Tag: Geocache-uri

Săptămâna aceasta Kekemes ne întreabă care este cel mai fain cache pe care l-a ascuns fiecare.

Ia să vedem ce zice poporul și cu ocazia asta primim câteva sugestii de cache-uri pe care să le căutăm în viitorul apropiat!

kekemes: I must say – this last week was great! Lots of great answers and sharing!

And we are down yet to another week and one of my favorite aspect of Geocaching: HIDING 🙂

I’ve hid lots of caches and I enjoyed each and every one of them but if I have to advertise only one of them that one would be Mozaic.

The story behind it is quite unusual. During that time (end of 2011) I had several business travels to UAE. In fact it was something like 3 weeks away and one at home out of the full month, for 6 or 7 months. Enjoyable at first but horrible as time passed, being so far away from my family. I had to do something to keep me distracted so I found refuge in Geocaching. Developing mysteries and wherigos to be more specific. That’s how I started to work on Mozaic and as I worked I always found ways to improve it. Like for instance when I thought that I got it done something happened (nothing in particular actually) in that 1 hour stopover in Doha that made me enhance it some more and I was so happy about it 🙂 Some of you may know it… I’m talking about the password 😀

The final location is thematic but the container is nothing special, unfortunately. It’s the puzzle that makes you want to try harder and harder to get past the finish line. And during development I felt the same desire to go even further and further with the story.

Happy Advertising 🙂

rp_andor&Ela: well, advertising is not my strong point, not even hiding them, but I managed to create such a big box that some actually walked passed it. I’m talking about the Epic puzzle box for geocaching. It’s big, it’s green and has some simple hidden mechanism to open it.

The original idea came from a tea house where everything was made out of pallets, they had a lot of leftovers so I used it to build a crate, when the tea house closed they claimed the crate, this created the need for another big box, and this is how the puzzle box came to live.

civcosmin: VĂ invit la cutia GC6TMN6 deoarece este cea mai nouă cutie a mea, dar și un container ce tinde să devină simbolul pentru cutiile din București 😀

iepu09: That’s tough. E foarte greu să fac un top sau să aleg una, pentru simplul motiv că marea majoritate a creațiilor mele sunt pur și simplu senzaționale. Evident, dacă vă uitați la numărul de favorite veți vedea că nu e deloc așa. Și că de fapt cutiile mele au foarte puține find-uri. Pentru că nu prea se duce lumea să le caute. A fost tare Ledificata. Au fost epice MTW-urile 3 și 4, Cireșarii, mai ales pentru părțile de field. Și cam toate mystery-urile din perioada aia dementă. Din păcate multe s-au dus. Mai aveți însă unul la care vă poftesc cu mândrie, mai ales că are 100% favorite :))) Dintr-un total imens de… 6 loguri. CUBE

Și chestia cea mai tare e că cele mai tari cutii ale mele nu au mai ieșit! Ele zac neterminate și nefinisate pentru că m-am cam plictisit și voi nu mi-ați mai dat ocazia să mă înfurii și să pun mâna să dau cu ele în voi :))))

lukas’: I won’t advertise the cache with my most Fav points (Varful Peleaga) or the next one with favorites, a cache that describes my home town (Welcome to Targoviste).

I will choose this one because I want there more finds: Valea Alba. It’s not easy, and it can’t be done in the winter season, but a trip to get there is an incredibly nice experience. If you are not convinced, please read Dj Storm’s log!

DanAL70: My best hide was actually in plain sight. To Log the cache was instead the nice part.

[10 years] Sinca Noua – viaductul mare

Care va să zică cea mai mișto cutie pe care am ascuns-o nici măcar nu era ascunsă, că se vedea de la o poştă. Ca să te scrii însă trebuia să fii pregătit.
E tardiv însă să o mai caute cineva. Cutia lipsește deja de mai bine de un an și nu știu dacă o să vă mai tentez vreodată cu una similară.
Dar rămân câteva mai simple și mult mai aproape.
Mulți au apreciat Antique Thought.
S-ar putea ca nici Labirint-ul să nu vă încurce prea tare…

…însă pe iepu09 îl invit la Ceaiul de la ora cinci.

Radu C: Oh, well, I guess there is one that stands out, the one with the most FP (100%), the one that took me most time to build, the one that still makes people wonder „how?”.

I am planning to build another one similar, but until then, I nominate: GC6EB93.

MosIon: I am not the Judge of my own hides, but the visitors and the Fav points received are the ones telling the story.
The Box v.1 = 15 Fav points (71%)
Anghel Saligni =137 visitors

To follow the game’s rule – this is my best hide (The Box v.2 – because I like it the most) and I invite you all to pay a visit. It is challenging and it is fun. Or it might be fun especially now, when the inner mechanism / solution is revealed.

