Tag: CITO

Și cum strămoșii noștrii se trezeau cu noaptea în cap pentru a-și începe ziua, așa și noi ne strângem cu mic cu mare (3 persoane) să plecăm spre frații noștri din Caransebeș, că s-a dat sfoară în țară cum că ar fi mare eveniment unde se descopereau comori.

Și o luăm noi la pas (ne urcăm in mașină), și ne îndreptăm spre cetatea dacică din Tilișca unde căutăm comoara lui Csipike care nu mai putea de nerăbdare să vadă ce face aceasta. Toate bune și frumoase, ajungem la cetate (la ce a mai rămas din ea ) numărăm, socotim și găsim coordonatele. Ajungem la punctul final unde facem nițică gimnastică totul terminându-se cu logarea cutiei.  Clic, clic… facem câteva poze, le încărcăm pe facebook să vadă frații noștri că suntem demni de încredere și o luăm din loc.

– “Ați găsit cacheul In memoriam lui Decebalus?” ne întreabă Csipike  ,”Hai să trecem pe acolo!” . Deși monumentul nu se vede când ieși din Orăștie spre Spini,  el este demn de toată admirația. Am căutat noi cutia dar fără nici un rezultat  (nici Perretz, care a înlocuit ultimul cutia, nu ne răspundea la telefon) așa că am mai băgat o ședință foto,și pe aici ne-a fost drumul.

Cum am luat-o pe drumuri dacice trecem și prin ce a fost odată Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, din mașină uitându-ne la Forul Roman (cutia găsind-o cu un an în urmă).

Încă o dată dăm bice cailor (putere) unde ajungem de această dată la destinație culegând pe ici pe colo câteva comori. Ne mai întâlnim cu câțiva frați daci (Noemi. Crys10, Mr. Erikusz, Kary și Kafka 2007) luam ceva de-ale gurii, ne îndreptăm spre Pistruiata care era sechestrată la servici (iar noi armata mare ne-am dus să o eliberăm ) și luăm drumul muntelui să ne instalăm tabăra. Nu ajungem să facem mulți kilometri că îl vedem pe Tarabostes că trage de caii (putere) dreapta, facem și noi la fel să vedem ce se întâmplă. “ Mai vin niște frați de-ai noștri și să îi așteptăm, să mergem la tabără împreună ! ” zice mândru Tarabostes. Coloană mare dragi noștri de zicea-i că-i nunta împărătească, no fi fost nuntă, dar tot a fost importantă adunarea noastră .

Ajungem  la locul taberei descărcăm “căruțele”, punem caii la păscut și trecem la ridicat corturile. Oameni harnici ne terminăm repede treburile, punem steagul în centrul taberei și-apoi întindem o masă îmbelșugată de îți ploua în gură la cum arăta. Facem vestitul foc de tabără și ne încingem la povești. Seara se lasă și odată cu ea vine și un friguleeeț de ne-a trimis pe cei mai mulți la culcușurile lor.

“– Vali, mai rămâi treaz? “ Întrebăm noi cei rămași “ Da! ” zice el “ Trebuie să vina Iepurele cu Miorița și vreau să îi aștept, dar fac un mic ocol și ajung mai târziu .” Ce ocol or fi făcut oamenii ăștia că mare parte din noi dormeam duși când au ajuns ei, dar să nu credeți că nu i-am auzit toată noaptea ce au vorbit. Dormeam, ne trezeau vocile lor, trăgeam o porție de râs, adormeam la loc și tot așa până dimineață .

– “ BĂIIIII!!!!! Mi-e sete și nu am ce sa beau!!!!!!!!!!!!! ” (chiar nu era suc de vreo 4-5 feluri, apă plată, minerală…. vișinată, bere la discreție, rachiu … lista este lungă, dar la ce beznă era chiar nu aveau cum să le vadă )

– BĂIIII Borca unde-i gemul de caise ??? Uite mă că nici măcar nu ne răspunde!

– Hai mă să facem cortul!

– Ce cort de c…t ai luat.  Știu mă, lasă-mă, hai să mai încercăm. (menționăm că bătea un vânt ……)

– Asta-i capcana de Iepuri!!!!  HA!!!  HA!!!  Ha!!!

– Dacă nu sunt la mine în pat până să răsară soarele, eu nu mai dorm toată ziua.” ( nu a mai durat mult și au căzut în fața soarelui )

La  7:30 Larisa deschide ochii și somnul fugeeeee și ce mai fuge. Liniște în tabără. Ce s-o fi întâmplat că după spusele lu Iepu ar trebui să fie cineva treaz, adicăa el. “ Hmmmm, am cu cine să îmi beau cafeaua?” Ies afară din cort și mă întâlnesc cu Lizuca dar nici urmă de Mioriță sau mai ales de Iepurș .

-“ Tu i-ai auzit  azi noapte?” întreb eu pe Lizuca. Schimbăm câteva opinii, facem un plan de bătaie și “Stai să se mai trezească câțiva din tabără, să nu îi trezim pe toți” iar dorința noastră nu se lasă mult așteptată și încep capete să răsară din corturi iar noi două dăm o deșteptare ca la carte cu bătutul în oale chiar la capetele luminate ale celor doi întârziați. Dar ce să vezi măi nene, numai Mio se ridică cu mult efort, îmi aruncă o privire mustrătoare (îmi și vedeam pielea fluturând odată cu steagul din tabără ), își ia sacul de dormit și se mută 3 m de cort de unde nu mai reușește nimeni să îl miște până când am plecat după comori.

