Category: Blog

• 

         Intr-o zi de septembrie în timp ce eram la serviciu (lucrez la foodpanda) am primit un mesaj de la MT Jonea. Eram deja prieteni pe facebook, deoarece il stiam de la un event de anul trecut, un mega in Brno, unde am fost împreuna cu moodysson si am dormit la un prieten de al lui Jonea,un anume Arne1 pe care poate unii dintre voi îl cunoaşteţi deoarece face des vizite prin România. La Brno, prima oara cand m-am intalnit cu el in persoana, a fost o intalnire scurta, a dat mana cu mine, mi-a făcut prezentare cu organizatorii mega’ului si a si disparut brusc.
         Dar sa revin la ce va povesteam…in mesajul respectiv Jonea m-a intrebat direct daca nu vreau sa ma alatur lui la o excursie in Romania si Bulgaria, apoi mi-a si trimis planul absolut nebun al traseului. Raspunsul meu initial a fost ca, sigur, mi-ar face placere, ca as avea si timp dar momentan nu am suport financiar pentru 2 saptamani de excursie. El a precizat apoi ca nu trebuie sa particip cu  bani la combustibil si ca pot dormi in masina, iar eu, bineinteles, in aceste conditii am acceptat provocarea. (Ulterior mi-am dat seama ca am avut mare noroc ca nu a trebuit sa contribui financiar la benzina… nu vreti sa stiti cat consuma un Jeep Grand Cherokee din 2018 care e constant 4×4, dar are scaune de piele cu multe setari super comfortabile… geocaching si lux)

         Planul initial era sa ajunga pe 20 septembrie la mine in Cluj, sa doarma o noapte la mine si apoi sa pornim la drum. Insa a avut o intarziere si pe 20 a dormit langa Zalau in cort. Pe 21 a ajuns la mine acasa si a mancat o supa facuta de mama mea, am dat o tura rapida prin centrul Clujului dupa care am pornit in marea aventura.
         Primele destinatii au fost Gherla-Dej-Bistrita, apoi am luat-o in jos spre Reghin si Targu Mures unde am avut ragaz cateva minute sa ma vad cu o amica foarte draga,timp in care el a facut 10 cacheuri. Prima noapte am dormit  eu in masina iar el in cort langa Sighisoara , ne-am culcat pe la 1 noaptea, dupa ce am bifat tot orasul intrand practic cu Jeepul in cetate.

         A doua zi dimineata am inceput sa realizez ca nu o sa fie chiar asa de usor cum mi-am imaginat. Am ramas uimit de viteza cu care gaseste cacheurile, nu glumesc… si eu am o viteza destul de mare dar omul respectiv e de 2 sau mai degraba de 10 ori mai rapid decat mine. Daca iesi din masina in acelasi timp cu el nu apuci sa clipesti de doua ori si daca nu esti atent il si pierzi, efectiv dispare. De multe ori, mai ales la inceput, pana deschideam usa masinii eram deja logati la cutie. Pe parcurs m-am adaptat stilului si am devenit si eu mai rapid.

A doua zi am pornit la drum si am facut Dumbraveni-Medias-Copsa Mica- Blaj- Alba-Sibiu, o cutie la Ramnicu Valcea si am dormit aproape de Craiova pe un camp, ca de obicei eu in masina iar el in cort.

 Stilul lui Jonea de geocaching este urmatorul: trezit la 8 dimineata si culcat la 1-2 noaptea iar in fiecare oras face doar cateva cutii, nu toate, deoarece se intoarce de mai multe ori in zonele respective.

In a treia zi am reusit „sa facem” sau sa vizitam aproape toata Oltenia, si seara pe la 23:30 am ajuns cu bine in Bucuresti la Dan Borcea (bdanv)unde am si dormit (mega multumiri pentru tot Dan :D), iar Mio a acceptat invitatia si a facut o vizita de la celalat capat al Bucurestiului ca sa se vada cu Jonea. Cred ca a reusit sa il surprinda pe Mio.

Garu si Jonea

• 

Ziua urmatoare am facut cateva cutii prin Bucuresti si apoi am pornit in sus catre Piatra Neamt, am facut Sinaia-Azuga-Busteni-Predeal, am facut cateva cutii in secuime pe la Sf. Gheorghe – Baile Tusnad – Miercurea Ciuc – Gheorgheni.

