Un C.A.R.E. diferit!

Dupa o iarna lunga de hibernare iata ca vine si primul eveniment la care mergem sa cautam cutii. Se pun la punct detaliile plecari din timp ,astfel incat vineri, dupa ce iesim de la lucru, mergem repejor acasa, unde ne luam bagajul si ne intalnim cu colegul nostru DanAL si sotia acestuia Laura. Urcam in masina si urmam drumul Clujului . Au curs lacrimi de la cat au putut cei doi sa ne faca sa radem ,experientele lor fiind demne de scris povesti.

 Ajungem spre finalul eventului tocmai cand pe marele ecran era Mioritics raspunzand intrebarilor adresate de catre inconfundabilul Mr.Ericusz, in filmul regizat cu ocazia impliniri  a 15 ani de Geocaching in Romania organizat la Bran . Intrerupem filmarea, salutam poporul adunat, strangem in brate tot ce prindem si gata ,”am terminat ,poti sa dai play !“ zicem noi. Seara a decurs destul de linistitor cu povesti , cu schimburi de pareri , cu planificari pentru ziua ce urma, pana cand ,hopa… ,cei de la Sunshine ne inmaneaza niste flayere cu cutiile acestora in caz ca vroiam sa iesim noaptea la vanatoare . Si ce credeti ? I-au palit pe cativa “somnul “ si au plecat sa vaneze comori . Cum gasca s-a destramat mergem impreuna cu DanAL sa cautam si noi cateva comori prin Cluj . Gasim doua cutii dupa care ne izbim de vre-o trei DNF-uri unde ne hotaram sa ne indreptam spre cazarile noastre ,nu de alta dar se anunta urmatoarea zi a fi plina ,plina.

Sambata dimineata ne trezim cu noaptea in cap (ora 7:30 ) si pornim spre locul care promitea mic dejun si cafea ,multa cafea .Ne facem “plinul”, luam brosurile , facem echipele si plecam la vanatoare . Trecem pe la cacheul celor de la Sunshine care ne uimesc (cu o seara in urma ne lasasera un gust amar cutiile vechi a acestora ) cu idea lor . Este vorba de cutia “Where is it? “ care va recomandam sa o incepeti ziua si sa o terminati noaptea . Mai cautam vreo 3-4 cutii a acestora si primim acelasi gust amar ca si cu o seara in urma .

Renuntam la oras si mergem spre racoarea oferita de umbra copaciilor aflati in padurea apropiata Clujului . Aici placerea este la ea acasa , racoare, aer curat ,cuti bine ascunse . O cutie aici ,o poveste pana la urmatoarea cutie iar vremea trece fara sa bagam de seama . Taiem din ruta stabilita sa putem fi si noi prezenti la ora stabilita (nu de alta, dar suntem intarziati profesionisti) si ajungem printre primi geocacheri avand timp sa cautam si Micesti Road .

E he he acum i-acum . Mergem la GEKO, ne uitam noi frumusel in jur sa vedem despre ce este vorba . Trasee de catarat prin copaci de diferite dificultati. Hmmmm…

“ -Ce facem Aline? Ne cataram ?

-Pai eu stiu ? Ne descurcam ?

-Alin,daca nu incercam acum cand avem ocazia nu cred ca mai incercam vreodata ! zic eu plina de hotarare

– Ok ,hai sa ne luam echipamentul ! spune viteazul Alin”

Incepem cu traseul verde pentru incalzire, acesta fiind mai usor . Aici totul decurge ca la carte , un pic de efort depus ,adrenalina incepe sa isi faca treaba ,gasim cele trei cutii si gata traseul verde. Fara doar  si poate Larisa se hotaraste rapid sa incerce si traseul rosu ,Alin renuntand zicand ca cel pe care l-a facut i-a ajuns.

Urc repede in copac si incep aventura “forte” a zilei . Parcurg vreo trei obstacole unde ajung la tirolina care ma izbea de o plasa . Aici m-am simtit precum musca care se prinde in plasa paianjenului si nu mai are scapare . Cele patru membre intrand fiecare printr-un ochi al plasei mi-au dat un pic de furca, dar am izbutit sa le scot si sa urc pe platforma . Aici Zbuciumel imi striga “ Larisa aici ai ocazia sa cobori !Mai departe este mult mai greu si nu mai poti sa te dai jos decat daca termini traseul ! “ . Stau o clipa meditez si ma vad o invingatoare , asadar continui .

