Acum că se încheie anul, m-am gândit să fac o mică retrospectivă a evenimentelor din 2016, pentru că sunt într-un totul de acord cu ce ziceau și cei de la groundspeak când anunțau noul souvenir de țară: întâlnirile dintre geocacherii din România sunt unele dintre cele mai frumoase lucruri pe care le are de oferit acestă comunitate!
2016 a adus în februarie o serie de workshop-uri organizate de Asociația Geocaching România (îmbucurător că nu au fost doar în București – anul aceasta au răspuns ”Prezent!” Iași, Cluj și Sibiu). Tema cea mai dragă mie a fost Școala Altfel. În capitală am discutat mult pe marginea subiectului, m-am bucurat mult că s-au ivit voluntari și am avut 2 inițiative apreciate de copiii participanți: un traseu ghidat în cartierul Armenesc unde Dromihete a luminat ziua unor elevi din clasa a 7-a; alta, ora inedită condusă maiestos de cea mai tare dirigă squirrel_eve, ce a adus o pată de culoare în peisajul gri al unui oraș adormit și una din cele mai frumoase cutii din țară: Școala Gimnazială I.G.Duca
Tot un workshop aduce în lumina reflectoarelor un punct de cotitură în istoria geocaching-ului românesc: Hard-Rock re-lansează site-ul geocaching-romania și o pagină de facebook pentru întreaga comunitate din România. Apar secțiuni explicative pentru începători, un blog ce aduce povești din lumea căutătorilor de comori, o galerie foto, articole apărute în presa locală despre joc și ceva sfaturi despre cum să ai o experiență mai plăcută în această aventură de poveste numită geocaching.
Pe 1 aprilie 2016 am sărbătorit 15 ani de geocaching în România; în 2001 se publica prima cutie în țara noastră – Dracula’s Castle. Câțiva entuziaști mioritici au reușit să organizeze petrecerea la Bran… și ce bine ne-am simțit! Am onorat prima cutie așa cum se cuvine – cu o căutare la miezul nopții; am îngrijit cutiile din zonă; am discutat la ceas de seara despre cum vom clădii viitorul comunității; am terminat în forță cu un CITO care ar trebui inclus mai des în aventurile noastre.
Și pentru că tot aminteam de CITO, un alt eveniment care mi-ar plăcea să-l văd re-editat în viitor a fost ”Săptămâna CITO în București”. Într-o zi însorită de aprilie, Mioritics și AGeR ne-au dus în delta Văcărești (o oază de verde într-o mare de betoane). Am făcut curat, ne-am bucurat de revedere, am plantat o mini serie de cutii care să aducă în zonă exploratori ce iubesc natura în forma ei nealterată. Tot acest eveniment a adus o premieră în lumea geocaching autohtonă: Alexandru Cănăvoiu (aka drumetiimontane) ne-a ajutat în relația cu mass media și ecouri ale evenimentului au apărut în zeci de publicații online.
Tot în aprilie, andrixnet și miss_shady au dus tradiția mai departe și au organizat a patra ediție a evenimentului anual ”Tulip”. Au fost 2 zile pline de lalele (bineînțeles!), voie bună și cutii pentru toate gusturile – nu au lipsit wherigo, night cache, cutii de dificultate mare sau cu teren greuț, un earthcache și seara de jocuri. Sănătate și idei noi organizatorilor, că să avem o ediție și în anul ce vine.
Uite că am ajuns în luna mai și punem pe harta evenimentelor și Clujul: C.A.R.E. a ajuns la ediția a cincea! Mr. Erikusz a făcut minuni – a reușit să strângă comunitatea locală și să organizeze o serie de evenimente cu iz de gulaș. Din nou comunitatea se reinventează și apar elemente noi: un ‘multi’ prin copaci, un nightcache organizat sub formă de concurs, eveniment de socializare cu filme în premieră despre comunitate. Memoriile rămân dulci și aromate după cum zice și articolul de blog.
