul intitulat de noi Concurs Foto. Au fost inscrise 51 de fotografii facute pe durata eventului si castigatorii au fost stabiliti in urma votului  tuturor participantilor.

    S-au acordat si premii simbolice: locul III- o moneda de lemn aniversara GQ8, locul II-3 monede GQ8 si locul I- 5 monede de lemn.

    Castigatorii au fost :

    • locul I Chrys 10

      image013
      Chrys10
    • locul II Cami theone

      Cami theone
    • locul III Bdanv

      image021
      Bdanv
    • mentiuni:
      Lukas’

      image015
      Lukas’

      Iepu09

      image044
      Iepu09

      MrErikusz

      image018
      MrErikusz

    Felicitari tuturor participantilor!!!

     

    Fotografiile participante:

  • Întâmplări de la GeoQuest8

    Întâmplări de la GeoQuest8

     

    GQ8

    Şi-am încalecat pe-o şa şi-am început povestea mea.

    Vineri 12.08.2016 treziţi de frigul ce se lăsase în cursul nopţii ploioase ce tocmai trecuse, ne strângem cortul şi pornim spre Lacul Roşu.   Ooo ce amintiri ….. aici (în Lac) era să cad în toată splendoarea mea acum doi ani când ne îndreptam împreuna cu V@lybra spre Iaşi Caută Comori 2 , rămăsesem în urmă să fac poză, să putem loga earthcache-ul  şi cum era noapte căutam ceva ca să pot demonstra că am fost pe acolo , Vali şi Alin au luat-o înainte şi prinşi în povestea lor, nu au văzut cu ce avânt vin înspre ei şi că nu o să văd că podeţul se termina nefiind nici un gărduleţ (cum mă aşteptam eu) . Cu un picior în aer (gata să calc în apă ) realizez ce tocmai urma să fac , cei doi bărbaţi cu care eram încă erau prinşi în povestea lor…….

    IMG_20160812_092623

     

    După depanărea amintirilor trecem la şedinţa foto după care mâncăm un binevenit langoş ,ah şi ce langoşşşşş , repede urcăm în maşină şi pornim prin chei . Peisaje de iţi taie răsuflarea ,stânci parcă crestate cu cuţitul ,copaci crescuti în mica crestătură a stânciilor ,strada cu cele două benzi care parcă intra în stâncă.  Pământul ud ,vremea rea ne îndeamnă să mergem spre Bicaz unde urma să ne întâlnim cu cei care trebuie să vină la eventul GQ8.

    IMG_20160812_102250

     

    Facem un rapid FTF la event ajungând la ora 12:00 unde avem ocazia nestingheriţi să ne alegem în voie căsuţele . Zis şi făcut, alegem ,desfacem bagajele  şi aşteptăm ….. şi aşteptăm . Timpul trece  şi  Geocacherii încep să sosească , nu înecpem bine o poveste cu uni că uite, vin alţii . Ne sunt împărţite vestitele tricouri  şi insignele caracteristice I3SENIILOR , după care, puţin mai târziu, se face o mică prezentare a geocacherilor ptr o mai amplă cunoaştere, seara încheindu-se cu prezentarea filmuleţului  făcut de Mr.Erikusz si Chris10 la DAC_EC 16.

    IMG_20160812_160746

    Misterul nopţii de vineri:

     

    În timpul prezentăriilor vine Alin şi îmi cere cheia de la căsuţă :” Nu este la mine ,vezi că a rămas la tine ,caută-te bine prin buzunare .” , îl văd cum işi schimbă culoarea feţei şi pleacă …..întorcându-se la vre-un sfert de oră cu o alată cheie luată de la recepţie : “ Am pierdut-o pe cealaltă dar am făcut rost de alta “ îmi spune el plin de remuşcări . Nu după mult timp vine Bogdan şi îmi spune :” Am încurcat cheiile , cheia voastră este la mine .”  , “ Băi Bogdane nu am încurcat nimik ,noi am pierdut cheia  ,cheia pe care o am este alta luată de la recepţie! “ . Îmi arată cheia şi ce să vezi mai frate , intradevăr, cheia noastră era la Raluca & Bogdan  ….acum întrebarea era unde este cheia lor . Îl iau pe Alin şi hai să îi ajutăm să găsească cheia (deja crezând că ce pierduse Alin era de fapt cheia lor ) . Ajungem la vecini noştri care căutau în disperare cheia :” Măi, da voi v-aţi luat cheia din usă ?” întreb eu  , “Da !” zic ei …iar eu ca un Toma necredinciosul  mă indrept spre căsuţa lor :” Vezi că a intrat cineva acolo “ îmi strigă Raluca , “Păi şi nu  şi-a scos  cheia din usă ?” . Vine Alin lângă mine şi îmi spune: “Hai să vedem cine este înauntru ? “ . Aşa descoperim că, căsuţa era liberă în aşteptarea noilor locatari iar cea ocupată era cea de lângă (pe care nu am mai percheziţionat-o  ). Totul e bine, cand se termină cu bine . Ne prăpădim de râs şi ne întrebam  toţi patru “Dar cum a ajuns cheia  noastră la Bogdan ????? “ , mister ce a rămas nerezolvat  până în ziua de azi .

    Sâmbăta eventului:

    Ziua de Sâmbătă începe în zbieretele telefonului care se chinuia să ne trezească  . Ne pregătim rapid şi Pornim la micul dejun unde ne întâlnim cu restul populatiei  ( unii din ei plecând deja pe traseul  făcut de Elena ) în tabăra. Facem echipele , luăm GPX-ul , broşura coinurile  şi repede ne îmbarcăm în maşină şi pornim la drum .