Mr. Erikusz: “Cele mai faine cutii ascunse de mine sunt cele adoptate!” :))

Cutia cu cele mai multe fav-uri ascunsă de mine este Earth Cache-ul, Turda Gorge (Cheile Turzii).
Însă pentru mine cel mai important este Bear Lake (Lacul Ursu – Sovata)
Acest lac este cel mai mare lac helioterm din lume, și de asemenea acest Earth Cache m-a ajutat să trec la facultate la examenul de hidrologie. (m-a ajutat și norocul, dar m-am obișnuit deja că am noroc întotdeauna, dacă n-aș avea aș fi mort acum). Sincer nu am învățat prea mult pentru hidrologie (sincer cam nimic), dar am niște talente, burtologia și știu cum să fac o impresie că știu și am învățat când de fapt nu prea știu nimic, scriu exact cum vorbește doamne/domnul prof la curs sau seminar în aceaşi stil cum fac ei prezentările cu aceeași cuvinte repetitive. Ei bine de data asta am avut și puțin noroc, deoarece am prins heliotermia la subiectul doi. Când am observat asta am început să râd cu poftă. Am scris două pagini pornind de la acel Earth Cache și ce am învățat în timp ce încercam să îl public. (a fost dat înapoi de reviewer de cam 6 ori, dacă nu mă înșel). Am primit ieri rezultatele, din curiozitate m-am jucat puțin nu m-am uitat la nume doar la note. Am tras în jos o grămadă au rămas la restanțe cu 4 iar era un 7 pe acolo. Am zis că sigur e al meu șaptele acela, și ghiciți ce chiar era al meu. Nu îmi venea să cred, adică am chiulit toate cursurile că erau dimineața și îmi place să dorm (cu cât mai mult cu atât mai bine) și știam că oricum nu mă interesează și că nu sunt atent mai bine stau acasă în pat și visezi. Am rămas doar dintr-o materie dar știu cu siguranță că o să trec la restanță. Am rămas la materia la care am fost atent am participat la absolut toate cursurile și seminarele și care chiar m-a interesat am avut notițe și mi-a plăcut de stilul de prezentare a domnului profesor. Oare e coincidență?
În final cred că sesiunle astea sunt inventate ca să mă relaxez puțin, chiar nu am stat să învăț toată noaptea și nu m-am omorât învățând, mai ales nu m-am stresat. Au fost materii la care am învățat doar o oră sau două și am reușit să trec. M-au tot întrebat colegii cum reușesc să fac asta, au fost colegi care au învășat toată ziua și au rămas. Sincer mi s-a părut că au fost mai ușoare decât bacalaureatul
Poate ar trebui să fiu mult mai credincios sau să cumpăr lotto ceva? 🙂
S-a mai întâmplat ceva ciudat cu mine, mi-am visat notele la 2 materii înainte cu o săptămână le-am scris pe o hârtie ziua următoare și după o săptămână am primit rezultatele și am rămas uimit.
Nu știu uneori cred că viața mea nu este întotdeauna controlată de mine. Mi se pare un miracol că am reușit să trec la bacalaureat. La oral știu că m-am folosit iarăși de geocaching, am tras ceva temă despre care nu am putut vorbi și am tot învârtit, rostogolit subiectul până am putut vorbi despre geocaching. De acolo a fost ușor, astfel am luat calificație maximă la examenul de bacalaureat oral și la maghiară și la română. (la ambele am vorbit despre geocaching)
Aoooleu iarăși scriu prea mult, dacă continuu așa eu o să am cele mai lungi loguri/povești pe aici.
Termin povestea, fiindcă am treabă vreau să public 3 Earth Cache-uri deodată! 🙂

vasvic: Dintre geocache-urile ascunse de mine, îmi place cel mai mult, „A walk in the park”. Nu îl consider o capodoperă, pentru că sunt totuși un începător și nu mă pot compara cu veteranii jocului. Având în vedere faptul că majoritatea cache-urilor Multi sunt bazate pe culesul informațiilor și calculul coordonatelor, am încercat să introduc un concept nou, care se bazează pe orientarea în spațiu. Din păcate, cache-ul nu este accesibil iarna, decât dacă doriți să săpați în zăpadă. Însă vă invit să îl căutați în primăvară.

delia.maria.v: După părerea mea, cel mai bun cache pe care l-am ascuns este Wiew over Prahova Valley | Franz Josef Cliffs.
Cutia se află în Munții Bucegi, in aproprierea localității Sinaia. Vă invit cu drag să vizitați această zonă, Stâncile lui Franz Josef nefiind singurele atracții turistice de acolo. Priveliștea este incredibilă și cui nu-i prinde bine o relaxantă drumeție prin pădure?