         La Baile Tusnad am avut o mica aventura pe intuneric: fugeam pe sinele de tren cu lanterna in mana, iar apoi cand am luat-o spre Miercurea Ciuc am intalnit un urs care sedea frumos pe mijlocul drumului. Ne-a vazut si a intrat linistit in padure. La Gheorgheni ne-am oprit la MOL sa mancam mancarea preferata al lui Jonea, si anume banalul Hot dog.

         In noaptea respectiva am dormit undeva deasupra orasului Piatra Neamt, iar dimineata ne-am trezit cu o priveliste extraordinara.

         Ziua urmatoare, in afara de Iasi si Botosani, am vizitat jumate din Moldova, am fost pe la Roman-Bacau-Vaslui-Focsani, Braila si Galati. In Bacau am inceput sa realizez de fapt ca omul asta chiar e bun in geocaching. Orasul Bacau il facusem deja anul acesta in 3-4 ore cred cu bdanv, cu Jonea mi-a luat cam jumatate de ora…el  parcheaza chiar la cutii , la GZ , lasa motorul pornit si masina pe avarii, sare la cutii ,unu doi le gaseste, nu tine cont de semn de interzis, parcare interzisa cu exceptia… el intra mai mereu, el fiind exceptia („I’m always the exception”). Lucreaza ca si ceva avocat legat de legi ale traficului si anterior a fost car racer, deci are experienta cu masinile, merge cu 120-130km/h lejer.

In ziua respectiva am adormit intr-o padure aproape de Galati iar dimineata m-am trezit cu un domn langa masina care batea la geam. Imi spunea ca nu e ok stationarea aici, i-am spus ca mai stam o ora-doua maxim si plecam, a zis nu e problema si m-am culcat la loc.
         In aceeasi zi am trecut cu bacul de la Galati, pentru mine cred ca a fost a 6-a sau a 7-a trecere cu bacul in judetul Tulcea. Pentru mine judetul Tulcea e unul dintre cele mai interesante judete din tara deoarece are are moschee si minareturi.

Dupa ce am trecut in Tulcea am bifat cateva cutii de al lui bdanv, apoi am fost si in Macin. La intrare nu am platit rangerului, deoarece Jonea i-a explicat ca face doua, trei poze pe deal si ne intoarcem. S-a dus pana la bariera si a parcurs repede un traseu cu un cache. Mai era un cache fain la o biserica in ruina, unde o femeie de etnie roma locuia chiar langa aceasta biserica, practic era in gradina ei, ruina cu cache cu tot. A fost super de treaba ne-a lasat sa intram,nici macar nu ne-a cerut bani.

Biserica din gradina

• 

Am mai vizitat si cetatea Halmyris si cetatea Enisalva, unde s-a certat Jonea cu domnul de la intrare, incerca sa ii explice ca nu vrea in cetate doar la geocaching si nu plateste bilet, cand am ajuns incercam sa calmez domnul care pana la urma ne-a lasat, dar mi-a spus sa ii zic ca nu asa se face.

• 

• 

 

Apoi am reusit sa ajungem in Tulcea, astfel am bifat ce nu am terminat dealungul anilor: resedintele de judete. Mi s-a parut interesant cum a remarcat Jonea un monument in Tulcea pe un deal si ne-am si aventurat. (Spoiler: monumentul respectiv nu a avut cache, am mers pentru dragul de a vizita).

Monumentul din Tulcea:

• 

Pe intuneric am ajuns in Cheile Dobrogei unde am urcat pe un varf chiar atunci, pentru ca apoi sa realizam ca de fapt cutia era ascunsa jos intr-o pestera. Era un multi de al lui MosIon. Aventura a continuat si in noapte cand Jonea s-a urcat la Garmin Island (un T4 de Gedoz), care e o mega stanca… mie mi-a fost groaza anul trecut pe lumina sa urc pe ea. Acum  noaptea am zis ca nici atat nu ma bag, pana la urma tot a trebuit sa ma bag  ca sa il dau jos pe Jonea. La un moment dat s-a oprit o masina de security langa noi si ne-a intrebat ce facem. A fost a doua oara cand ne-a oprit politia, prima data a fost politia locala pe la Galati dar am scapat repede atunci dupa ce i-am explicat de geocaching. Aici security-ul  a inteles mai greu ce e geocaching, era si noapte dar au ras pana la urma si au plecat. Vorba lui Jonea, e atat de stupid ca noaptea in intuneric urcam pe o stanca pentru o cutie de plastic, incat nu poate fi minciuna. Si are dreptate. Am avut si in Buglaria parte de doua T4-uri, unul un stalp de 10 metri si celalat o telegondola ruginita tot de vreo 10 metri. (pe stalp am urcat noaptea, poza e din aplicatia GC)

