Mentenanță buclucașă!

28.01.2017

Sibiu, -11 grade, o zi liberă pentru cei doi geocacheri . Își pun în gând să facă puțină mentenanță, iar Păltinișul le face cu ochiul . La ora 11 autobuzul plecă din gară aducându-le acestora surprizele zilei. Ajunși la munte, prima destinație a fost Schitul Păltiniș. Cutia avea un DNF (Didn’t Find It) așadar trebuia verificată. Ajunși în apropierea locului, părăsesc drumul și se afundă în zăpada neatinsă de om. Găsesc copacul ce adăpostea comoara, iar după câteva clipe de răscolit zăpada, își dau seama că lipsea cutia (cel puțin așa cred ei, însă se vor lămuri la primăvară când zăpada se va topi).

În Păltiniș vremea era mult mai frumoasă și cu câteva grade mai mult față de oraș, ceea ce i-au determinat să rămână mai mult decât și-au plănuit. Cum prima cutie a fost verificată, Larisa și Alin se îndreptă acum spre cutia Păltiniș care trebuia înlocuită. La cât de înaltă era zăpada, nu mai puteau pune cutia în același loc așa că aruncă fiecare privirea în jur și văd alt loc în care ar putea pune mica comoară. După 10 minute totul era gata, iar cutia reapărea mândră pe hartă. Drumul vechi le încântă privirea iar pașii lor calcă pe zăpadă bătătorită.

 

 

– Hai să vedem ce cutii apar cu probleme! spuse Larisa.

– Ar fi “Izvorul Hohe Rinne“ iar restul sunt în regulă, dar putem totuși să le verificăm, răspunde Alin. Ajunși la locul cutiei “Trecătoarea Cerbilor“ aceștia se apucă de ferit zăpada de la trunchiuriile copaciilor.

– Alin, ajungem iarăși să ne căutăm propriile cutii! Parcă îl aud iar pe Mio cum ne critică.

– Lasă-l că nu știe el ce facem acum .

Era clar, iarna este greu de căutat pe la rădăcinile copacilor mai ales când zăpada este de jumătate de metru. Și totuși cutia era la adăpost atât de zăpadă cât și de curioșii care puteau să o facă dispărută.

Fericirea se putea citi pe chipul celor doi când își aduceau aminte de cutiile puse pe lângă pârtia Oncești și de logurile acestora.

– Doamne Aline ,îți aduci aminte de “Grenada Ofensivă?“ Cum era logul acela care ne-a făcut să râdem cu lacrimi?

– Stai că-l citesc acum : “O…DA! Super distracție cu gașca {FTF} și la cutia asta! Dacă Alin nu-și cumpără GPS dedicat nici după cutia asta, înseamnă că trebuie să “aranjăm” următorul concurs cu premii 😉

Lăsând gluma la o parte, experiența așa în gașcă cu proprietarul nedumerit până la lacrimi … e de neprețuit. 
Când Larisa a găsit “piatra dintre copaci”, am crezut că-i da cu ea în cap.

” :)) sper să nu-mi șterge-ți logul ăsta “… însă ați fost așa simpatici că nu m-am putut abține să nu pun un pic de sare pe rană.
PS. În primii mei 5 ani de geocaching am pus și căutat cutii cu un GPS de mașină … de’ați ști cât am sughițat anii ăia..

– Da, am fost de pomină atunci, iar după toată aventura asta a mai urmat și “Stația Meteo“, parcă și acum te văd când ai venit și mi-ai spus “Mami, ăștia ne-au luat piatra!”

– Nu-mi mai adu aminte! zise Alin zâmbind, nu degeaba cineva ne-a scris în log : “Aoleu! Unde-i piatra? Sigur au luat-o ăștia cu grătarele!” …asta poate dacă fripturiști erau din neamu lu’ Shrek.

                    

Timpul a trecut și așa au ajuns la izvorul renumit din Păltiniș. Cu cutia pregătită, cei doi intră în pădurea înzepezită.

– Îți mai aduci aminte locul? întreabă Alin.

– Dacă nu mă înșel drept in față.

De căutat… au căutat, dar zăpada le-a venit de hac.

– Care era hintul?

– Care să fie Aline?!? A fost anul pietrelor !

După încă 10 minute de căutare, cei doi au amânat căutarea pentru primăvară , ajungând la concluzia că, dacă nu sunt cutii noi de căutat în împrejurimi, nu strică să ți-le cauți pe ale tale (asta dacă ai norocul să le și găsești ).