Tag: #geocaching

  • Geocaching – Tips and Tricks

    Geocaching – Tips and Tricks

    • Ce este Geocaching ?

    Geocaching este un joc gratuit bazat pe identificarea unor cutii numite cache (geocache) folosind coordonatele GPS, devii astfel un detectiv, un vânător de comori.

    Nu o să vă îmbogățiți, dar este o activitate distractivă care să vă stârnească curiozitatea fiind ideal pentru copiii și nu numai. Căutarea de comori duce la dezvoltare personală, stimulează ambițiile și spiritul de competiție, a muncii în echipă. Se va învăța folosirea busolei, citirea corectă a unei hărți și orientarea în teren, cache-urile de tip mystery necesită rezolvarea unor jocuri de cuvinte, puzzle-uri, anagrame sau ecuații, îmbunătățind capacitatea de rezolvare a problemelor.

    Lista cache-urilor poate fi consultată pe site-ul oficial: geocaching.com, aici găsești harta și coordonatele cutiilor ascunse în toată lumea, detalii cum ar fi dimensiunea, gradul de dificultate, poze cu locația unde este ascunsă comoara, comentariile celor care au găsit cache-ul dar și anumite indicii (Hint-uri sau imagini Spoiler) care să te ajute să identifici mai ușor locul.

    Cache-urile sunt ascunse în parcuri, păduri sau în locații urbane, în zone turistice sau din contra, mai puțin cunoscute publicului larg, fiind un prilej foarte bun de a (re)descoperi un oraș.

    Mai multe detalii despre cum poți beneficia de experiența Geocaching găsești aici.

    log2
    Logbook via instagram.com/geocaching
    • Cum arată un geocache

    Cutia trebuie sa fie închisă ermetic, poate fi o caserolă, un tub de pastile, un borcan de sticlă, canistră de film de 35mm etc. important este să conțină o hârtie numită logbook, cine găsește cache-ul trebuie sa noteze data când a găsit cutia și username-ul de pe site-ul geocaching.com. Cutiile mai mari pot conține și un pix (creion) dar și diverse monezi, insigne, jucării kinder sau lucruri de mică valoare numite swag, se pot lua dacă sunt înlocuite cu ceva asemănător.

    Pe site-ul geocaching.com, în detaliile cache-ului, puteți găsi câteva informații:

    • Dificultatecât de bine este ascuns, Easy: îți ia sub 5 minute să îl găsești.
    • Dimensiunea cacheului: Micro sau XS – au mai puțin de 100 ml, reprezintă o canistră de film de 35 mm, un Pico Tube (Microtube), preforme din PET (polietilen tereftalat) sau chiar un nanocache, conține de obicei doar logbook-ul,   Small – 100 ml sau mai mare dar mai mic de 1 litrupoate fi un tub de pastile, o cutie de plastic (caserolă),   Regular: 1L sau mai mare dar mai mic de 20L, un container din plastic de dimensiunea unei cutii de pantofi,   Large poate fi o găleată de 20 litri sau mai mare.
    • Terenul: unde a fost ascuns (cât de greu este de ajuns la cache), valoarea 1 înseamnă că este ușor accesibil iar pentru 5 trebuie să te cațeri sau chiar să faci scufundări în mare.

    Când vă apropiați de un cache, de GZ (Ground Zero), trebuie să nu fiți văzut de alți oameni pentru a nu ridica suspiciuni (stealth mode), puteți să vă prefaceți că vorbiți la telefon sau căutați ceva în rucsac. În limbajul geocacherilor se folosește termenul muggles pentru a-i defini pe oamenii obișnuiți care nu știu regulile jocului.

    Detalii geocache, clasificare după Dificultate, Dimensiune și Teren via govalleykids.com
    • Tipuri de cache-uri

    Sunt mai multe categorii de geocache-uri:

    • Tradițional: cel mai întâlnit, ai direct coordonatele cache-ului și câteva indicii (hint-uri), de exemplu: GC3295R_casa-vernescu
    • Mystery sau Puzzle Caches: pentru a desluși coordonatele finale trebuie să răspunzi la câteva întrebări iar în funcție de răspunsuri vei avea o locație GPS cum ar fi: N 43°44.ABC  – E 007°25.DEF
    • Multi-Cache: care conține mai multe locații ce dau indicii pentru locația următoare, ex.: GC6EM89_cadrans-solaires,
    • EarthCache: unde trebuie să trimiți proprietarului răspunsul la câteva întrebări legate de locația cache-uri și de Geologie
    • Wherigo Cache: trebuie să urmezi un traseu și să răspunzi la anumite întrebări legate de clădirile din jur, ex: GC6PZCM_gq8-piatra-neamt-wherigo.