Mioritics: Am rămas dator cu răspunsul despre cutiile proprii: sincer am multe cutii ascunse si nici una cu adevărat mișto. Nu că aș cauta o scuză (însă cred că e validă) mai toate cutiile le-am ascuns în anii de pionierat ai geocaching-ului în România când nu prea erau cutii speciale și vroiam să ‘împădurim’. Aș fi putut să le fac un upgrade când am aflat mai multe despre joc și m-au inspirat cutii smechere însă… am fost leneș.

Dacă ar fi totuși să aleg una, ea ar fi Earth Cache de la craterul vulcanic din Racoș. Mi-e tare dragă locația (și cutia în sine) pentru că am descoperit-o numai și numai prin geocaching: căutam cutia tradițională de la coloanele bazaltice și am văzut sugestia cuiva de a vizita și craterul de lângă. Am fost uimit cum nu mai fusesem niciodată de cum am văzut craterul vulcanic: apare așa din nimic un peisaj luat parcă de pe Marte. Vă recomand să faceți un mic detur pt o vizită în zonă. Eu zic că nu o să regretați!

Intrați pe pagina cutiei și contribuiți și voi la scrierea acestor file de poveste!

Capitolul 4 al poveștii noastre (GC6V0N7) ne provoacă să vorbim despre tipul preferat de cache. Ce alegi? Tradiționale, Multi-Cache-uri, Misterele sau poate un wherigo? De ce? Să vedem ce a răspuns publicul:

kekemes: […] I like mysteries best! Mostly to craft them and of course to unlock others’ ideas. But a good old traditional with a unique container and/or an unique spot is always nice! Happy Geocaching!

Hard-Rock: in my opinion there are 2 type of caches ( that i like):

a cache for the location, where the mystery and the cache difficulty doesn’t matter

AND

a cache made for the box or for the riddle. it generally transmits a subjective, but captivating idea.

Biciclaru: My favorite cache type is by far Earthcache. This is because this kind of caches leads you to very interesting places and there is an interesting geology lesson in each Eartcache description, so there is always something new to learn. So, when I travel to a new destination first thing is to check if there are any Earthcaches around…

DanAL70: Păi mie îmi plac cache-urile tradiționale, alea care nu te bagă prin gunoaie și îți arată ceva mișto, îmi plac și multi-urile și misterele în general și cele field-puzzle în mod special, dar cel mai mult îmi plac event-urile, pentru că cele mai tari cutii sunt astea meseriașe apărute în ultima vreme care stresează neuronu până ajungi să te scrii în carnețel sau în notepad (sau aplicații de genul).

Eh? cum e să trebuiască să te duci la miezu nopții în pădure și după ce că ești deja tot ud să mai și auzi dintr-o scorbură o poveste gen Bram Stoker? Păi… frățioare! p’aci deja e maximum de tot ce vrei 😉

---

Well, I like traditional caches, those that are not placed in a pile of garbage and maybe are able to show you something nice, and I like the multi and any mystery but mostly the field-puzzles, and I like more the events, because the greatest caches are those that started recently to show up that need your brain to work on full capacity before being able to write something in a logbook or a notepad (or any app alike).
So!? how is that when you need to wander in the woods just about midnight and while being wet already to hear from a tree hollow a Bram Stoker like story? Yow… man! that’s all about it 😉

civcosmin: Fiecare tip de “cutie” are farmecul ei, dar ce îmi place in mod deosebit sunt cutiile Letterbox, pentru că de cele mai multe ori sunt cutii mari, puse în oraș, lucru ce vine în antiteză perfectă cu majoritatea cutiilor urbane.

Mioritics: Mi-e îmi plac cutiile de tip ‘field puzzle’ (fie că sunt mistere sau wherigo). E fain că nu e nici mură-n-gură dar nici de rezolvat din fața calculatorului. Am găsit câteva memorabile, prima care îmi vine în minte este un wherigo creat pornind de la idea jocului pac-pac (de pe calculator) transpuns in realitate pe insula cu Notre Damme în Paris. M-am distrat copios culegând mere virtuale în timp ce alergam pe străduțe să nu mă prindă alianu’.

Vinatorii: This is a difficult one, because we love them all and we are a group of three, so each of us has his/her own preferences. We managed though to pick a common favourite: THE LETTERBOX. There is something very pleasant about opening a letterbox geocache that makes it unique. Probably it’s the fact that it’s a kind of fun desguise, and thus we arrive to the next type of geocache we love, the tricky camouflaged one, no matter if traditional, mistery or multi.

And I also like multi caches very much, because they remind me of games we played in my childhood, hiding treasures an placing trails of hints.

Grea întrebarea, pentru ca ne cam plac toate, și fiind echipă de trei, fiecare are preferințe. Am reușit însă să alegem un favorit comun, Letterbox-urile. Poate și din cauză că primul nostru geocache a fost un Letterbox, dar chiar este ceva foarte plăcut în a deschide o cutie poștală. Poate din cauză că este un gen haios de deghizare. Pentru că ne plac de fapt foarte mult cutiile camuflate interesant și un pic mai greu de depistat, cele “ascunse la vedere” sau deghizate isteț, indiferent dacă sunt tradiționale, mistery etc.