    DSC_0029DSC_0030

     

    Prima oprire mysteriul  Lacul Izvorul Muntelui unde  este specifcat că, coordonatele nu sunt foarte precise şi ne mai şi întreaba în ce an a început construţia barajului. Unde o fi şi cum o fi, urma să aflăm . Ne învârtim ,ne sucim ,demonstram că răbdarea femeilor este limitată , Pistruiata fără 82  întreaba de anul barajului şi …….ce credeaţi că vă spunem chiar totul ????  , găsim cutia şi FTF dragilor,  unde plini de bucurie începem “ Vrei să fi FTF/ Te obsedează  stelele …..”.  Facem sfârşitul Car Trak-lui  Barajul Bicaz, Bicaz Park ,Aye Aye Captain ,Lacul Pângăraţi(aici întâlnindu-ne  cu Dadfac şi CamiTheOne care s-au alăturat echipei ) ,îndreptându-ne spre Piatra Neamţ .

    Piatra Neamţ :

    ” Ce facem luăm telegondola sau urcăm pe jos ? ”
    ” Păi cine ştie când mai avem ocazia să ajungem pe aici , hai cu telegondola ! ”
    “Ok! Hai la bilete! ”
    “Băi ! avem şi aici un cache !!!!! ”
    ” Da ? Unde? ……… Hai să îl căutăm ! ”

    IMG_20160813_112129

    Şi aşa am mai adăugat încă un FTF . Panorama din telegondolă este extraordinară, greu de explicat prin cuvine , după o serie de poze şi anecdote  ajungem la destinaţie unde căutăm vechiul cache după care purcedem a pleca pentru a face restul traseului . Un cache aici ,unul colea ,un drum scurtat urmat de o mică rătăcire şi hopa gasirăm drumulu corect . După cum curgeau FTF-urile începem să cântăm imnul în gura mare de se cutremurau munţi şi ce zicem noi “ Hai mă să sunăm compozitorul că aşa se cade ,să vadă şi el că munca lui nu a fost în zadar!!!! “ , zis şi făcut, când  acesta a răspuns la apelul telefonului  pur şi simplu a rămas uimit de ce îi auzeau urechiile şi ce iau mai auzit… .. .. ..

    După Take a break  ajungem la Zoo Park unde, găsirea cutiei îi transformă  pe Raluca& Bogdan în “Cezar şi Cleopatra “  mândria citindu-se pe chipurile lor .

    IMG_20160813_125450

     

    Ajungem în centrul oraşului unde mai facem câteva cacheuri în urletele fetelor care se plângeau de foame şi băieţii încurajându-le” Încă o cutie !“.După masă mult aşteptată am mers şi la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ unde în insistenţele pictorului nostru Bogdan şi ale lui Lizucai de a nu pleca până nu gasim cutia scotocim şi ne alegem cu găsirea acesteia.

    Echipa rosie: Lizuca&Patrocle, V@lybra, Issa Şyşaa, Pistruiata, Raluca & Bogdan plini de exuberanţă urcă în maşini şi se îndreaptă spre cacheul La băncuţe unde să îi fi văzut cum Bogdan şi V@lybra (fiecare în maşina lui ) jucau unul cu celalalt Piatră, Foarfece ,Hârtie (norocul nostru că la noi conducea Raluca pe când în cealaltă maşina conducea Vali). După un drum anevoios unde doar cu mila Domnului nu s-au rupt maşiniile , căutăm cutia ne logăm şi ne îndreptăm spre căsuţe. Dacă drumul spre cache deşi a fost anevoios Raluca a ştiut cum să ne ducă fără să ne zgâlţâie din toţi rărunchii ,să vă povestesc cum ne-a dus Bogdan care nu a suportat “micile “ mustrări şi a tras maşina pe stânga drumului (nu a rezistat să parcheze corect)  unde a zis tare şi răspicat : “ Coboară! , mâine vine cu noi doar Alin!!!! “ . Ei dragi mei nu-i dracul aşa de negru precum pare şi nu am fost dată afară din maşină  pe bune .

    E he he….. despre sâmbătă  seara ar fi multe de povestit aşa o să fac un mic rezumat : Doamne ajută că, concursul “ Geocacheri au talent “ nu s-a mai ţinut  , la răguşeala pe care o aveam ar fi plans toţi şi nu de plăcere….., dar Kings of the Games a ţinut până noaptea târziu câştigând normal, cei mai buni.

     

    Duminica eventului.

     

    La primele cutii ne-am “izbit” de restul colegiilor care făceau şi ei Car trak-ul . La Viaduct Valea Mormântului  cineva spune “Sunt 23 km până la următorul cache! Hai să vedem cine ajunge primul .”  şi ne urcă draguţul de Bogdan în “racheta”  lui şi începe să piloteze neţinând cont de denivelările drumului . Imaginaţivă  trei mărgele (că a patra se ţinea de volan ) într-o cutie, iar cutia în mâna unui copilaş care o agita într-una , aşa eram noi în drum spre Poiana Largului . În timpul acesta ne sună Pistruiata “ Noi am trecut cumva pe lângă voi?? Pentru că nu vă mai vedem !” , “Nu” ,zic eu , “Noi suntem cu mult înaintea voastră , ne-am luat şofer de rachete şi tocmai ne face o demontraţie , ne vedem la cache .“ După toată cursa asta în care lacrimile noastre au curs şi iar au curs ( să îl fii văzut pe Alin chinuindu-se să işi pună centura de siguranţă în timp ce ţopăia pe bancheta din spate ) ,ajungem la “Coada Lacului unde trage şoferul nostru o parcare in mijlocul intersecţiei lângă două maşini de poliţie, iar noi ceilalţi uitându-ne plini de uimire la el, foarte senin ne spune “Ce?? Doar nu am lăsat maşina în drum !” . Ne prelingem usor ( cele trei mărgele ) din maşină şi pornim să căutăm cutia. La

    Pod, ca să ne fie mai uşor facem două echipe: băieţii pe o parte fetele pe cealaltă . Plini de mândrie băieţii strigă “ Nu ştiu ,dar credem că nu sunteţi pe partea bună a podului ,coordonatele arată pe partea asta a podului !!!”  “Nu-i nimica , logati voi “ zicem noi…  şi surpriză….. cutia era pe partea fetelor (nu mai povestim ce figuri au făcut băieţii  după ce le-am arătat cutia ).