    Lista completă a tipurilor de geocache-uri poate fi verificată pe geocaching.com

    geocachetypes-01-e1460954218483
    via govalleykids.com
    • Geocaching în România

    Dracula’s Castle (GC5D8), primul cache din țara noastră, a fost plasat pe 1 aprilie 2001 în apropierea Castelului Bran de către echipa Team Romaniavia zf.ro.

    În anul 2013România era pe locul 34 în lume la numărul de Geocache-uri active (aproximativ 1780), astăzi, dacă căutăm numele România pe geocaching.com, găsim 3.219 de rezultate.

    Lista cache-urilor din România cu cele mai multe puncte favorite poate fi consultată pe project-gc.com.

    harta
    Geocache-uri în România
    • Istoria jocului

    Ideea jocului, sub numele de Letterboxing, a apărut în anul 1854 când ghidul James Perrott a ascuns o sticlă într-o zonă sălbatică din Dartmoor (Anglia). În sticlă a introdus cartea sa de vizită, astfel cei care o găseau știau cum să-l contacteze și chiar să-și lase și ei datele de contact.

    Primul Geocache a apărut pe 3 mai 2000, la o zi după ce sistemul GPS a devenit public, când Dave Ulmer din Beavercreek (Oregon) a postata pe grupul Usenet coordonatele GPS a unei cutii îngropată în pământ, cutie ce conținea CD-uri cu software și clipuri video, cărți și o praștie. Pe acest loc se află acum o placă memorială numită Original Stash Tribute Plaque (GCGVOP).

    Geocache-urile sunt plasate peste tot în jurul lumii, pe toate cele șapte continente, incluzând Antarctica, iar după 16 ani de activitate există cca. 2.8 milioane de astfel de comori în peste 180 de țări. – via geocaching.com/press

    Există un cache chiar pe Stația spatială internațională care se află la 370 km deasupra Pământului dar și unul localizat la 2.300 metri sub nivelul mării.

    Micro containere, nanocache și șurub magnetic via instagram.com/geocaching, geocacherscompass.com
    • Cum să găsești un geocache

    Pentru a găsi un cache trebuie să-ți faci un cont gratuit pe geocaching.com și apoi poți căuta geocache-uri pe geocaching.com/play/search în funcție de oraș, coordonate GPS, codul unic al cache-ului (GCxxxxx), sau în jurul locației utilizatorului (Use my current location). Se citește descrierea și se adaugă locația într-un dispozitiv GPS (smartphone sau aparate speciale).

    După ce s-a identificat cache-ul, trebuie să adaugi în logbook username-ul tău de pe geocaching.com și data la care a fost găsit.

    Pentru ca alți utilizatori să îl poată descoperi, cache-ul trebuie plasat la locul inițial așa cum a fost găsit. Următorul pas e să vă autentificați pe site iar pe pagina cache-ului se dă click pe Log your visit din partea dreapta sus apoi se selectează tipul de log (Found it, sau după caz: Didn’t find it, Needs Maintenance), se alege data și se adaugă un comentariu (TFTC – Thanks for the cache) apoi Submit.
    Când se comentează pe site se folosesc anumite abrevieri, TFTC (Thanks For The Cache) sau DNF (Did Not Find), mai multe detalii pe: geocaching.com/about/glossary.

    • Aplicații pentru smartphone

    Ca dispozitiv GPS se poate folosi și un smartphone cu aplicația oficiala Geocaching® sau pentru Android, aplicația gratuită: c:geo. Detalii despre instalarea c:geo găsiți aici.

    screenshot_20161212-19080211
    c:geo – Geocaching for Android

    Cache-urile ascunse în orașe sunt de obicei de tip magnetic, pitite după un gard metalic, un indicator rutier sau așezate sub o bancă într-un parc, pot fi ascunse între cărămizile unui zid sau prinse cu sârmă de o țeavă.

    via instagram.com/i_found_a_cache

    În cache-uri se pot găsi și Travel Bug-uri sau Geocoin-urile care au scopul de a fi mutate dintr-un cache în altul, astfel cine îl găsește îl poate plasa în alt cache iar proprietarul poate urmări pe site unde este locația actuală, se poate stabili chiar o destinație finală ca obiectiv.