După micul dejun ni se împart papirusurile și purcedem la căutat comori. Luăm la pas Traseul Cuntu și vedem Sărutul Pomilor, Poenița Craiului, ajungem la vestita Paranghelie, pășim pe Vf. Seroni, întâlnim Pomul Nud și pe cei Trei Frați, dăm de Pomul cu Inimioară, găsim Darul Se Sub Brad și ne oprim la Cuntu pentru o bine meritată ședință foto.

– Începe să mi se facă foame! Ce facem mergem la tabără sau în oraș?
– Hai în oraș să mâncăm și poate ajungem să mai răscolim după ceva comori! “ Zis și făcut. Dacă pe munte a fost cald și bine înconjurați de umbra răcoroasă a copacilor, în oraș am dat de o zăpușeală de ne tăia respirația .

Ne dăm în Podul Balansoar, facem popas pe Podul Teiuș și ”Haideți odată să mâncăm, simt că leșin de foame!!!” se aude o voce, iar Tarabostes repede ne duce la Terasa Gugulanilor unde dăm comandă la hangiță de niște ciorbă, stinsă de o bere rece, că tare cald ne mai era.

Cu burțile pline, hidratați cum se cuvine ne îndreptăm spre Traseul Dâlmei, unde la Biserica de Lemn, sub privirile Sf. Citeh, găsim comoara dar asta nu este tot, Crângul Păsărelelor ne cheamă la ele de unde auzim din depărtarea timpului un șuierat de tren și ajungem la Podul CF ce odată făcea legătura dintre Caransebeș – Băuțar – Poarta de Fier – Zeicani – Hațeg – Subcetate, povestea acestor linii am ascultat-o mai îndetaliată La Grădini. Nici Halta Cazărmi nu a scăpat nescormonită de noi unde am așezat cubulețele pentru a afla locația finală a cufărului.

Încet, încet seara se lasă iar noi spre tabără ne îndreptam că foamea iar se făcea simțită iar de oboseală nu mai vorbim. Ajunși acasă suntem întâmpinați de o masă dacică de toată frumusețea. Unii mai au răbdare să își mai frigă un cârnaț sau o slană chiar și un piept de porc. Burdihanu-i plin, clătim gura cu apă sfințită, strângem masa și ne așezam în fața focului poate nu mai simțim vântul năprastic ce bătea . Uite și Iepurașu, mândru el tot, cum vine cu instrumentul de tortură auditivă și se chinuie să ne învețe el un cântecel frumușel poate, poate se prinde ceva de noi. Alin, să fie mai convingător scoate din buzunar aparatul adus din viitor și înregistrează mai bine de o oră tot ce ne învăța maestrul.

De învățat am învățat (că doar luasem notițe) și asta i-am demonstrat-o și Iepurașului  “ Vrei sa fiii FTFeeee !!!! / Te OBSEDEAZĂ   Ste-LE –LE /…………E musai să știi oare / Locul unde trebe s-ajungi / Ptiu (se scuipa ) să îmi (bip bip bip ) că am uitat ce mai vine !!!!!

Duminica a început în forță, repede am strâns corturile, am încărcat căruțele, curățenie în tabără și luarăm drumul TransBănățean dar nu înainte de a ne încerca puterile nasului la Capela “Dealul Crucii”  unde a trebuit să identificăm patru arome de flori. Nasuri fine, problemă rezolvată rapid și p-aici ne-a fost drumul mai departe.

O oprire la Buchin, alta la Intersecția Ilova, o răcorire în râu la Slatina Timiș, mic popas La Căsuțe, ratăm Izvorul Slatina dar ne oprim la un mic CITO la Obelisc. Lume multă la Camping Trei Ape dar facem o mica abatere și la Trei Ape unde ne uitam la ceas și “Vai! Este târziu! Gata, nu mai pierdem timpul, ne mișcăm repede. “ Aici unii dintre noi rămân să servească prânzul iar noi o luam din loc crezând că ceilalți ne vor ajunge, dar nu a fost așa. Așadar ne continuăm drumul pe la WOLFSBERG, oprindu-ne să ne răcorim la Izvorul Semenic iar din cauza lui Alin și a aparatului adus din viitor ratăm Lacul Valiug și oprim la Cantonul Silvic. Aici ne luăm rămas bun de la Noemi, Mr. Erikusz, Crys10 și Kary, fiecare luând drumul spre casele lor. Cum drumul nostru trece prin Reșita nu puteam rata Muzeul Locomotivelor Cu Abur. Aici băieții caută cutia iar eu dau o fugă pe la vreo două locomotive unde fac câteva poze, ca amintire, cu promisiunea că vom reveni cu mai mult timp. La Brebu Monastery facem un mic popas unde printre doua îmbucături logăm cutia lui Dani Borca iar spre Brebu ne-a fost drumul.

Suspinând tragem toți concluzia că a fost un event diferit, foarte bine organizat, cu comori speciale, cu locuri în care poate în mod normal nu am fi ajuns … ce mai atâtă vorbă, totul a fost Wow !!!!