    IMG_20160814_143523IMG_20160814_144030

     

    Pornim mai departe spre celelalte cutii, acestea ducându-ne în nişte locuri pline de istorie atât la casa în care a crescut marele scriitor Ion Creangă , la vestita cetate a Neamţului ,unde a trebuit să dăm un adevărat spectacol ( a se citi logurile acesteia ) cât şi la binecunoscutele mănăstiri din împrejurimi. Timpul trece ,seara vine car-trec-ul se termină iar noi  ne dăm seama că nu o să ajungem la timp să dăm pozele ptr concurs . Dăm un telefon la Petronel care ne salvează zicându-ne să îi trimitem un e-mail cu acestea .”

    IMG_20160814_173038

    IMG_20160814_173944

    IMG_20160814_180613

     

    Uf “ , răsuflăm uşuraţi ,problemă rezolvată , “Vrea cineva să îl cunoască pe Garu ?” se pune întrebarea în grup “Noi deja îl cunoaştem” vine răspunsul tuturor  , “Ok , atunci mai facem un cache in drum spre tabară “. Pe drum sună telefonul  “Linişte ! Mă sună Mio să îmi spună că am câştigat concursul foto! “ , “Alooooo ,daaaaaa , vrei să îmi spui că am câştigat ???”  spun eu, plină de emoţie , “Eu nu aş fi aşa de bucuros în locul tău , toate proiectoarele sunt la voi şi nu putem începe eventurile din cauza voastră !” (începe o adevărată mustrare ) , dăm mici sfaturi omului dar observăm că acesta odata ce la luat pe NU in braţe nu îi mai dă drumul . Ei fraţilor şi uite aşa ne strică omul toată bună dispoziţie acumulată în decursul zilei . De aici începe o altă aventură : Bogdan accelerează , măinile mele delicate fac contact cu gatul lui Mio ( păcat că partea cu măinile se întâmplă doar în imaginaţia mea ) iar Alin ştiind ce va urma odată ajunşi sună repede pe Csipike unde îl roagă să meargă la recepţie după vestita cheie . Toate bune şi frumoase ajungem la destinaţie unde toate erau instalate dar geocacheri lipseau cu desăvârşire (după o zi plină oamenii erau flămânzi , aşadar luau masa liniştiţi ) , numai Mio botos tasta la laptop singurel , “asta-i şansa mea” imi spun eu dar Alin a fost mai rapid şi ma ia repede de acolo.

    Hopa !!!  a venit Mos Ion cu tot felul de jucărele, care mai de care ptr stimularea creierelor şi a curiozitaţii noastre . Nu a fost mai prejos nici Geo-Braniacs-ul , un joc unde logica işi spune cuvântul .  Apare şi Iepu-raşul cu “instrumentul de tortură auditivă “ iar noi, cei cu răbdarea limitată fugim repede în jurul lui pentru  al acompania la Imnul Geocachingului . Foarte buni nu cred că am fost, deoarece nu am reuşit să atragem atenţia aşa cum ne-am dorit, mai ales că CINEVA (din nou ) ne strică buna dispoziţie “ S-A PUBLICAT NIGHT CACHE-ul !!! “ (Pe bune crezi ca noi nu stim ?????).  Ei terminăm cu tortura auditivă , mai târziu facem şi night cache-ul , mai schimbăm două trei vorbe, spunem nu ştiu câte poveşti ,încercăm iar la cutiile lui Mos Ion şi …. înca o noapte mai trece .

     

    Ziua de Luni :

     

    Dis de dimineaţă ne facem bagajele ,ne urcăm în maşină ,ne luăm rămas bun de le cei treji, pe uni reuşim să îi trezim (nu a mers la fiecare partea cu trezitul , somnul find foarte greu la uni ) şi o luăm din loc . Facem un binevenit FTF la Pasul Pângăreaţa împreună cu Szilard de unde ne vedem in continuare de drum . Mai facem cateva cacheuri pe drum  şi după ieşirea din Daneş  cineva ne clanxonează ne uităm în spate şi surpriză !!! , V@lybra şi Pistruiata ne salutau bucuroşi,  demonstrându-ne că drumurile erau pline de geocacheri.

    IMG_20160814_143825

  • Jurnal dacic (sau cum să comprimi într-un roadtrip dement de weekend aproape o vacanță întreagă de om normal)

    Jurnal dacic (sau cum să comprimi într-un roadtrip dement de weekend aproape o vacanță întreagă de om normal)

    Vineri, 22 iulie

    15.30 – București. Se încarcă tot în mașină, cort, saci, torțe, instrumentul de tortură auditivă, cățel, purcel, oaie, iepure. Waze cel bun ne ghidează pe unde știe el că nu e aglomerat. Vorbim despre pokemoni și Chipuc, când trecem prin Drumul Taberei spre centura Domnești.
    17.45 – Slatina, oprire la GC6NJ5P, o cutie neatinsă încă, freshly published. Urcăm undeva pe un deal, zidurile sunt grafitizate interesant și ajungem sus unde ne așteaptă o parcare mare și goală, dar și Casa Căsătoriilor. Mioritics descoperă că acolo este un battlefield sau pokestop ceva și brusc uită de jocul nostru. Îi iau telefonul, arunc vreo două mingi după niște mâțe virtuale și când vine liliacul îmi dă mat, că se învârtea ăla de era să amețesc. Plec după borcanul meu, îl găsim, coordonatele off. Mai facem câțiva pași și wow, să moară toți pokemonii dacă îmi imaginam așa view frumos aici la Slatina: Oltul se întinde la picioarele noastre și preț de câteva minute facem poze uitând că aveam o destinație precisă și că mai e muuuult de mers.