Am ajuns la unul dintre The Box-urile lui Mos Ion din Constanta, unde dupa ce am intrat in bar si am aflat ca nu mai este cutia , am primit consolare o bere pe gratis iar Jonea un suc. Afland ca Mos Ion s-a intors in tara, am luat legatura cu el si ne-a invitat sa dormim la el. Am fost mega fericit, nu mai facusem dus de cateva zile. The boxul din bar pare ca nu mai era sau a disparut desi mentenata a fost facuta acum cateva luni. Am facut cateva cutii prin Constanta si am plecat noaptea tarziu pe autostrada pana la Fetesti sa bifeze Jonea ultimul judet ramas, anume Ialomita. Jonea a abordat cutia cu jeepul prin camp, iar eu am sarit gardul din sarma si am facut un mic salt cazand in sant. M-am ridicat, am semnat cutia iar la  intoarcere nu am mai cazut pentru ca am constatat ca sarma se indoia lejer si se putea trece prin ea usor.Am ajuns la Mos Ion pe la 1 noaptea.

Dimineata ne-am trezit fresh, am facut inca un dus, am inceput ziua cu un Captain Morgan, si niste somoni. Mosul a fost de treaba, ne-a aratat superbul scaun de masaj, am stat la povesti iar apoi am plecat la drum sa bifam Constanta.
         De la Constanta a urmat Costinesti-Mangalia-Vama Veche si hopp am trecut granita. (doar dupa ce am aratat certificatele de vaccinare bineinteles).

• 

Primele cutii erau langa mare, foarte faine. Un multi cu o urcare pe un turn de bird watching, un stalp de 15m pe intuneric si vant, am coborat si culmea nu am mai simtit adrenalina…trist.

• 

• 

         Din partea cu Bulgaria nu tin minte foarte multe, dar stiu ca am vizitat cam jumatate din ea in cele 6 zile cat am stat.

E problema grava in Bulgaria si un haos nemaipomenit in geocaching, multe cacheuri sunt doar logbookuri deoarece un jucator din Sofia fura de 6 ani cutiile din toata tara. Asa ca unde s-a putut si era fotospoiler am plasat cutii de mentenanta ca sa ajutam comunitatea din Bulgaria si sa nu moara jocul. Multe cacheuri sunt groaznice, in zone cu vegetatii imense, am intrat de foarte multe ori in boscheti iar la un moment dat te saturi de boscheti, spini…etc.  Cel mai fain oras vizitat a fost Veliko Tarnovo, cu o cetate minunata si chiar daca am ajuns noaptea era luminata.

Noaptea la Veliko Tarnovo pe un platou de unde se vede tot orasul (Skywalk)

• 

• 

Am vizitat mai multe orase, cum ar fi Lovech, Ruse, Pleven, Stara Zagora, Burgas, Varna, Nessebar…etc…ah si Nikopol, unde ne-am distrat pe un deal la un monument, deoarece saptamana anterioara, fiind la Turnu Magurele, ne uitam tot la acel monument.

Nikopol vedere spre Romania.

• 

Tin minte ca am vizitat o gramada de pesteri, cascade, manastiri in stanci, este nemaipomenit cate locuri am vizitat in 15-17 ore, cam atatea ore avea o zi pentru noi pentru ca de dormit dormeam in jur de 5-6 ore el in cort iar eu in masina. Parca pentru el trece timpul altfel, iar eu fiind in preajma lui am simtit ca trece mult mai rapid decat de obicei.

Prima problema in Bulgaria a aparut chiar dupa ce am intrat in tara. Jonea nu a vazut la granita de unde se poate cumpara vignette, la prima benzinerie nu au acceptat card sau euro, doar lei si leva. Deci am mers cam 10-15 km fara vignetta. Iar dupa 6 zile de stat in tara, cam pe la Stara Zagora, ne-a oprit politia de trafic care controleaza asta, si a zis ca suntem inregistrati in sistem fara vignette pentru cei 15 km… desi in Ungaria de ex daca cumperi in aceeasi zi nu e problema, cred ca nici in Romania nu e, dar in Bulgaria se pare ca este. Jonea nu a platit nimic, s-a certat cu politistul putin, a pomenit de ambasada ceha si ca cheama politia, l-au lasat in final dar au zis ca va plati la granita, unde nu am mai platit nimic, bineinteles.