    • Echipament

    Un geocacher ar trebui să fie echipat minim cu un pix sau creion pentru a se nota în logbook, un device GPS, poate fi și un smartphone și opțional o agrafă de birou pentru a scoate un log umed și o pungă sau o mănușă pentru a căuta în locurile mai puțin curate.

    Ideal ar fi să deții o baterie externă pentru smartphone, o coală de hârtie în caz că logbook-ul este plin și să îl înlocuiești, un ou kinder și un tub eppendorf pentru a înlocui un cache dispărut și câteva insigne, monezi sau jucării kinder (Swag) pentru a face schimb cu ce ai găsit în cache.

    Geocacherii profesioniști sunt echipați cu tot felul de unelte ajutătoare pentru locațiile mai greu accesibile: o oglindă mică, bandă adezivă, briceag multifuncțional, lupă, șurub de oțel, magnet, pungă mică cu fermoar (Zip Lock), binoclu, brățară Paracord, bețișoare chinezești la care atașezi bandă adezivă, etc. Un exemplu găsiți pe shop.geocaching.com.

    bags
    via instagram.com/koreographica_geocaching/

    Spor la găsit comori!

    Alte articole

    Ce este Geocaching și câteva sfaturi și explicații găsești în articolul de aici.

    Despre cum poți folosi smartphone-ul să găsești geocache-uri am scris aici.

    Cum poți construi și publica un geocache afli aici.

    qfikbok
    via imgur.com
    • Link-uri utile

    Mai multe detalii găsiți pe:  geocaching.com/guidesupport.groundspeak.com, support.groundspeak.com/Terms,  facebook.com/RomaniaGeocaching

  • GeoQuest 10 – Alba Iulia – Transilvanya – Romania

    GeoQuest 10 – Alba Iulia – Transilvanya – Romania

    [RO  ] Acest an sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, când Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu România, prilej să organizăm aici evenimentul Geocaching-ul românesc, cea de-a 10-a ediție a celui mai mare eveniment Geocaching din România – GeoQuest (GC7KQ0N).

    V-am pregătit o vânătoare de comori pe care suntem siguri că nu o veți uita ușor. Vă propunem să explorăm împreună Cheile RâmeţuluiVânătoriile Ponorului, Ghețarul de la Scărişoara, Huda lui Papară, vestita Roșie Montană, să (re)încingem Hora Unirii la Blaj sau să parcurgem agale Drumul Vinului.
    Bineînțeles că nu am uitat Cetatea din Alba Iulia unde comorile ascunse de noi vă vor ajuta să (re)descoperiți clipe memorabile din istorie.

    Vă așteptăm în perioada 10 – 13.08.2018 la Alba-Iulia pentru a participa la a 10-a ediție de GeoQuest (GC7KQ0N).

    Mai multe detalii pe pagina de Facebook – facebook.com/RomaniaGeocaching

     


    [EN EN] This year we celebrate 100 years since the Great Union when Transylvania, Bessarabia and Bukovina united with the Romanian Kingdom at Alba Iulia, so we decided that the 10th anniversary of the biggest and greatest Romanian Geocaching Event, the GeoQuest (GC7KQ0N), to take place in this beautiful city.

    So, in order to celebrate both events, we invite you to Alba Iulia (Transylvania) city from August 10th till August 13th 2018.

    The organizers prepared great boxes and they are planning to show the great mysteries that lies between the wall of the citadel in Alba Iulia, Scărișoara Cave, Roșia Montană, walk to along the Wine Road and show you the wonders that nature offers in the surroundings areas.

    PS.: Contact the organizers if you need help with the lodging or you needed more details about the event

    More infos on Facebook Pagefacebook.com/RomaniaGeocaching

  • Instalare c:geo – Geocaching for Android

    Instalare c:geo – Geocaching for Android

    c:geo – Geocaching for Android este o aplicație Open Source (Gratuită) pentru Android care oferă suport pentru platforma/jocul geocaching.com, fiind o alternativă pentru aplicația oficială care are mai multe limitări pentru utilizatorii unui cont gratuit sau pentru cei care nu dețin un dispozitiv special pentru GPS și folosesc un Smarthphone.

    Hartă București pe c:geo – Geocaching for Android
    • Instalare și configurare

    Pentru început ai nevoie de cont valid (gratuit) pe site-ul oficial geocaching.com după care se instalează aplicația c:geo folosind Google Play.

    Se activează internetul pe telefon (Wi-Fi) apoi Location și se selectează Menu (dreapta sus) > Settings > Services > Geocaching.com unde se adaugă userul și parola de mai sus.