    slatina

    21.05 – Drobeta Turnu-Severin – sunt aruncat din mașină la marginea stadionului unde echipa mea favorită începuse deja un meci anost pe care avea să îl piardă (sunt un mare neportbonheur). Pentru câteva zeci de minute Mioritics o să caute cutii vâneze pokemoni prin Drobeta.
    22.55 – Drobeta Turnu-Severin – Alo, mă! Am ieșit! Unde ești? – Deja? Gata? Îs în centru! – Păi hai! Stau la OMV și aștept caleașca. Apare de niciunde și sunt invitat să merg la un geocache. Se pare că cineva a fost așa de cucerit de pokemoni încât a uitat de geocaching. Îmi dau acceptul cu ceva mofturi și coborâm în centru, fascinați de peisajul special al acestui oraș: de ce nu facem event la Drobeta? Ajungem la turnul de apă, wow! Ce dihanie! Ce mișto e! Ce feeling genovez ne dă! Îngenunchem și scormonim cu ochii scoși, lingem tot praful de pe/sub/lângă niște bănci, renunțăm. D5-ul ăsta e prea șmecher pentru noi. Hai naibii la daci că e târziu.

    turn

    23.30 – Încep să volănesc pe malul Dunării, of of mult mai e. Ăia din tabără dau semne de somn (nimic neașteptat).

    01.30 – Platoul Muntele Mic. Silence. Liniște. Quiet. Silenzio. Unde or fi dacii băi nene? Mă așteptam să vuie tot muntele. Evident că fără GPS un geocacher nu se descurcă, așa că mioritics fuge peste munte la niște coordonate. Și culmea, găsește tabăra.

    01.40 – Primul contact cu neadormiții. E răcorică la pantaloni scurți. Pun o geacă pe mine. Fâs, fâs, sar capace de bere, începe un festival de talente bahice, cu palincă, vișinată, răchie etc. Povești.

    02.10 – Ia hai să punem pe facebook o poză de la focul nostru de tabără!

    facebok

    02.40 – Băi ce cald e :)) Cam dorm ăștia pe aici, bine că nu e Lukas că sigur ne trimitea să rădem pe Semenic că se aude în cort.

    05.40 – Opa, ce frumos se luminează… și rouă!

    540twilight

    640

    06.40 – Gata, hai sa dormim și noi că începe eventul acușica.

    Sâmbătă, 23 iulie

    09.30 – “Hai bă, Iepu. Hai că se pleacă” aud ca prin vis și mă simt lovit de trenul fantomă de Băuțar. Încerc să programez ochii să focalizeze, dar nah, low bat. Și e un cald în cort. Cu chiu cu vai, scot nasul să văd ce atâta gălăgie. Constat cu mare oftică faptul că din două borcane de lăudatul gem de caise adus de Dani Borca a mai rămas fix de o lingură. La geocacheri cred că se aplică bine proverbul ăla: “frate, frate, dar trece prin burtă”. Limpăiesc și eu ce a mai rămas pe acolo, mă uit la ce frumos se vede tabăra noastră dacică cu corturi și mașini, o îmbinare splendidă de arhaic cu modern, în vreme ce dragul tricolor flutură în vânt.
    cuntu1

    11.00 – Iau oaia și plecăm și noi pe hiking trackul pregătit de organizatori, legătura Muntele Mic-Țarcu. Băgăm cărbuni și mergem vârtos, nici nu ne oprim măcar la cutii, cu gândul că le facem la întoarcere.

    11.45 – Ajungem la checkpoint 5, ajungem din urmă, da, da, pe cine credeți? Tot grupul de daci, stimați telespectatori! Adicătălea ei plecați la 10.20 și zang, fugăricii i-au prins imediat. De aici ne lăsăm prinși în mersul somnolent al grupului și ne oprim și la geocache-uri.

    cuntu2

    13.00 – Iată-ne la Cuntu. Aici se termină trail-ul de 10 cutii, suntem toți mulțumiți, vreme frumoasă, peisaje minunate, izvor rece și bun.

    13.15 – Temerarii pleacă spre Vârful Țarcu să îi ascundă lui V@lybra o cutie. Provocare, evident. El nu și nu, că el nu poate. A ajuns el până la Cuntu, io zic că ajunge și pe Țarcu. Noi ceilalți tragem niște poze de grup la cabana meteo și în același ritm de lalala o luăm înapoi spre mașini.

    hiketrack

    14.00 – Primele 4 cutii (sau ultimele, cum am coborât) le-am căutat singur, pentru că ceilalți le făcuseră la urcare. Vai, ce drăguț! Așa m-am bucurat să le caut și să le găsesc de unul singur. Nu că aș fi eu vreun animal solitar, dar totuși geocachingul în gloată te privează de senzațiile cu adevărat speciale pe care le simți în grup mic.

    14.30 – Mă urc în calitate de pasager în mașină cu HagenF și cârdul de mașini scoboară spre Caransebeș, întru haleală la Terasa Gugulanilor și pe urmă mai vedem.
    15.15 – Stop. Păi ce facem băi nene, nu mergem să mâncăm? Ne e sete!! – Nu, că uite sunt două cutii aici. Of! Obsedați și posedați geocacherii ăștia! Vizităm doborâți de soare două poduri din oraș, Balansoarul și Teiuș și scormonim după cutii. Căldura este năucitoare. De pe un pod vedem cum Timișul, care este murdar, se unește cu Sebeșul, care este curat și într-un final rămâne un râu… murdar.
    15.45 – Un bineberitat popas. Ciorbică, ardeiuț, mici, bere, bere, bere, bere. Mâncare simplă pentru oameni fără fițe.

    16.45 – Rehidratați într-un mod acceptabil, pornim pe traseul Dâlmei, un fel de dig pe malul râului. Ne oprim la o bisericuță, unde hintul spune că Sfântul se uită la noi. Adică era o icoană cu un Sfânt. Sfântul știa ce facem noi pe acolo, așa că nu a dat nicio alarmă.