Iar mie îmi plac multi-urile pentru că amintesc de jocuri de căutare de comori pe care le făceam în copilărie, cu umblat din loc în loc în căutare de indicii.

Cami_theone: hmm, aș zice că îmi plac earth cache-urile dar nici misterele nu îmi displac. 😉

iepu09: [TYPE]
A fost o vreme când eram mort după mystery. Pe urmă au dispărut meseriașii și mi s-a tăiat.
Uram multi-urile din cauza lui andrixnet, dar am descoperit unele foarte mișto pe urmă.
Am cochetat o perioadă și cu tradiționalele.
Și mai produceam și wherigo-uri.
Cel mai mult îmi plac cutiile care mă poartă prin locuri frumoase, indiferent de natura lor (inclusiv eventurile, dar fără geocacheri scorțoși și pârțâiți).
Și mi-e dor de Salgado88.

Aky9: Hmm…cea mai grea întrebare de până acum! Chiar nu știu ce să aleg, așa că voi spune: TOATE
Tradiționalele pt că mereu îți arată ceva fain și pt că sunt zile în care chiar nu am chef să gândesc prea mult pt a găsi o cutie dar am chef să caut și poate chiar să găsesc ceva;
Mystery-urile pt că unele sunt șmechere rău de tot și învăț o grămadă de lucruri noi datorită lor;
Multi-urile pt că dacă tot am chef să mă plimb, de ce să nu rezolv și un puzzle între timp;
Letterbox-urile pt că mai mereu e câte o cutie mare cu o grămadă de chestii simpatice înăuntru;
Event-urile pt oamenii faini;
EarthCache-urile pt lecțiile de geologie, știință foarte puțin cunoscută mie;
Wherigo-urile pt că e chiar tare să scoți limba de-un cot prin Politehnică;
Virtualele pt că sunt tot mai rare, și asta le face prețioase;
Webcam Cache-urile pt că sunt și mai rare dar ideea din spate mi se pare foarte faină.

MosIon: Well, I love the smart Caches – either Mysteries or Traditional ones. The ones that remain alive, time after time.

NYWanderer: As everyone else said – I love smart hides, caches that take you to unique places regardless of their type. When I travel to a new place, I’ll go for anything that could be interesting in that way. But I would lie if I didn’t say Mysteries are by far my favorites. I found all the caches available in Manhattan where I live, and while there are still plenty to find in the other boroughs, I don’t always find the time to go for them. So I spend time trying to solve several mysteries each day, regardless of where they are in the world, hoping to see something clever that I haven’t seen before or at a minimum keeping my mind entertained and active until I’m back out in the field.

Radu C: Păi, cum au zis și alții înaintea mea, eu le prefer pe cele “field puzzle” sau mai exact “gadget cache”. Alea la care atunci când ai ajuns ai de jucat un joc sau de făcut un anumit lucru pentru a descuia cutia și a găsi log-ul. Din propria experiență majoritatea ăstora sunt tradiționale. (Adică din cele pe care le-am găsit eu). Din păcate multe mistere nu au la final nimic special (ca recipient).

rp_andor&Ela: Sorry! I completely forgot the game …
My favorite type of cache is wherigo, I consider them fun, it’s a field puzzle mixed with some digital tehnology 😁

Mr. Erikusz: Cutiile mele favorite sunt (dacă vine vorba de publicat) Earth Cache-urile. Îmi place să mă “cert” cu reviewer-ul să dezbatem anumite teme geografice să-i dau explicații, să reformulez […] read full log […]

Ok m-am cam dus de la subiect, dacă vine vorba de căutat îmi plac foarte mult wherigo-urile, deoarece extind posibilitățile. Un wherigo e mult mai mult decât un multi-cache sau un tradițional. Poți face atât de multe lucruri cu un wherigo. Cerul e limita.
În general îmi place să joc cu balanță adică dacă mă duc într-un oraș nou încerc să găsesc și alte tipuri de cutii, nu doar cele tradiționale. Nu îmi place să fiu one-sided, geocaching-ul nu e doar despre tradiționale, mai există și alte tipuri de cutii. Îmi plac enorm de mult cele virtuale/webcamuri căci sunt foarte vechi și sunt cutii rare. La unele unde sunt publicate poze te poți uita cât de mult s-a schimbat locul din 2002-2005 depinde.

Victorskate: Auzisem ceva despre cutia asta interesantă de la civcosmin și am zis să intru și eu un joc să contibui la numere. Tipul meu preferat de cutie este cel tradițional pentru că sunt de părere că o cutie bine plasată și bine aranjată poate să îți dea o satisfacție enormă, atribuită unei noi cutii, dar și unei noi experiențe și, de ce nu, unei informații suplimentare și valoroase despre ceea ce ascunde acel loc.