  Odata cu inaintarea mea vin trasee tot mai grele ( era destul de obositor si frustrant cand imi gaseam echilibrul mai bine trebuia sa schimb carabinele de siguranta si …. ma dezechilibram ,ma enervam si offff ,ce o fi fost in capul meu ) pe unde mai pui ca trebuia sa cautam si cutiile cu coordonate.  “Oare am trecut de ce a fost mai greu ?” ma intreb eu undeva spre final (mai aveam 3 obstacole de parcurs) cu muschi tremurand de efort . De jos aud strigand “Ai grija !!!!!! “ (acesta fiind Alin) . Nu stiu unde a fost Alin ,dar daca pana atunci am crezut ca a fost greu ,am vazut eu mai tarziu . “Da,da o sa am grija !!” . Incep incet sa continui ,acum mergand pe o sfoara trebuind sa trec de niste cauciucuri care se roteau la cea mai mica miscare . Graba strica treaba , asa ca am pus piciorul pe cauciuc ,acesta s-a invartit eu m-am dezechilibrat ramanand atarnata de cablurile de siguranta . De jos il aud pe Alin “Ai grija !!!!!! “ si pe Csipike alintandul pe Alin “ nu te uita ! Nu te uita !” Ajung la penultimul obstacol tremurand din cauza sperieturii si a efortului  zicand ca eu nu mai fac nici un pas “ Doar nu o sa inchida parcul si o sa ma lase agatata in copac ?!” . Eu am luat de buna ce a zis Zbuciumel ceva mai devreme asadar aveam in cap cateva scenarii cu pompieri care ma dadeau pe mine jos ,asa ca strang de ultimile puteri  ,demonstrez ca rabdarea impreuna cu concentrarea fac casa buna si ajung la tirolina finala care ma aducea cu picioarele pe pamant.

Atingand pamantul ,uitandu-ma la tot ce am parcurs zic “Nu mai fac niciodata asa ceva !”. Primesc felicitarile de la toti care m-au sustinut si mergem la masa unde ne astepta restul colegilor plus  Noemi cu gulasul ce la facut chiar ea . Doamne si ce gulas !!!! Ajungand la masa vad cum un angajat al parcului o coboara frumos pe Pistruiata de la mijlocul unui traseu pe care nu il mai putea termina . “Si pe mine m-ati lasat sa ma chinui ??? “ zic eu plina de uimire , la care baiatul cu pricina ma intreaba “ Ati vrut sa coborati? Nu mi-a spus nimeni !” , “Mda! m-am gandit atunci  , cine sa il anunte: ca Alin tremura jos sau Zbuciumel si Csipike care il imbarbatau pe acesta.

Cu burta plina , dupa aventura traita, numar impreuna cu Pistruiata vanataile procurate in cele doua ore  trecute. Ne-am descurcat de minune!

Parasim parcul si plecam sa mai cautam ceva comori  pana la night cache .

Ora 21:30 , hai spre night cache . Aici gresim drumul dar cu cateva telefoane (semnalul lasa de dorit ) ajungem la intalnire  (cu jumate de ora intarziere ) . Aici aflam ca este un concurs ,asadar ni se spun regulile ,formam echipele , le dam nume , noi facand echipa cu Csipike fiind SIBIENII si plecam , nu inainte de a-mi infige mana in cutia cu covrigei adusa de Noemi.  Night cacheul din acest eveniment a fost un pic diferit, avand coordonatele celor cinci cutii ,trebuia sa le cautam si sa luam indicile de pe log, la final prezentandule organizatorilor. Totul fiind contra timp. In timp ce mergeam spre primul cache il aud pe Csipike “ Mai avem 50m, …..40m…..10,9,8,7,..4m  , stai ca mi-a sarit la 100m , ceva nu este bine !” , “Este paranormalul din padure, hai ca o gasim noi !” . Asa a si fost  ,am gasit cutia destul de repede ,o cutie frumoasa si speciala . Nici celelalte cuti nu s-au lasat mai prejos desi una mi s-a parut destul de sadica dar foarte bine realizata .

GPS-ul  a mers exact cum era de asteptat intr-o padure in care paranormalul este la el acasa ,dar cel mai important este ca nu ne-am lasat si i-am facut fata terminand concursul pe locul I .

Eventul  CITO de a doua zi  s-a desfasurat destul de civilizat ,tinand cont ca erau oameni la gratar iar noi le curatam mizeria de langa ei . Sesiunea foto a fost la ea acasa iar noi am plecat cu inimile pline de bucurie spunand cu convingere :” A FOST UN EVENT BUN!!!!!!!! “ .