    17.00 – Ajungem într-o zonă cu mult păsăret și vegetație luxuriantă. Găsim repede cutia, mergem mai departe.

    17.45 – Pod. POD DE CALE FERATĂ! Ura! Podul îmi amintește de MTW2. De linia spre Oltenița. Doamne cât ne-am tolănit pe toate traversele alea, cât am pipăit toate segmentele alea de fier ruginite. Nici aici nu a fost chiar simplu, deși când am văzut poza spoiler totul s-a rezolvat. A fost totuși un pic de adrenalină, pentru că nah, șubred rău podul. Dar am scăpat toți cu bine.

    pod

    18.15 – Ajungem La grădini. Apăi așa-i de cald… Și apă nu-i. Luăm decizia să părăsim traseul Dâlmei, nu de alta dar Pistruiata a rămas singură sus şi până mai strângem noi ce mai e de cumpărat se face seară. Mai facem un mystery haios şi o parte se duc să aducă maşini, o parte ne sacrificăm şi luăm loc la terasa cu halbe îngheţate.

    haltacazarmii

    apus

    19.45 – Înapoi în tabără. Aşteptăm să ne strângem.

    lafoc1

    20.30 – Bate un vânt destul de serios, dar e cald. Depun eforturi să mă dau mare cum aprind eu focul. Facem focul, începem să frigem diverse frigărui, slană, piept de porc, cârnaţ, fix ca nişte Kauflandaci autentici.

    lafoc2

    21.30 – Ne întrecem în antitalent la fript cartofi în jar. Dar focul arde şi vântul îl întreţine frumos. Am descoperit a doua zi asta atât pe pantaloni cât şi pe Salomoni, noroc că-s vechi şi deja ieşiţi din prima linie de uz.

    23.00 – Aduc pe nesimţite instrumentul de tortură auditivă, puţini se prind ce duc în spate. Dar aşa a zis Tarabostes, eu l-am ascultat!!
    23.00 – Gata, începe circul: hghj sjgjz sb auztk ajjks ☺)) lkkj ahiuh skhn FTF nknm hohoho!! Hii apok skojhkj skljnhrk xsdlkjkld kkls, Daniborca. Sdh uh su ash asoliujlo ashjkas 02.30

    Partea de mai sus e criptată şi numai dacii care au fost la event ştiu despre ce e vorba şi pot decripta textul. Ceilalţi, poate mai aveţi o şansă la GQ8.

    03.30 – Somn. Ajunge.

    Duminică, 24 iulie

    09.30 – Aoleu ce căldură e în cort. Scot nasul, toţi up and running. Matinali băi nene, nu greieri de noapte. Hai, o îmbucătură pe fugă, strâns cort şi pa.
    pozadegrup

    10.15 – Poze de grup. De final.

    parfum

    11.00 – Centură. De Caransebeş. Oprire dubioasă. Ajungem la un cache, scoatem o cutie cu sticluţe de parfum, fiecare e numerotată şi nasul tău trebuie să ghicească care ce e. Aşa afli finalele. Iasomie, crin, regina nopţii. Şansa mea era dacă aveau arome de friptură, usturoi, mici. Mă rog, nasurile fine îşi fac datoria şi ajungem la final.

    11.30 – Dacul şef are un dinte împotriva ălora de îi ciordesc cutiile. Luaţi mă, luaţi-o p-asta. O cutie unde sunt viespi!!!

    11.45 – Hm, ptiu, Dace! Adică eu merg spre sud şi îmi pui cutie pe partea stângă? Or fi lucerna faină şi căpiţele mişto, dar chiar aşa?

    12.15 – Se îngroaşă gluma: după cacheuri pe stânga şoselei vine o serie de opriri „ca-n Banat”. Văleu V@ly !!

    treiape

    12.30 – Nici nu mi-am dat seama că involuntar am ajuns prima maşină şi le-am dat ţeapă tuturor neoprindu-ne la un cache-izvor. Cu parcare bănăţeană. Neah, s-o ofticat oaia dar eu ce să îi fac? Cine m-a ţinut de vorbă? Cine mi-a lăsat GPS pe mână?

    12.45Obelisc. S-a terminat urcarea pe Transbănăţeană. Suntem într-un fel de vârf, cache, CITO. Frumos view. Hai mai departe.

    13.30 – Trei Ape. Iau o îngheţată ca mor de cald. E un cache lângă lac, dar muggle-ul de grătar a împânzit zona. Mergem cu tupeu peste şi rezolvăm problema. Mai avem un cache peste lac, mai vechi.

    14.30 – Gărâna. Am auzit de Gărâna. Frumos satul. Aranjat, cochet, dichisit. De festival. Jazzy. Cache pac pac. Foame

    15.30 – Masă. Acolo unde se ţine festivalul. Şi stăm. Şi curg blonde şi nefiltrate şi fără alcool. Timpul Trece.
    mori

    17.00 – Hai mă, ca e drum lung până departe. Mergem spre Semenic. Se-Me-Nic. Doamne ce surpriză! Chiar dacă e off-event, mergem pe Piatra Goznei, mergem la morile de vânt părăsite – meeegaaawoooow şi după, încă hipnotizaţi, pe vârful Semenic, unde nici măcar DNF-ul nu ne mai deranjează. Evident oaia pleacă cu botul vânăt, de la afine.

    19.45Văliug. Lac printre pomi. Mi-ar fi plăcut să mă ducă la ponton. Nu m-a dus.
    loco

    20.15 – Reşiţa – Locomotive. Muzeu. Vai. Nu aş mai pleca de aici!!! Ce Piese!!! 1800 toamna. Doamne. Capodoperă. Oaie e după pokemoni, nu ştiu dacă pricepe ce are sub nas.

    21.00 – Farewell Dax. Gata! Arrivederci, sarumana, mega treabă.