Când vine luna iunie deja știm că trebuie să avem în plan o vizită la Sibiu: a prins aici rădăcini un alt minunat eveniment anual – GeoFest. Anul acesta Issa Sysaa și Csipike au adus un concept nou – RoadTrip. Așadar 3 zile am fost tot pe drumuri, am vizitat bisericile săsești fortificate din zona Sibiu-Mediaș-Sighișoara, am întâlnit oameni și locuri cu povești memorabile, am sudat relațiile cu ceilalți căutători de comori. Danal70 povestește inegalabil ”jurnalul de călătorie”. Să ne (re)vedem voioși la anul!
Este îmbucurător să vezi că lună de lună avem câte un eveminent ce devine tradiție! Așa că de-acum încolo când vă gândiți ce-o să faceți în luna iulie avem deja un răspuns pregătit pentru voi: mergem la Caransebeș la DAC! În 2016 tarabostes V@lybra și domnița Pistruiata ne-au dus tocmai pe Muntele Mic într-o tabără dacică. Așa cum scriau și participanții în log-uri, a fost un eveniment nemaipomenit de bun: toată lumea la cort; foc de tabără; cântece la miez de noapte; slană, ceapă și rachie; veselie, umor și… multă prietenie. A fost ceva de vis ce sunt sigur că va rămâne viu și cald în memoria tuturor participanților; de altfel au și curs râuri de cerneală pe blog – jurnalul lui Urekillă & geodacii’n misiune a lui Alin și Larisa.
Când dai fila’n calendar și vine august deja știi că toată suflarea geocaching din România se adună la GeoQuest. Anul acesta am poposit și în Moldava la Bicaz unde I3SENII nu au vrut să lase tradiția să moară și au organizat magistral 4 zile de poveste. Au fost seri în care am povestit despre trecutul și prezentul geocaching-ului românesc, seri cu iz de nostalgie, seri în care s-au reînnodat prietenii. Elena, Petronel și ai lor prieteni munțonani ne-au dus pe un traseu de vis pe Ceahlău, traseu savurat de geocacherii de toate vârstele. Am avut și un itinerariu deosebit de făcut cu caii de fier, care ne-a dezvăluit o parte din comorile locului: de la boșdeuca lui Creangă la mânăstirile cu iz de poveste, de la cetatea Neamțului la pitoreasca zonă din jurului lacului Bicaz. Am încins și-o joacă ca’n vremurile dulci ale copilăriei cu șeptică, table și remmy (doamne, ce de amintiri și voie bună au fost în aer!). Am avut și o seară de magie în care bădița Ion s-a jucat un pic cu mințile noastre și le-a mai descrețit puțin (pe cele care s-au lăsat prinse în joc). Organizatorii au făcut într-un timp record o treabă excelentă. Respect!
Readus în lumea geocaching la GeoQuest, kekemes a pus în practică o idee de mult încolțită în inimile geocacherilor părinți: un eveniment dedicat celor mici, cu multe cutii mari pline de jucărioare. Prezența a fost mult peste așteptări, spiritul copilăriei s-a reaprins și în copiii mari și am trăit o zi de toamnă de poveste. Am avut prăjituri, multă veselie, copii fericiți, părinți bucuroși că hobby-ul lor prinde și în suflete fragede, o pădure ce a vuit în tropotele armatei de pitici. Concluzia era clară pentru toți: vom face din această idee o tradiție!
Și iată-ne ajunși în luna decembrie când geocacherii intraseră deja în hibernare. Norocul nostru este că spiridușii moșului au venit din Danemarca și au reînnodat o frumoasă tradiție: Secret Santa. Comunitatea s-a luminat la aflarea veștii și așa s-au înscris cu mic cu mare pe lista moșului. După ce toți au împachetat și trimit sârguincios cadourile, am avut un eveniment cu transmisie live pe facebook, cu participanți din Cluj, Caransebeș, București, Târgu Mureș, Sibiu și …Sofia. Ne-am colindat într-un video chat de-o hărmălaie mai mare chiar decât în grupele de 50 de copii de grădiniță. Mii de mulțumiri lui Radu C că ne-a (re)adus împreună în prag de sărbători.
