Author: Geocaching-Romania

23.30 – Încep să volănesc pe malul Dunării, of of mult mai e. Ăia din tabără dau semne de somn (nimic neașteptat).

01.30 – Platoul Muntele Mic. Silence. Liniște. Quiet. Silenzio. Unde or fi dacii băi nene? Mă așteptam să vuie tot muntele. Evident că fără GPS un geocacher nu se descurcă, așa că mioritics fuge peste munte la niște coordonate. Și culmea, găsește tabăra.

01.40 – Primul contact cu neadormiții. E răcorică la pantaloni scurți. Pun o geacă pe mine. Fâs, fâs, sar capace de bere, începe un festival de talente bahice, cu palincă, vișinată, răchie etc. Povești.

02.10 – Ia hai să punem pe facebook o poză de la focul nostru de tabără!

02.40 – Băi ce cald e :)) Cam dorm ăștia pe aici, bine că nu e Lukas că sigur ne trimitea să rădem pe Semenic că se aude în cort.

05.40 – Opa, ce frumos se luminează… și rouă!

06.40 – Gata, hai sa dormim și noi că începe eventul acușica.

11.00 – Iau oaia și plecăm și noi pe hiking trackul pregătit de organizatori, legătura Muntele Mic-Țarcu. Băgăm cărbuni și mergem vârtos, nici nu ne oprim măcar la cutii, cu gândul că le facem la întoarcere.

11.45 – Ajungem la checkpoint 5, ajungem din urmă, da, da, pe cine credeți? Tot grupul de daci, stimați telespectatori! Adicătălea ei plecați la 10.20 și zang, fugăricii i-au prins imediat. De aici ne lăsăm prinși în mersul somnolent al grupului și ne oprim și la geocache-uri.

13.00 – Iată-ne la Cuntu. Aici se termină trail-ul de 10 cutii, suntem toți mulțumiți, vreme frumoasă, peisaje minunate, izvor rece și bun.

13.15 – Temerarii pleacă spre Vârful Țarcu să îi ascundă lui V@lybra o cutie. Provocare, evident. El nu și nu, că el nu poate. A ajuns el până la Cuntu, io zic că ajunge și pe Țarcu. Noi ceilalți tragem niște poze de grup la cabana meteo și în același ritm de lalala o luăm înapoi spre mașini.

14.00 – Primele 4 cutii (sau ultimele, cum am coborât) le-am căutat singur, pentru că ceilalți le făcuseră la urcare. Vai, ce drăguț! Așa m-am bucurat să le caut și să le găsesc de unul singur. Nu că aș fi eu vreun animal solitar, dar totuși geocachingul în gloată te privează de senzațiile cu adevărat speciale pe care le simți în grup mic.

16.45 – Rehidratați într-un mod acceptabil, pornim pe traseul Dâlmei, un fel de dig pe malul râului. Ne oprim la o bisericuță, unde hintul spune că Sfântul se uită la noi. Adică era o icoană cu un Sfânt. Sfântul știa ce facem noi pe acolo, așa că nu a dat nicio alarmă.

17.45 – Pod. POD DE CALE FERATĂ! Ura! Podul îmi amintește de MTW2. De linia spre Oltenița. Doamne cât ne-am tolănit pe toate traversele alea, cât am pipăit toate segmentele alea de fier ruginite. Nici aici nu a fost chiar simplu, deși când am văzut poza spoiler totul s-a rezolvat. A fost totuși un pic de adrenalină, pentru că nah, șubred rău podul. Dar am scăpat toți cu bine.

19.45 – Înapoi în tabără. Aşteptăm să ne strângem.

20.30 – Bate un vânt destul de serios, dar e cald. Depun eforturi să mă dau mare cum aprind eu focul. Facem focul, începem să frigem diverse frigărui, slană, piept de porc, cârnaţ, fix ca nişte Kauflandaci autentici.

21.30 – Ne întrecem în antitalent la fript cartofi în jar. Dar focul arde şi vântul îl întreţine frumos. Am descoperit a doua zi asta atât pe pantaloni cât şi pe Salomoni, noroc că-s vechi şi deja ieşiţi din prima linie de uz.