    21.01 – Plecăm spre Herculane. Așa am zis noi că la sfârșitul eventului mergem la 7 Izvoare calde, facem o recuperare la cloacă și plecăm luni dimineață devreme spre casă.

    21.15 – La Anina la podul lui Maus sigur nu ajunge. Pai dacă e o cutie T3.5 pe drum, Cheile Carasului, să nu o încercăm? Mpăi na, hai!

    21.30 – Pantaloni scurți și adidași scurți, so wrong! Mergem mai întâi prin bălării teribile și apoi facem echilibristică pe o creastă îngustă. Noroc că se termină repede (coordonatele erau off vreo 80 m). Logging. Se întunecă.

    23.00 – Ati auzit de cascada Bigăr, nu? Bănuiesc că orice om normal merge ziua la ea. Ei bine, noi am ajuns pe beznă. Uite aici:

    bigar

    00.15 – Mașina are un martor care se tot aprinde. Ceva de frână. Și bipăie.
    00.40 – Herculane. DNF. 7 izvoare. Ce cazare? Unde să pui măcar cortul pe benza asta? Hai la cloaca și pe urmă acasă.

    01.00 – Haha, caldă-i apa, negru-i cerul, stelele se holbează la noi. Peste 9 ore ar cam trebui să fim la birou.

    01.30 – Gata, să o întindem, zic.

    01.45 – Orșova. A început să bipăie cam serios. Adică nici nu mai poți să moțăi la volan de bipăit.

    03.00 – Filiași. Benzinărie. Capota sus. Lanternă. Limbi străine. Google. Unde o fi vasul de lichid de frână? După vreo 10 minute ne prindem. Cu oareșce teamă vărsăm niște DOT5 peste ce era acolo și îl aducem la nivel.

    03.30 – Plecăm mai departe. Bipăitul a dispărut! Bice!

    06.30 – Intrăm în București, 30 de minute mai târziu, sfârșesc în perne pentru 2h30. Urmează o zi în care vom experimenta senzația de lovit de tren. A meritat? A meritat.

  • Geofest 2016  – Jurnal de călătorie

    Geofest 2016 – Jurnal de călătorie

    17 iunie 2016

    Event Cache BeerFest
    Am pornit pe jos către event, trecând prin Piața Mică unde am oprit pentru rehidratare. FITSul se lasa asteptat asa ca am pornit iar la picior prin Piata Mare si apoi pe bulevard pana la BeerFest unde am continuat rehidratarea.
    Rand pe rand ni s-au alaturat si alti … insetati… de cunoastere…

    Letterbox Hybrid Floricica
    Gasita in cadrul GeoFest 2016, in sesiunea de pregatire de la BeerFest (hidratare si administrare de vitamine – mici) pentru un roadtrip de poveste. sau povesti.

    18 iunie 2016

    Sibiu - Agnita - Sighisoara
    Event Cache CoffeeFest
    noah! ca doar nu poti pleca la drum pe stomacu gol si cu gps-ul derutat!
    eu am luat cu cafeluta dupa cafeluta, si o limonada cu socata ca sa garniseasca brosura si ecusonul ce au sa ne tina pe calea dreapta 🙂

    Traditional Cache Biserica fortificata Daia – Thalheim
    Am baut la Frieda si a doua cafeluta, dar tot nu m-am trezit bine.
    La Daia m-am trezit abia dupa ce am plecat de la cache ca n-am bagat de seama biserica !
    Vad acum pe street view ca n-ar fi fost departe si ca poate merita un cache mai aproape de biserica, insa fara sa vad locul cu pricina am incredere ca locatia aleasa a fost poate cea mai potrivita…

    Traditional Cache Biserica evanghelica Casolt – Kastenholz
    Daca la Daia am ratat biserica aici am vazut-o chiar foarte de aproape. Locatia e chiar foarte bine aleasa.
    Mare pacat ca vecinatatile incep sa sufere din cauza graurilor…

    Letterbox Hybrid Biserica fortificata Rosia – Rothberg
    Eheiii !!! Lucrurile merg in crescendo!
    Biserica asta arata chiar mai bine, am vazut si interiorul (usa de lemn era lasata deschisa, doar grilajul era inchis), pe o latura e deja renovata. Foarte misto!
    Cacheul? Meserias la culme. Buna idee, bine lucrat, pozitia excelent aleasa, nu te deranjeaza nimeni.

    Eh, pe Mio si pe Vanatori i-a agatat pastorul sa ramana probabil la slujba, ca au plecat cand ne intorceam noi de la Vurpar… 😉

    Traditional Cache Biserica fortificata Vurpar – Burgberg
    La Vurpar lucrurile n-au mers prea bine.
    Din sat am vazut indicatia catre biserica si am continuat cu incredere indicatiile GPS-ului, doar ca n-am oprit unde ar fi trebuit, am crezut ca voi gasi pe drum un loc unde sa opresc sau sa intorc, insa drumul a devenit din ce in ce mai putin drum si tot mai mult aratura.
    Intr-un tarziu am revenit acolo unde GPS-ul indica cel mai apropiat punct al strazii fata de biserica si cache. Am debarcat, si am dat buzna pe prima poarta… oopps! era o curte privata….
    Am revenit pe strada si am observat scara ce duce spre biserica. Bun! Am ajuns la poarta de intrare in biserica, insa lacatul din poarta nu lasa nicio sansa de abordare…
    Am dat ocol, am studiat toate gardurile…, si am sunat owner-ul. Zice: “prin cimitir”…
    Pe harta Garmin Romania era clar marcat cimitirul, doar ca prin iarba inalta nu se vedea niciun mormant.
    Hmmm! Am innotat prin iarba pana in zona cacheului. Am dat de zidul bisericii, si am inceput sa il pipaim. Noroc ca eram mai multi ca altfel il pipaiam cat ar fi fost ziua de lunga. In cele din urma am gasit si cutia.
    Phuau! Asta n-a fost deloc usor, desi cutia nu are prea multe stele. Tricky!