    Pentru a viziona harta cu orașul unde vă aflați se alege: c:geo > Live map iar în partea dreaptă sus se alege un layer cu una din hărțile Google: Map, OSM: Mapnik (OpenStreetMap), CyclOSM sau download o Hartă offline selectând opțiunea <Download Offline Map>, foarte utilă în zone fără semnal GSM sau când sunteți în Roaming. De exemplu toată harta României are doar 194 Mb via Mapsforge și are multe trasee și informații care nu apar pe Google Maps.

    Pentru a se afișa cache-urile în timp real se selectează c:geo > Live map iar în dreapta sus se selectează Enable live. Tot aici poți selecta History track, să se afișeze pe hartă pe unde ai trecut, opțiune foarte utilă mai ales în pădure sau într-un orășel mic cu străzi întortocheate.

    Inițial distanțele sunt exprimate în Mile nu în Km, pentru a modifica se alege c:geo Menu > Settings > Appearance > Use Metric units. Dacă inițial este afișată harta Parisului înseamnă ca nu ați setat Home location-ul contului pe geocaching.com.

    1
    via cgeo.org
    •  Vizualizare detaliile unui cache

    Pentru a inspecta detaliile unui cache se alege Live map, se dă click pe un geocache apoi More details și prin Slide spre stânga se afișează pagina cu Informațiile cache-ului (Dimensiune, Dificultate, Teren) adică informații despre Ground Zero (GZ) – locul unde este ascuns cache-ul, apoi în următoarea pagină este un text scris de cel care a pus cutia cu informații despre locație, iar în ultima pagină sunt comentariile altor geocacheri dar și câte persoane l-au găsit logând Found It sau nu (Not Found).

    Inițial, Hint-ul din partea de jos a paginii din Descriere este criptat, pentru decriptare trebuie Tap (click) pe text. Hint-ul oferă informații utile care te ajută să găsești cutia. În partea de jos a paginii, în paragraful Spoiler images, uneori sunt afișate imagini ajutătoare cu locația geocache-ului.
    În prima pagină a unui cache se poate selecta Busola din partea de sus a aplicației pentru a afișa direcția și distanța până la cutie.

    Există o abatere de 2-4 metri în funcție de performanțele telefonului și de puterea semnalul GSM, de aceea verificați întâi Hint-ul, imaginea Spoiler dar și proprietățile cache-ului din prima pagină (Size, Terrain, Difficulty).

    După ați găsit un cache trebuie:

    1. să notați în logbook data când l-ați descoperit și username-ul vostru de pe site-ul geocaching.

    2. trebuie să îl Logați și online pe site sau din aplicație. Pe site, în pagina cache-ului, butonul mare din dreapta sus Log geocache, sau din aplicație, din pagina de detalii a cache-ului, în meniul din dreapta sus se selectează Log Visit. Tot aici puteți adăuga o poză doveditoare cu log-ul sau cutia, după care se apasă pe butonul în formă de săgeată din partea de sus a paginii. Pentru a loga un cache fără a fi conectat la internet se selectează: c:geo Menu > Settings > Logging > Offline Logging.

    • Funcționare offline

    c:geo are opțiunea de a folosi hărți offline, opțiune utilă mai ales când ești în Roaming sau mergeți într-o zonă fără semnal GSM. Eu utilizez hărțile mapsforge, bazate pe informațiile OpenStreetMap. Din experiența mea, harta Open Street Map are mai multe detalii în comparație cu Google Maps, conținând și unele trasee turistice prin pădure dar și mai multe Puncte de interes (POI).

    Pentru a utiliza o hartă offline se selectează c:geo > Live map apoi butonul de hărți din dreapta sus iar în partea de jos este opțiunea <Download Offline Map>. Hărțile pot fi downloadate si separat, se accesează download.mapsforge.org/maps/ sau openandromaps.org/en/downloads/europe și se selectează fișierul corespunzător (Ex.: v5/europe/ romania.map) apoi se alege c:geo > Menu (din dreapta sus) > Settings > Map și se selectează locația hărții în Folder with offline maps. Recomand aplicația Total Commander pentru a muta fișierul într-un director dedicat hărților de Geocaching.

    O altă opțiune de a downloada o hartă este folosind o altă aplicație de geocaching numită GCDroid – Geocaching unde se alege Settings > tab-ul Maps > Download /Manage Maps și se selectează tab-ul Download OSM < Europe < Romania.