După ce ați citit povestioara asta, cred că sunteți de acord cu mine că anul 2016 a fost un pas înainte pentru comunitatea geocaching din România. Identitatea grupului capătă consistență; evenimentele anuale își continuă glorios drumul și par a deveni tradiții; apar idei noi, frumoase care sper să aibă o continuare și în anii ce vin; apar încet încet noi jucători care (mi-ar plăcea să cred că) vor continua joaca alături de noi.
A fost un an bun. Mulțumesc frumos tuturor celor care s-au implicat activ în definirea, șlefuirea și educarea acestei frumoase comunități. La mulți ani și ….happy geocaching 🙂 !
Ajungem spre finalul eventului tocmai cand pe marele ecran era Mioritics raspunzand intrebarilor adresate de catre inconfundabilul Mr.Ericusz, in filmul regizat cu ocazia impliniri a 15 ani de Geocaching in Romania organizat la Bran . Intrerupem filmarea, salutam poporul adunat, strangem in brate tot ce prindem si gata ,”am terminat ,poti sa dai play !“ zicem noi. Seara a decurs destul de linistitor cu povesti , cu schimburi de pareri , cu planificari pentru ziua ce urma, pana cand ,hopa… ,cei de la Sunshine ne inmaneaza niste flayere cu cutiile acestora in caz ca vroiam sa iesim noaptea la vanatoare . Si ce credeti ? I-au palit pe cativa “somnul “ si au plecat sa vaneze comori . Cum gasca s-a destramat mergem impreuna cu DanAL sa cautam si noi cateva comori prin Cluj . Gasim doua cutii dupa care ne izbim de vre-o trei DNF-uri unde ne hotaram sa ne indreptam spre cazarile noastre ,nu de alta dar se anunta urmatoarea zi a fi plina ,plina.
Odata cu inaintarea mea vin trasee tot mai grele ( era destul de obositor si frustrant cand imi gaseam echilibrul mai bine trebuia sa schimb carabinele de siguranta si …. ma dezechilibram ,ma enervam si offff ,ce o fi fost in capul meu ) pe unde mai pui ca trebuia sa cautam si cutiile cu coordonate. “Oare am trecut de ce a fost mai greu ?” ma intreb eu undeva spre final (mai aveam 3 obstacole de parcurs) cu muschi tremurand de efort . De jos aud strigand “Ai grija !!!!!! “ (acesta fiind Alin) . Nu stiu unde a fost Alin ,dar daca pana atunci am crezut ca a fost greu ,am vazut eu mai tarziu . “Da,da o sa am grija !!” . Incep incet sa continui ,acum mergand pe o sfoara trebuind sa trec de niste cauciucuri care se roteau la cea mai mica miscare . Graba strica treaba , asa ca am pus piciorul pe cauciuc ,acesta s-a invartit eu m-am dezechilibrat ramanand atarnata de cablurile de siguranta . De jos il aud pe Alin “Ai grija !!!!!! “ si pe Csipike alintandul pe Alin “ nu te uita ! Nu te uita !” Ajung la penultimul obstacol tremurand din cauza sperieturii si a efortului zicand ca eu nu mai fac nici un pas “ Doar nu o sa inchida parcul si o sa ma lase agatata in copac ?!” . Eu am luat de buna ce a zis Zbuciumel ceva mai devreme asadar aveam in cap cateva scenarii cu pompieri care ma dadeau pe mine jos ,asa ca strang de ultimile puteri ,demonstrez ca rabdarea impreuna cu concentrarea fac casa buna si ajung la tirolina finala care ma aducea cu picioarele pe pamant.