Partea de mai sus e criptată şi numai dacii care au fost la event ştiu despre ce e vorba şi pot decripta textul. Ceilalţi, poate mai aveţi o şansă la GQ8.

10.15 – Poze de grup. De final.

11.00 – Centură. De Caransebeş. Oprire dubioasă. Ajungem la un cache, scoatem o cutie cu sticluţe de parfum, fiecare e numerotată şi nasul tău trebuie să ghicească care ce e. Aşa afli finalele. Iasomie, crin, regina nopţii. Şansa mea era dacă aveau arome de friptură, usturoi, mici. Mă rog, nasurile fine îşi fac datoria şi ajungem la final.

11.30 – Dacul şef are un dinte împotriva ălora de îi ciordesc cutiile. Luaţi mă, luaţi-o p-asta. O cutie unde sunt viespi!!!

11.45 – Hm, ptiu, Dace! Adică eu merg spre sud şi îmi pui cutie pe partea stângă? Or fi lucerna faină şi căpiţele mişto, dar chiar aşa?

12.15 – Se îngroaşă gluma: după cacheuri pe stânga şoselei vine o serie de opriri „ca-n Banat”. Văleu V@ly !!

12.30 – Nici nu mi-am dat seama că involuntar am ajuns prima maşină şi le-am dat ţeapă tuturor neoprindu-ne la un cache-izvor. Cu parcare bănăţeană. Neah, s-o ofticat oaia dar eu ce să îi fac? Cine m-a ţinut de vorbă? Cine mi-a lăsat GPS pe mână?

12.45 – Obelisc. S-a terminat urcarea pe Transbănăţeană. Suntem într-un fel de vârf, cache, CITO. Frumos view. Hai mai departe.

13.30 – Trei Ape. Iau o îngheţată ca mor de cald. E un cache lângă lac, dar muggle-ul de grătar a împânzit zona. Mergem cu tupeu peste şi rezolvăm problema. Mai avem un cache peste lac, mai vechi.

14.30 – Gărâna. Am auzit de Gărâna. Frumos satul. Aranjat, cochet, dichisit. De festival. Jazzy. Cache pac pac. Foame

17.00 – Hai mă, ca e drum lung până departe. Mergem spre Semenic. Se-Me-Nic. Doamne ce surpriză! Chiar dacă e off-event, mergem pe Piatra Goznei, mergem la morile de vânt părăsite – meeegaaawoooow şi după, încă hipnotizaţi, pe vârful Semenic, unde nici măcar DNF-ul nu ne mai deranjează. Evident oaia pleacă cu botul vânăt, de la afine.

20.15 – Reşiţa – Locomotive. Muzeu. Vai. Nu aş mai pleca de aici!!! Ce Piese!!! 1800 toamna. Doamne. Capodoperă. Oaie e după pokemoni, nu ştiu dacă pricepe ce are sub nas.

21.01 – Plecăm spre Herculane. Așa am zis noi că la sfârșitul eventului mergem la 7 Izvoare calde, facem o recuperare la cloacă și plecăm luni dimineață devreme spre casă.

21.30 – Pantaloni scurți și adidași scurți, so wrong! Mergem mai întâi prin bălării teribile și apoi facem echilibristică pe o creastă îngustă. Noroc că se termină repede (coordonatele erau off vreo 80 m). Logging. Se întunecă.

01.00 – Haha, caldă-i apa, negru-i cerul, stelele se holbează la noi. Peste 9 ore ar cam trebui să fim la birou.

01.30 – Gata, să o întindem, zic.

03.00 – Filiași. Benzinărie. Capota sus. Lanternă. Limbi străine. Google. Unde o fi vasul de lichid de frână? După vreo 10 minute ne prindem. Cu oareșce teamă vărsăm niște DOT5 peste ce era acolo și îl aducem la nivel.

03.30 – Plecăm mai departe. Bipăitul a dispărut! Bice!

06.30 – Intrăm în București, 30 de minute mai târziu, sfârșesc în perne pentru 2h30. Urmează o zi în care vom experimenta senzația de lovit de tren. A meritat? A meritat.