    Alte surse pentru hărți: openmaps.euandroidmaps.co.ukopenandromaps.org, gpsfreemaps.net,  locusvectormaps.com

    Există și opțiunea de a salva informațiile cache-urilor pe telefon pentru a fi utilizate offline în c:geo > Live Map > meniu (dreapta sus) > Store All. Pentru a Updata cache-urile salvate local se accesează c:geo > Stored apoi din meniu Manage caches > Refresh all.

    Busola
    • Alte informații

    Dacă aveți coordonatele unui cache, se selectează c:geo > Go to, se introduc informațiile apoi se selectează busola din partea de sus a paginii. Pentru a reține coordonatele din pagina Go to poți realiza o imagine Print screen prin combinația de taste Power + Volume Up.

    Aplicația c:geo suportă geo-coordonate în formatul: N 51° 20’ 22.920” E 007° 01’ 49.200” sau 51.339700° 7.030333°, pentru conversie există gpscoordinates.eu.

    c:geo are și opțiunea de a afișa pe hartă zonele unde nu poți plasa un cache pentru că există unul la mai puțin de 160 metri distanță, se selectează Live Map -: Quick Settings (rotița din partea de jos) și apoi opțiunea Show Circles. Tot aici recomand și Routing Walk.

    Distanța dintre cache-uri unde poți plasa un cache nou

    Pentru a transfera detaliile unui cache din browserul de pe PC în aplicația c:geo se poate folosi pluginul send2cgeo.

    O altă aplicație utilă care funcționează împreună cu c:geo este GPS Status & Toolbox.

    • Cachly pe iPhone

    Pentru iPhone aveți ca alternativă aplicația Cachly.

    • Cache Wherigo 

    Pentru a rezolva un cache de tip Wherigo aveți nevoie de aplicația WhereYouGo care folosește cartușe Pocket PC Device de pe site-ul wherigo.com. Până acum există 30 de wherigo pentru România.

    Cartuș Wherigo
    • Adventure Lab (Lab Cache)

    Un alt tip de cache asemănător cu Wherigo dar mai modern este Adventure Lab pentru care trebuie să folosiți o aplicație pe smartphone via labs.geocaching.com. De curând c:geo afișează și Adventure Labs. Trebuie să parcurgeți mai multe etape, câte o întrebare legată de locația respectivă iar la sfârșit veți avea încă 5 Found It în profilul geocaching.

    Mai multe aflați aici.

    Alte articole

    Tutorial video Cum sa instalezi c:geo

    Ce este Geocaching și câteva sfaturi și explicații găsești în articolul de aici.

    Despre cum poți folosi smartphone-ul să găsești geocache-uri am scris aici.

    Cum poți construi și publica un geocache afli aici.

    Mai multe detalii despre c:geo găsiți pe: cgeo.org/faq

    Statistici despre geocaching găsiți pe project-gc.com

  • Peripeţii la pus de cutii

    Peripeţii la pus de cutii

    Cum am ajuns să scriu acesată poveste? Simplu, după o tură nebună de căutat locuri pentru pus cutii, am spus că lumea trebuie să ştie ce locuri minunate avem în această ţară.

    Prima zi- Vineri 1 Iunie

    Cum să sărbătoreşti copilului din tine?! Făcând ce iţi place şi combinând utilul cu plăcutul.

    Ne trezim cu noaptea în cap, umplem portbagajul Kassandrei, că tare mic este săracul, cu tot ce credem noi că este necesar în călătoria noastră. Pentru cei care nu ştiu, Kassandra este maşinuţa noastră, cea care a luat parte cel mai mult la aventura noastră.

    O ultimă verificare a lucrurilor şi urmăm calea spre Alba Iulia. De această dată căutăm să vizităm câteva chei, auzisem noi de la diverse personae, că acestea ar fi foarte frumoase şi spectaculoase. Ajungem în Ivaniş, la o mică intersecţie de drumuri unde dăm cu banu pe care să ne ducem. Vedem un indicator ce ne spunea că la 16 km avem un punct de informaţii turistice. Ok, gata, acolo mergem, luăm informaţile necesare, după care ne vedem mai departe de drum (astea erau vorbele noastre, însă, până la fapte mai este cale lungă). Şi mergem noi cu vreo 30 km/oră (că de măream viteza se descentra Kassandra), facem pe drum câteva poze, că tare frumos mai era pe acolo şi răcoare. Că doar eram în munţi, nu-i aşa?