Issa Sysaa: Nouă ne plac cele mystery, field puzzle! Acest tip de cutie te face să înveți ceva despre locul în care ești, te face să fii atent la ce lucruri te înconjoară!

lukas’: I will say my favorite type of cache is Mystery, because this is the most complete type of cache. It can be field puzzle or not, this is not essential.

There are aspects like in a traditional cache: you can create one with a great final box, you can place it in a very nice place, you can raise the difficulty or the terrain of the box. But it’s so interesting in having also something to build up in order to reach the final location. The mystery may be based on several domains and doesn’t have to follow some specific rules; the mystery creator can input his idea as he wants, an the challenge is for the others to crack it.

P.S. I don’t like though some of the D5, where you literally have to little to work on…

Intrați pe pagina cutiei și contribuiți și voi la scrierea acestor file de poveste!

În următorul capitol aflăm despre cel mai fain cache ascuns de fiecare.

Acum că am aflat despre cea mai tare cutie găsită și cel mai frumos loc descoperit, a venit timpul dezvăluirii primei experiențe de geocaching.

Și astfel povestea Tuesday the 14th (GC6V0N7) continuă. Uite ce a zis poporul:

Kekemes: “My first geocaching experience (DNF but does it really matter?) takes us back in time quite a bit. It was the beginning of 2011 and I was so happy to try out the new treasure hunting game Lokibra mentioned. One special night in February I quickly checked the GC map and discovered a nice micro ~100m away from my home: San Francisco de Quito. I will never forget that night, searchind for “anything” that might have been a cache, not knowing what to expect. I was Sherlock Holmes and Black Beard Pirate at the same time while the blue forces from the embassies nearby were so hard to manage, my most enjoyed DNF 🙂

And here’s my first log entry:

Didn’t find it 02/21/2011
As I live nearby I’ve tried my luck for my first real-life ‘treasure hunt’ (tonight at 23:15). This could have been my first cache, unfortunately it is either missing (found an opened Kinder Surprise case at the ‘crime scene’) or the two guardians (as there are many Embassies around) were too interested in my nocturnal activities making me give up too early. Will try it again one of these days.”

DanAL70: “Undeva pe la sfârșitul lui 2002 mi-a încolțit ideea de a cumpăra un gps, unul pentru drumeții nu pentru mașină.
Zis și făcut, prin martie 2003 am devenit posesorul unui Garmin eTrex Legend.

Întors acasă am început să caut hărți pentru gps. România era însă o pată albă, doar pe mapquest mai găseai o legătură între coordonate și lumea reală.
Am început să caut seturi de coordonate ca să completez basemap-ul gpsului, o hartă extrem de rudimentară și cu date suficient de aproximative încât să fie practic complet greșite.
Am descoperit the Degree Confluence Project, Proiectul Romania Digitala și Geocaching

Pe 29 aprilie 2003 îmi înscriam contul la www.geocaching.com.
În Romania existau 5 geocache-uri:
Stirbei Palace
Royal Sheep Pasture
Dracula’s Castle
Száldobos
First Galati

Am avut nevoie de două luni de zile să mă decid să o caut pe cea mai apropiată, deși pe vremea aia lucram în Otopeni și până la Buftea nu ar fi însemnat un ocol prea mare.
În ziua debutului am străbătut Buftea în lung și în lat pentru că nu aveam habar pe unde se intră la Palatul Știrbei.
Într-un târziu am găsit intrarea păzită de jandarmi. Îmi zic: hait că nu e permis accesul, poate tre să sar gardu!
Mă apropii și îi întreb dacă au habar de Palatul Știrbei. Păi aici e, zic ei. Și se poate vizita? întreb eu. Sigur, dar numai curtea și parcul că înăuntru se pregătește nu știu ce eveniment.
Zic merci și intru pe domeniul Știrbei. Parchez mașina în dreptul palatului și îmi iau fata și nevasta la plimbare prin parc. GPS-ul m-a dus către GZ și am observat capela dincolo de lac iar pe malul lacului, la nici 10 m de GZ un jandarm cu undița în mână.
Mi-a luat o vreme să mă învârt pe lângă GZ până să decid cam pe la care copac trebuie să caut (Legendul în pădure oscila mult din cauza semnalului slab). Jandarmul nu părea să mă bage în seamă deși îmi era destul de clar că l-am enervat cu prezența mea în apropiere, că probabil i-am speriat peștele. La cât e lacul de mare cred că un singur pește are!

În cele din urmă am găsit cutia si foarte fericit am semnat logbook-ul și am decis că în următoarea deplasare în afara țării voi pleca înarmat cu date.