    Traditional Cache Centrul Cercetasesc Nocrich
    Noroc ca Alin si Issa stiau locul. Altfel, n-as fi intrat in curtea asta nici daca vedeam indicatoare cu “geocaching ahead”. Mda. Stranie experienta.

    Traditional Cache Biserica fortificata Marpod
    In Marpod things are strange. The Mair tryed harder to make nice places around the churck instead of the church itself. Well. Mister Mair! Try to repair the church and make it visitable and you will have planty of moneys to do everything else…

    Traditional Cache Fagaras Panorama

    De nu stiu cate ori am gresit drumul in excursia asta. De data asta am mers pe drumul bun dar am ratat acest cache cu vreo 3 sau 4 sute de metri. A meritat sa ne intoarcem.
    Nori negri veneau dinspre Medias, si ne-am temut ca ne prinde furtuna. Se auzeau descarcari electrice in departare. Szilard ma intreaba: “nu e periculos sa ne urcam in copac atunci cand fulgera?”, “pai, nu” zic eu, “ca se urca Larissa” :)))
    Multumim Issa ca ne-ai scutit de efort 🙂

    Traditional Cache Biserica fortificata Chirpar – Kirchberg
    Nici la Chirpar nu ne-a fost usor. Am lasat masinile la drum si am dat ocol scolii si bisericii. Am gasit si intrarea in curtea bisericii si am cautat peste tot pe la zidul de imprejmuire, ca sa constatam in final ca Alin a fost mai inspirat si a dibuit ascunzatoarea. Ce sa zic! Coordonatele nu sunt mult prea gresite (vreo 5-6metri) dar noi am insistat sa cautam unde nu trebuie cand lucrurile erau mult mai evidente.
    Of, canicula asta ne joaca feste!!!!

    Traditional Cache Biserica fortificata Vard – Werd
    Daca la Chirpar a mai fost cum a fost, in Vard interpretarea gresita poate fi groaznic de gresita.
    De mugelsi nu mai zic, in toiul zilei e greu sa treci neobservat, iar in rest cred ca devine imposibil.
    Noroc ca Larisa a fost iarasi insistenta si ne-a scos din …
    Merci Issa!

    Traditional Cache Biserica fortificata Agnita – Agnetheln
    Agnita. Oras mare, frumos, case aranjate, cetateni activi. Prea activi.
    Noroc ca Alin a fost capel maistru si s-a orientat rapid. Noi ceilalti am incercat sa distragem atentia … trecatorilor.
    Biserica fortificata Agnita
    Biserica e mare, frumoasa, aranjata cat de cat, arhitectura deosebita. Of, Doamne! de ce nu sunt locurile astea mici muzee, ar merita cu varf si indesat fiecare banut.

    Traditional Cache Biserica fortificata Ruja – Roseln
    La Ruja l-am intalnit pe cel care are grija de biserica, ne-a poftit inauntru si am vizitat biserica, putin prafuita dar in stare buna. Ne-a povestit ca au renovat cat de cat casa parohiala in care vor sa deschida un fel de pensiune si cu banii astfel obtinuti sa renoveze si biserica.
    Cel mai rau arata scoala care e imediat mai jos de biserica.

    Traditional Cache Biserica fortificata Netus – Neithausen
    Biserica din Netus era inchisa asa ca ne-am indreptat atentia catre cache, cu grija insa pentru ca mai erau unii care si-au indreptat atentia asupra noastra neavand altceva mai bun de facut.
    Biserica fortificata Netus

    Traditional Cache Biserica fortificata Bradeni – Henndorf
    Cand am ajuns la Bradeni si am intrat in parcul de langa biserica deja Alin fremata de nerabdare sa ii gasim cacheul. Nu puteam sa il lasam sa fiarba asa ca am gasit-o destul de repede. Nu stiu daca asta l-a dezamagit sau nu, dar ascunzatoarea e foarte bine aleasa si sper sa reziste cacheul timp indelungat.

    Traditional Cache Piramidele din Apold
    Cacheul asta e mai simplu de abordat daca vii dinspre Apold spre Agnita, altfel poate fi riscant sa opresti masina. Am gasit repede cacheul insa piramidele le-am admirat de la departare. Era timpul sa mergem catre Sighisoara sa lasam organizatorii sa pregateasca eventul de seara.

    Traditional Cache Biserica fortificata Apold – Trappold
    Ultima oprire inainte de Sighisoara. Din locul cacheului nu se vede prea bine biserica ce sta cocotata pe un delusor destul e inalt. Nici cacheul n-a fost usor de gasit, coordonatele erau deplasate cu cativa metri si am avut nevoie de un indiciu suplimentar, insa cu el am gasit foarte repede cutia.

    Event Cache Road Trip GeoFest
    Calatorului ii sade bine cu drumul dar nici hodina nu-i prisoseste!
    Am campat la Aquaris unde s-a intamplat primul GeoQuest, cel din 2009. Eheeei, ce amintiri, s-au cautat cutii, s-a rezolvat un puzzle pe care s-a pierdut si s-a castigat un ceas…

    Dupa zapuseala de pe drum am trecut destul de repede la rehidratare, la modul intensiv, si asta a dezlegat limbile si povestile s-au intins pana tarziu in noapte.

    Legendele locale spun ca unii temerari au plecat la o sesiune nocturna de cautat cutii cam pana cand i-a prins ploaia 🙂

    19 iunie 2016

    Sighisoara - Biertan - Medias - Sibiu
    Traditional Cache Biserica fortificata Danes – Dunesdorf
    Am purces de dimineata dar nu inainte de cafeluta sa continuam Road Trip in cautarea bisericilor fortificate. Danes e prima oprire a zilei, rezolvata rapid de Petronel care facut un park and grab elegant.

    Traditional Cache Biserica fortificata Laslea – Großlasseln
    Langa biserica din Laslea am zabovit ceva mai mult timp, am facut si poze, multe poze.