A doua problema s-a intamplat intr-un sat unde s-a defectat o roata din spate. Problema si mai mare a fost cand am constatat ca si roata de rezerva era defecta. Cel mai apropiat oras era la 50 de km. Am apelat la Trifonche, prietenul nostru comun din Burgas, insa nu ne-a putut ajuta cu prea multe, asa ca ne-am gandit: ce sa facem, ce sa facem? Singura idee a fost sa dam jos o roata si Jonea a plecat prin sat cu ea, rostogolind-o pe drum, iar eu am stat sa pazesc masina. El aflase de la niste localnici ca este un service de cauciucuri la capatul satului. Noroc cu el ca vorbea rusa si asa ne-am descurcat cat de cat. Cam dupa 20 de minute s-a intors intr-o masina neagra „mai mare si mai bengoasa” decat a noastra, l-a gasit „politia” si cica a vrut sa il ajute, mi-a cerut si cealalta roata. Eu i-am dat si cealalta roata si nu l-am intrebat daca e politia sau nu. Apoi l-am asteptat o ora jumate, deja venise primarul satului sa ma intrebe care e problema, eu ziceam doar ca e rezolvata deja. La un moment dat s-a intors cu mecanicul auto si doua cauciucuri reparate. Sare din masina si cu un zambet mare striga, problem solved!

• 

Bineinteles am avut de a face si cu faimoasa politie din Bulgaria la un sat in care se pare ca nu pot intra decat localnici, dar noi nu aveam de unde sa stim asta. Mergeam linistiti pe drumul principal cand ne opreste politia de frontiera. Repet, nu era granita marcata nicaieri doar doi politisti cu masina si atat. Deindata ce a vazut politistul buletinul romanesc a devenit foarte politicos si cu un megabunsimt mi-a pus intrebarea: „Unde mergeti bă?”. Eu am incercat sa ii explic ca facem turism, intram in sat 200 de metri si revenim. A zis nu, sub nici o forma! S-au dus la masina cu actele noastre, eram suspecti deja pe motivul ca ce cauta un ceh cu un roman acolo. Am auzit de la masina cum vorbeste la telefon si imi dicteaza numele. Intre timp eu am inceput sa vorbesc pe whatsapp cu Tibi (TiLi_Team). A venit inapoi cu actele si ne-a zis sa intoarcem, dar Jonea nu s-a lasat si a zis ca trebuie sa mergem, ca turism, ca libertate, ca nu stiu ce. Am incercat si eu sa ii explic pe romana…in momentul acesta se uita politistul asa ironic in stanga si cu un ras patetic zice…”da…joc”. Nu am avut cu cine sa discutam asa ca ne-am intors, am vorbit iar la telefon cu Tibi dupa acest incident care ne-a zis ca nu merita pentru un cache toata tevatura asta. Jonea a sunat la ambasada ceha si astfel ulterior am aflat: Kushari se poate vizita doar de localnici.

A doua oara ne-a oprit politia, noaptea, intre doua sate, a verificat masina cu lanterna, actele, ce faceti? geocaching… astia chiar au ras, era stupid nu puteam minti, ne-au lasat in pace, au fost de treaba, chiar ne-au urat success.

A treia oara ne-a oprit politia cand Jonea a mers cu 80 km/h,  noaptea, in zona cu restrictie de 30 km/h prin sate. No, explicam politistului ca ne grabim in Cehia, politistul il scoate pe Jonea din masina, merg la masina politistului impreuna, se intoarce politistul la el, “ah…procedura lunga, da-mi 20 de euro si se rezolva”. Scoate Jonea 10 euro: “domnule atatia bani am, lasa-ne sa plecam…”. No si uite asa a scapat ieftin Jonea.

A patra oara ne-a oprit politistul de trafic pentru vignette, asta am povestit deja.

Dupa cateva zile am ajuns la Burgas si prietenul nostru local ne astepta la cel mai bun grill din oras, chiar foarte fericiti am fost. Am facut geocaching cateva ore cu el, apoi ne-a rezolvat cazare gratuita, am reusit sa fac dus dupa 6 zile.  Trifonche si Jonea au vorbit mai mult pe slovaca s-au inteles bine, noroc ca Trifonche vorbeste nemaipomenit de bine si engleza. Aparent nevasta lui Trifonche il stia pe Jonea, ea find din Slovacia faceau impreuna geocaching… cat de mica e lumea. Multumim Trifonche pentru tot!