Primul concediu l-am petrecut la Bran cu gândul să urc la castel. Am studiat posibilitățile de acces dinspre Valea Porții însă nu am găsit o cale liberă de acces. Am abandonat pentru moment și am pornit într-o incursiune către Szaldobos. A doua zi am decis să caut un acces dinspre Moeciu și de undeva din zona vămii medievale am urcat direct prin pădure (cred că cea mai proastă abordare posibilă) către Dracula’s Castle.”

Rotrav: “Așadar, aventura mea în lumea GPS-urilor a început prin vremuri imemoriale, când am pus mâna prima dată pe un model antic de Magellan (il mai am și acum, cred). Am evoluat apoi la o bijuterie a tehnicii din acei ani (Garmin GPS V, pe care îl mai am și acum, SIGUR ) și, după o perioadă în care am sprijinit de asemenea proiectul România Digitală, am descoperit geocaching.com unde mi-am făcut cont in 4 iulie 2003. Numele inițial este irelevant, l-am redenumit astăzi în rotrav0.

La momentul respectiv de timp, nu m-a pasionat foarte tare jocul (probabil din motivele expuse mai devreme de DanAL70) așa că, fast forward, 10 ani mai târziu, în martie 2013, aflându-mă în Câmpina și plictisindu-mă groaznic, mi-am reamintit de chestia asta. Așa că mi-am zis, WTF?! și, uitând deja că aveam cont, am creat un altul și am plecat în căutarea primei mele cutii împreună cu TheAlexAVN.”

Biciclaru: “Totul a început pe 31 octombrie 2010 când împreună cu mai mulți prieteni, printre care și geocacherii “florin83” si “xemax” am plecat spre Brașov ca să dăm o tură cu bicicletele în zonă. Pe drum, cei doi geocacheri au zis că trebuie să oprim neapărat “la un cache” (GC2BEPH). Bineînțeles că au trebuit să explice celor din mașină care e treaba cu geocachingul. Deși nu ne-a atras pe niciunul ideea, am zis să oprim totuși să vedem cu ochii noștri cum arată un cache. Am oprit și (întâmplător sau nu) eu am fost cel care a găsit cutia. Nici măcar după treaba asta nu m-a atras jocul. Am ajuns la Brașov și am băgat o tură foarte frumoasă în zonă. Singurul lucru care m-a cam enervat a fost că cei doi se tot opreau din loc în loc să caute cutii, așa că la finalul turei aveam o părere foarte proastă despre jocul lor stupid.

A doua zi mi-am amintit de joc și am intrat pe site. Parcă a început să ma tenteze, așa că mi-am făcut cont. Apoi am logat și cutia găsită în ziua anterioară, că aveam poza doveditoare și în plus chiar eu o găsisem. Cam vreo 4 săptămâni am căutat cutiuțe fără GPS, că nu aveam. Și acum îmi amintesc de euforia aia de la început, fiecare cutie era ceva wow pentru mine, mai ales că aveam ceva de muncă până reușeam să o găsesc, fără GPS și fără smartphone era cam greu. Frumoase vremuri… Cam asta ar fi pe scurt povestea mea”

Aky9: “Era o zi însorită de mai în care nu aveam plănuită nicio activitate specială însă un telefon a schimbat tot!
Cosmin (aka civcosmin) – Bună, ce faceți?
Victor (aka Victorskate) – Bună, uite suntem pe la Sala Palatului și verificam cu Lavinia (aka LCutie) o cutie.
Cosmin – Ce cutie?
Victor – Pai e un joc cu gps, trebuie să-ți faci cont și cauți comori! Voi ce faceți?
Cosmin – Si noi suntem la Sala Palatului, mâncăm o Gozleme, hai să ne vedem să ne spui și nouă ce-i cu cutiile alea.
Și uite asa a început Victor să ne povestească despre joculețul de care el aflase cu câțiva ani in urmă dar pe care nu-l băgase în seamă până atunci.
Pe mine nu m-a entuziasmat foarte tare dar am zis ok, hai să căutăm o cutie să vedem despre ce e vorba.
Cea mai apropiată era Biserica Lutherană (GC5RDBH). Ne-am tot învârtit pe acolo preț de câteva zeci de minute dar evident că nu am găsit nimic, nu înțelegeam nici hint-ul, nu știam nici ce e cu D/T asa că am lăsat-o moartă.
Am pornit către Ateneul Român (GC4R4ER). Evident că nici aici nu am înțeles hint-ul și după ce ne-am cățărat prin copaci și am căutat prin gunoaie am lăsat-o moartă și pe asta.
Următoare oprire: Piața Cosmonauților (GC4REEK). De unde era să știm noi că misterele nu sunt acolo unde ne duc coordonatele?! Am întors și aici squarul cu susu-n jos fără niciun rezultat.
Începeam deja să-mi pierd răbdarea însă am hotărât că mergem până-n Herăstrău că “acolo sunt mai multe și tre’ să găsim ceva”…
Am Încercat prima dată să găsim Maitreyi (GC2TQGQ), era foarte clar ce aveam de făcut dar am stabilit că lipsește cutia și am mers mai departe…
Deja nu mai aveam deloc răbdare și începeam să mă satur de cutiile lor stupide…
Următoarea cutie a fost Le petit Arc de Triomphe du Bucarest (GC1EPMV), primul nostru “Found it”.
Eram entuziasmata ca dupa atâtea încercări eșuate am reușit și noi să găsim ceva, dar parcă nu era ce trebuie ca să mă conving că merită să-mi fac cont. Am improvizat rapid un username just in case și am pornit către Utility#1 (GC51ARD).
Cutia asta avea tot ce trebuie să mă convingă să-mi fac cont. Am fost super entuziasmată că am contribuit decisiv la găsirea ei și în plus “cum să o găsim pe asta care e atâta de grea când nu am fost în stare să le găsim pe celelalte?” (categoric a fost și norocul începătorului la mijloc).
Acela a fost momentul în care am îndrăgit geocaching și l-am trecut în lista mea de hobby-uri 🙂
Se întâmpla pe 24.05.2015 :)”