    Traditional Cache Biserica fortificata Saros pe Tarnave – Scharosch
    Cu locatia cacheului asta nu ma prea impac, e prea riscant plasat dupa sicana de reducere a vitezei. Culmea e ca inclusiv acolo s-au nimerit niste mugelsi dubiosi…

    Traditional Cache Erodtemplomok Erdelyben – Berethalom
    Biserica din Biertan am vizitat-o in 2010 cand am nimerit un festival medieval.Biserica fortificata Biertan - alee cu arcade Am revenit cu mare placere pentru ca e una din cele mai impunatoare biserici fortificate, se poate spune ca e mai mult cetate decat biserica. Fiind reparata si reamenajata merita oricand o vizita. Am intalnit doua grupuri de turisti, unul european, unul asiatic, veniti cu autocarele.
    Biserica fortificata Biertan - turn sudCache-ul e foarte bine plasat insa a trebuit sa asteptam binisor pentru ca s-au perindat multi mugelsi din cele doua grupuri.

    Traditional Cache Biserica fortificata Richis – Reichesdorf
    La Richis am gasit usor cacheul pentru ca e ferit de mugelsi din centrul cultural dar mai ales comercial al satului 😉

    Traditional Cache Biserica fortificata Pelisor – Magarey
    Fara sa ma uit asupra descrierii am fost tentat sa opresc inainte de curba la dreapta, in dreptul unei fantani. Nu ar fi fost cea mai buna alegere, bine ca am primit instructiuni sa continui drumul pana in poarta casei parohiale.
    O iapa cu manzul ei pasteau in curte, iar in rest nu ne-a intrebat nimeni de sanatate in cursul excursiei catre biserica.
    Petronel s-a asezat la umbra imediat in dreptul casei parohiale.
    Biserica fortificata PelisorE bine sa urmezi poteca si sa urci treptele catre biserica, pentru ca scutesti o portiune de balarii. Apoi pana la cache am innotat obligat intr-o mare de balarii si urzici si la amiaza fiind era deja sufocant de cald si asta accentua efortul. Elena si Mara Ioana au valsat foarte elegant pana la cache in incercarea disperata de a evita urzicile. Pana sa parasim GZ ne-a ajuns din urma si Mio dar l-am lasat sa caute singurel si l-am asteptat la umbra unde era si Petronel.

    Traditional Cache Pupaza din Tei!!!
    Un cache select, cu audienta… si mai selecta.
    Primul auto-selectat s-a cocotat rapid si a aruncat bomba: “cine nu se urca nu se semneaza!”.
    Al doilea l-a urmat rapid, si in momentul ala am zis ca nu tre sa ma las mai prejos bursucului din scetch-ul cu Toma Caragiu.
    Si uite asa ne-am gasit trei pupazoi in copac sa cautam “ghici ciuperca ce-i”…

    Mi-am dovedit dreptul de a fi semnat in logbook :))) … iar pupăza din tei sa fie povestita mai departe…

    Traditional Cache Biserica fortificata Alma Vii – Almen
    La Alma eram deja patru masini. Noroc ca nu e genul ala de sate in care lumea sta in poarta sa vada ce se mai intampla pe ulita, ca ar fi zis ca e vreun alai de nunta.
    Am urcat incet catre biserica insa din cauza lucrarilor de renovare nu am intrat, inca nu e vizitabila. Am lasat Alma Vii in urma si am intrat in taramul celor drepti sa cautam cacheul. Era liniste… si multa pace …

    Traditional Cache Biserica fortificata Mosna – Meschen
    Mosna. Alt sat mare, frumos, dichisit, iar biserica fortificata ocupa o pozitie impunatoare in mijlocul lui.
    Cacheul e intr-o laterala, langa parcul cultural.

    Traditional Cache Biserica fortificata Axente Sever – Frauendorf
    A fost cat pe ce sa dam disparut cache-ul din Axente Sever intrucat ascunzatoarea e destul de adanca si trebuie verificata cu atentie. Din fericire e cam singurul loc plauzibil si asta restrange mult aria de cautare.

    Traditional Cache Biserica fortificata Seica Mare – Marktschelken
    Am lasat-o pe Maria sa descopere cutia.
    Asta e genul de cache Matroska. Nu zic mai mult ca devine spoiler.
    O babuta de peste drum a devenit destul de curioasa din cauza prezentei noastre acolo, si evident eram deja a nu stiu cata gasca in ultimele doua zile care se opreste si se fatzaie pe la gardu bisericii, incat ne-a dat buna ziua.
    Noi, baieti finuti cu buna crestere, i-am dat la randul nostru buna ziua dar atat, asa ca babuta s-a vazut nevoita sa isi caute de ale ei.

    Traditional Cache Biserica fortificata Rusi – Reussen
    La Rusi a fost ultima oprire in drum catre eventul de incheiere din Sibiu. E clar ca terenul din zona nu e foarte stabil, nu doar turnul bisericii e inclinat, pare ca si zidul fortificatiei e afectat si poate ca nu mai sta mult in picioare.
    Biserica fortificata RusiMergeti sa vedeti turnul din Pisa…, pardon, din Rusi. Se vede mult mai bine cat e de inclinat de pe drumul mare, cand iesi din sat catre Sibiu

    Event Cache GeoFest Sibiu 2016
    Multe multumiri Emil – Csipike, Alin si Larisa – Issa Sysaa, pentru un weekend de neuitat, cu un tur de forta pe la bisericile fortificate, cu peisaje minunate, o seara grozava in Sighisoara si doua in Sibiu (plus o cafeluta dupa cafeluta :))
    TFTRoadTrip!

    …în loc de încheiere…
    Event Cache It’s The End???
    Un sfarsit e un inceput!
    Nu am ramas pentru inca o cafeluta, am sorbit-o acasa, relaxat, privind aevea prin aburii cafelei traseul parcurs si am inceput deja sa fac planuri pentru ce am lasat in urma…