In mare nu am apucat sa facem baie deoarece am plecat repede din Burgas. Eram prin munti pe undeva cand am calcat pe un sarpe de grosime 5cm si lungime 2m dar am fost foarte rapid din fericire… am apucat insa sa vad cum l-a atacat pe Jonea in spatele meu am vazut cum sare ca un ninja. Se uita la mine zice: “ha…I’m Quicker than snake”.

Avion abandonat intr-un sat din Bulgaria

• 

• 

Am facut si un FTF in bulgaria aproape de Burgas iar cand a aflat Trifonche a zis clar: ”bastards”.

Eram la un moment dat intr-o zona unde dintr-o data a aparut un munte imens cu o cruce pe varf frumos luminata, cu leduri, in intuneric si arata Jonea in sus: „I think we climb up with Jeep to that cross, you like adventures yes?”. M-am uitat la el si i-am spus: „I’m sure that it will be a great adventure”. Am urcat pe acel deal inalt vreo 10 km de offroad dur si ne-am oprit de 3 ori ca sa dau jos gardul electric, pe care ulterior l-am pus la loc. La Gz sub cruce erau trepte de lemn si intrai intre doua stanci de calcar, ca in Lord of the rings. Ne-a placut imens locatia.Din pacate era intuneric si nu am vazut privelistea. La multe locuri faine am ajuns noaptea in intuneric deci nu am putut face poze.

Pe deal la FTF

• 

• 

• 

        Am mai avut o aventura asemanatoare in zona cand am coborat noaptea intr-o gaura de calcar adanca de vreo 20m pe trepte facute in calcar de jurimprejurul zidului.

In ultimele zile s-a mai intamplat un incident, m-a intepat o viespe in timp ce cautam cutia, si totodata a Jonea a lovit fundul masinii intr-un loc abandonat unde nu a vazut o denivelare si a cazut masina cam 1 m in gol. Lovitura a fost la sistemul AdBlue, unde era protectia metalica montata de inginerul sau s-a indoit protectia si s-a rupt teava…oricum am avut de acolo un sunet teribil in timp ce acelera. Cam dupa 1000 de km a dat mesaj  masina ca mai putem merge 500 km pana sa se opreasca motorul de tot. La Stara Zagora ne-am oprit o ora la un service Jeep si au spalat masina plina de praf, au demontat protectia si ne-au spus sa nu mai oprim motorul daca vrea sa ajunga in Cehia, asa ca am avut vreo doua „nopti calde”. Nu, nu mi-a cumparat Jonea femei, doar a lasat incalzirea toata noaptea, asta a fost cadou pentru mine.

• 

         Am mai avut o experienta interesanta, intr-un loc abandonat era o statuie mare dar rupta in spate, cu tevi inauntru. Cutia era inauntrul statuii, cred ca a fost prima oara in viata mea cand am intrat intr-o statuie.

• 

• 

In sfarsit a venit si ziua de intoarcere acasa, in Romania. Abia asteptam, sincer, atat eu cat si Jonea. Spusese de mai multe ori: Romania are drumuri bune si e in EU, Bulgaria e undeva intre Ucraina si Turcia. La Vidin am trecut granita spre Calafat, am stat 4 ore, deoarece camioanele au blocat drumul, au facut ceva protest pe acolo, dar a venit politia si a rezolvat treaba. La granita cu Romania ne-a intrebat politistul  pe unde ne-am plimbat pentru ca masina era super zgariata. I-am zis cu un zambet…offroad. Vorba lui Jonea…degeaba iti cumperi masina care costa cat doua apartamente in Romania daca nu o folosesti la maxim …sunt doar bani aruncati pe geam.

La Calafat am bifat o cutie, apoi vreo doua la Orsova si am ajuns la Drobeta unde am baut o cafeluta la un bike service si am gasit o cutie misto de a lui Radu.

Caransebes a fost urmatoarea destinatie unde batranul tarabostes Vali ne-a invitat la o cafeluta si ne-a ghidat cateva ore. Apoi am pornit spre Timisoara, cu o mica oprire la Lugoj, in care am bifat rapid jumatate de oras,apoi m-a lasat la fiica lui Tibi unde am dormit o noapte si i-am povestit toata aventura.