Vinatorii: “Our first geocaching experience: an old friend living in Canada sent me pictures of her and her kid opening a box on o mountain trail. I googled Geocaching and discovered the Bucharest map was full of boxes, including one in the park near our building… and there it all started, with one successful experience! 🙂 still one of my favorite boxes.

Letterbox in Regina Maria park, by Mioritics

Prima noastră experiență de geocaching: am o foarte veche prietenă care locuiește cu familia în Canada, și, amândouă mămici, ne trimitem cu fiecare prilej poze cu lucrurile interesante pe care le facem cu fetițele. Prin mai 2015 văd la ea o poză făcută la munte, deschizând “un geocache”. Google și eu într-o doară și văd pagina cu harta. Curioasă, zoom pe București și văd că, hopa, e și la noi jocul ăsta, ba chiar văd marcată o cutie în parcul Regina Maria, practic lângă blocul nostru.

Cred ca m-a prins ideea rău de tot din clipa în care am văzut harta 🙂 dar mai trebuia trecut testul practic. Cu Eva atunci de 6 ani, nu aveam prea mari șanse să alerg dupa comori dacă nu era ceva ce putem face împreună, așa ca am început cu parcul în care mergem de obicei la joacă. În seara aceea am citit cu atenție tot ce am găsit pe site ca să înțeleg cum funcționează, și … am scos la imprimantă pagina cache-ului ca să o studiem împreună mai bine 🙂 I-am arătat și lui Sorin care a fost și el curios să încercăm, dar ne-a lăsat pe noi două să testăm primele. Eva a primit ideea cu toată seriozitatea și a doua zi am mers amândouă în căutarea comorii…

Letterbox-ul din Regina Maria este chiar special, și rămâne una din cutiile mele favorite. Începe în parc, cu o căutare de indicii care te trimit la o adresă pe una din străzile învecinate, cutia este la îndemână dar nu chiar evidentă – mai ales când este prima căutare.. așa că pentru noi, începătoare, a fost o adevărată aventură să ajungem la ea și să o deschidem, cred că a durat o oră. Când am avut în sfârșit cutia în mâini, nu am fost dezamăgite de conținut, era foarte bogat, încă avea și ștampila care între timp s-a pierdut, și un trackable… am stat pe niște trepte și am studiat fiecare mic obiect, venisem deja pregatită cu jucărele de schimb…

Dupa experiența reușită, geocaching-ul a fost pe loc adoptat, și s-a născut echipa Vinatorii :)”

NYWanderer: “My first caching experience wasn’t that exciting. My friend who discovered Geocaching recently, was certain that I’d be into it, so when he visited NY, we went and found a couple together. First one happened to be a magnetic keybox (I think) attached to a subway exit fence… Second one I think may have been a nano – pretty typical for NYC.

But my real conversion happened a few weeks later when I went on a trip to Iceland. Straight from the airport I went to Blue Lagoon and searched for the cache that was hidden there… Wasted 30 minutes and gave up. Since I was with a muggle friend I didn’t even try finding others during our roadtrip around the entire island. But as we finished the roadtrip and my friend was flying back, I was left with a couple of days with nothing much to do until the 2nd part of the trip was going to begin (a friend’s wedding). So I looked for the cache right by the airport where I returned the rental car and found it! And then found another in Reyjkjavik and even saw other cachers looking for it just before me! And then I saw this cache had lots of favorite points so decided to go for it. Took a bus for about 1hr, hiked a little bit and got to this lighthouse whose access way is available only at low tide, made my way across, searched for quite a long while, narrowly avoided being attacked by seagulls, and getting worried that I may have to leave as the tide was rising, but eventually made the find! From that point on, I was hooked. My local friend was impressed that I found that place which is not at all a common tourist destination, though it is a locals favorite spot and I realized that’s indeed what geocaching was going to be about for me: not finding tupperware in the woods, but getting to beautiful spots I wouldn’t otherwise discover. Sadly, I only learned to write better logs a bit later, so all my early finds are accompanied by atrociously boring single-sentence logs… At least this note makes up a little bit for that when it comes to this cache 🙂 “