Erikusz si Vali

• 

Dimineata mare noroc ca m-a trezit ca altfel ratam trenul spre Cluj.

In concluzie as vrea sa va spun cateva chestii despre Jonea: in principiu e bun omul dupa parerea mea…sigur, nu stiu cate din founduri a gasit sau nu a gasit, nu ma intereseaza si nu judec, insa nu putem neglija faptul ca omul e bun, chiar foarte bun in geocaching, are talent pentru asta, gaseste foarte rapid aproape orice, cam in 2-3 cazuri s-a intamplat sa gasesc eu cutia mai repede decat el. In  viata mea nu am vazut un om cu asa multa dedicate si nebunie pentru un joc, in cazul acesta geocaching.

Un lucru interesant este ca datorita lui Jonea, sau din cauza lui Jonea, am reusit sa realizez ca nu este geocaching totul si mi-am dat seama ca nu e bine sa iti traiesti viata doar pentru asta si facand doar asta.

Recunosc, ultimele trei patru zile deja asteptam cu nerabdare sa se termine, e nasol cand dormi 5-6 ore pe noapte si stii ca iarasi intri in boscheti sau urci pe un stalp, si alergi toata ziua.. nu mai e asa fun. Sunt sigur, fara sa vreau sa jignesc pe nimeni, sa nu va suparati, ca multi dintre voi poate nici jumatate de ora nu ati rezista cu Jonea. Era si el uimit de mine cumva, dupa 3 zile imi spunea ca sunt primul care a reusit sa reziste langa el mai mult de doua zile. Recunosc, dupa ce m-am intors acasa am dormit 8 ore noaptea si cate patru ore dupa amiaza timp de 3 zile. Tin minte in primele zile am reusit sa fac si febra musculara in ciuda faptului ca livrez mancare cu bicicleta si vizitez zilnic sala de fitness. (Cam 8-10 ore de sport zilnic). Pasul obisnuit de mers al lui Jonea era cam de doua ori mai rapid decat pasul meu care tot rapid este. Tin minte intr-o dimineata fugeam dupa el in timp ce ma spalam pe dinti, nu era timp pentru nimic, “Time is money” un proverb des spus de Jonea.

Eu cred ca in geocaching si in viata trebuie incercate mai multe lucruri ca sa vezi mai clar, iar in geocaching incerc sa fac cat mai multe si diversificate lucruri, de exemplu sa fac si powertrailuri din cand in cand ca sa prind experienta.

Pentru mine e supranatural ce face omul acesta! Eu fac de ceva vreme geocaching, am participat la cateva evenimente, am fost ici si colo, dar chiar si asa imi este greu sa inteleg nivelul la care face geocaching omul si de unde provine motivatia asta imensa chiar si dupa 13 ani. Il respect pentru dedicatia asta si pentru toate realizarile, tarile vizitate, experienta capatata. El a fost la tv, la radio de mai multe ori, a aparut chiar si in ziare. Omul clar este de de doua sau de un millard de ori mai bun decat mine in geocaching, probabil nici nu o sa ajung vreodata la nivelul lui. (drept sa fiu nici nu prea vreau), insa eu dupa cea ma realizat acest lucru in loc sa il invidez am, incercat sa invat cate ceva de la el. Pentru ca pana la urma de la fiecare om se poate invata cate ceva.

Vreo doua lucruri invatate de la Jonea, pe care le repeta des:

 “Daca esti cel mai bun intr-o chestie sau doua, in celelate lucruri vei fi sub medie”   

“Multi nu pot sa accepte ca am mai multe founduri, deindata ce nu pot ei realiza ceva, imi spun mie ca sunt trisor”

“Degeaba ai masina rapida sau te misti rapid, important este sa GANDESTI rapid”

Aceasta excursie a fost o oportunitate sa verific anumite legende auzite despre Jonea de-a lungul aniilor. Triseaza sau nu triseaza, decideti voi, dar va spun sincer ca nu a logat nici un cache din masina in aceasta calatorie.

Ca o concluzie finala : eu sincer nu as vrea sa fiu in locul lui sub nici o forma. Desi are mult timp liber, multi bani, tot nu e fericit din cauza ca nu primeste iubire de la femei, Mos Ion i-a spus acest lucru si l-a prins la suflet, deoarece mi-a spus ca este adevarat.

P.S: Cred ca daca mai petreceam vreo 2 saptamani cu el chiar muream… de oboseala.