Mioritics: “Phfiuu… prima cutie… ce mult a trecut de atunci! Era în 2005, eram cu al meu prieten pax în Veneția. Eram norocoșii invitați ai Institului Cultural Roman. Aduceam cu noi o expoziție de fotografii despre bisericile săsești din zona Sibiu-Sighișoara… și o groază de povești care să le acompanieze.

Normal ca am explorat și orașul. La un moment dat observ că al meu pax deschide un device nou, îmi face semn să vin dupa el și… urmam deja o busolă spre o destinație necunoscută. Zice el că nu-mi explică acum, că o să înțeleg mai bine când ajungem la fața locului.

La un moment dat îmi zice brusc: “Am ajuns! Aici căutăm comoara” (cutia era GCJM15). Îmi explică repede că trebuie să căutăm o cutie ceva mai mare decât palma… în zonă. Îmi era un pic jenă când îl vedeam căutând în boscheți, însă marele noroc a fost că burnița, era friguț și nimeni în zonă. Așa că mi-am zis că ‘de ce nu’… și am început să caut și eu… necunoscutul.

După mai bine de 15 minute îl văd că are o cutie în mână și… era cu un zâmbet cât casa! Mi-a zis că asta e ‘comoara’ și că trebuie să ne semnăm pe hârtie să știe planeta că am găsit nebunia. Mie îmi sticleau ochii la jucărioarele dinăuntru, însă nu m-a lăsat să iau nimic….cică nu aveam nimic de pus la schimb.

Mi-a plăcut! Așa că am mai mers cu el la vreo alte 4-5 locații… am mai găsit doar o încă o cutie… însă microbul il aveam deja în sânge! Am mai căutat ceva cutii împreună cu pax… apoi el a plecat în țările calde și așa am rămas eu cu Mioritics.”

CehashuTeam: “Prima cutie pt noi a fost plumbuita. Partea feminină a echipei era circumspectă în a merge pe un camp și a căuta printre ceva oase [de câine sper] ceva… pe lângă asta era imediat după o ploaie și erau miliarde de melci pe care nu trebuia să călcăm. Noroc că imediat după am mers în concediu și am avut ceva experiențe mai plăcute 🙂 “

Hard-Rock: “Well, everybody remembers the shark and the countless dnf… what a challanging time.
However, my first cache was probably the easiest of its time. Go, ask retrieve, and sign. GC2KARB”

MosIon: [First Geocaching experience] – late entry

Different than majority, I discovered Geocaching by luck, browsing the Net. I was looking for an easy encryption way, to use it in the Game I was prepared frequently to my daughter. She was aprox 5 years old when she asked me to hide ‘thinks’ around for her to find. Including her Birthday presents. All gifts were given not hand-to-hand, but through a note leading to the “treasure”. This Game was called simple: “Harta” (“Map” in English). In time this Game start developing, becoming more complex. Notes leading to notes more difficult to find. The Game was pretty famous among my daughter colleagues – I ended up to be The Clown reliever (sad, but true: children grow). Everybody was exceited to play “Harta”.

When my daughter was 10, I run out of new hiding idea. Notes written with invisible ink (lemon juice actually), Caesar Cipher and reverse written were already boring stuff. So I start searching into the Net for fresh ideas. “Harta” was a Treasure Hunting, at different level. Then I discovered Geocaching. A Mistery somewhere in USA that was encoded easy, but difficult to break. Quite fun. I checked for Caches on the Map and I was surprised to see that there are 5 caches hidden in my place (Constanta). I felt like the first man stepping on the Moon.

When I return back to Romania, first think was to go for a Geocaching Hunt. In Bucharest, directly, no time to waste till reach to Constanta. Together with my brother, bicicling through muddy forest, it was so fun. My first discovery: Cernica Forest – Padurea Cernica. And my first Log, reporting that I found “the item”: https://coord.info/GLAZ30G1. Not even knowing how to attach a picture to the Log …

Not long after I met Geocaching, I understood that actually was not my daughter, but it was ME. I was more excited to prepare the battlefield for my daughter than she was interested to discover hidden treasures. Her excitement faded away, while mine grown. Ballanced in one way …

What else to say? I Love Geocaching. And … Greetings from Romania :-))))

Intrați pe pagina cutiei și contribuiți și voi la scrierea acestor file de poveste!

În următorul capitol aflăm despre ce tipuri de geocache-uri preferă lumea.