      

    Ajungem la o intersecţie de drumuri, unde frumosul indicator ne anunţa că până la Mogoş (acolo era punctul informatic) mai avem 5 km. După mai multe ”Bip-uri“ (drumul ce ni se arăta nu oferea nici o încredere) şi facem cale întoarsă căutând locuri unde să punem micile comori, măcar să vadă ceilalţi geocacheri minunăţiile ce ne clăteau ochii. Din păcate locurile au rămas fără comorile noastre din diverse motive (drum îngust, bălării cu caru). Iată-ne din nou în Ivaniş, unde, de acestă dată vedem un panou informatic cu zone ce merită vizitate şi culmea, şi un centru de informare turistică, care bineînţeles era închis. Ne holbăm la panou, consultăm şi harta noastră (care are informaţiile ei dar nu foarte explicite ) şi descoperim pe Locus, ca pe la 300 m (în linie dreaptă binenţeles) este un cache. Ce să facem că noi am ieşit la pus de cutii, nu la căutat.

     

    Eh şi aşa jumătate de zi a fost pierdută, măcar să ne înbogăţim ziua cu o cutie. Specificăm că noi nu ne-am salvat cacheurile din Alba iar în zona în care ne aflăm semnalul la telefon era zero barat, aşadar internet caput. Ajungem aproape de cache şi descoperim nişte chei. Nu ne referim la chei de maşină sau casă, ci la Cheile Găldiţei şi Turcului. Ei na că a dat norocu peste noi, renunţăm la căutatul cutiei şi mergem mai departe să vedem ce minunaţii mai putem descoperii.

    Partea rea este că sunt panouri informative, însă, traseele nu sunt chiar aşa de bine marcate de aceea a trebui să ne oprim în Necrileşti (de unde pleacă un traseu spre platoul Ciumuleşti). Admirăm, ne uităm la ceas, vedem că deja era ora 15 şi ne hotărâm să ne întoarcem lăsând platoul pentru altă dată, dar totodată, lăsând ceva amintire prin aceste locuri unde primeşti bineţe de la fiecare om pe care îl întâlneşti. Despre Cheile Găldiţei şi Turcului nu o să vă povestesc foarte multe pentru că vă las pe voi să le descoperiţi în viitorul apropiat. Tot ce vă pot spune este să aveţi grijă, drumul prin chei este foarte îngust, dar de o frumuseţe rar întâlnită. Acum să nu credeţi că doar aceste chei le veţi vedea, vă vor încânta privirile şi Cheile Întregalde şi Poiana Galdei.

        

    Sâmbătă 2 Iunie 2018

    Alarma sună, mmmm…. după o zi grea una nouă acum se arată. Aroma cafelei ne alunga şi ultimele urme de somn. Obiectivul nostru – Cheile Râmeţului. Dăm drumu la GPS şi urmăm indicaţile până când într-o intersecţie din Aiud (că aici ne-am peterecut noaptea) îmi aduc aminte că, parcă văzusem eu un indicator ce arata spre Cheile Râmeţului. Ajungem la vestitul semn (normal că am ignorant GPS-ul care urla de zor “La prima intersecţie întoarceţi!” (nu chiar cu cuvintele astea, însă cu acelaşi înţeles). Şi vedem că scrie Ponor “x” Km. Hmmmm Ponor, Cheile Râmeţului, eh tot pe acolo, distanţa dintre ele ne fiind aşa de mare în km. Şi ajungem dragi cititori prin nişte păduri de un verde parcă furat de la smarald. Iesim din pădurile răcoroase unde ne părăseşte şi asfaltul luându-ne în primire aventura.

    Admirăm gropile ce ne chinuiam să le evităm şi ne continuăm drumul.

     

    • Aline cât mai avem?
    • Nu ştiu, că nu ştiu unde mergem!
    • Nu-I nimic, o luăm tot înainte că oricum în altă parte nu avem unde merge, iar de întors nu se pune problema.
    • Pe harta îmi apare că ne îndreptăm spre mănăstirea Râmeţ.
    • Pune Aline Gps-ul pe mănăstire că unde-i mănăstirea sunt şi cheile .

    Zis şi făcut, iar în faţa noastră se afişează un tablou demn de poveste. O adevărată panoramă a munţilor. Trag maşina pe dreapta, nu de alta, însă curios, nu eram singurii care vizitau acele coclauri.

    • Ce spui Alin, merită locul o cutie?
    • Categoric Da!

    Aşa căutăm noi frumuşel un loc’şor şi uite cum locul se îmbogăţeşte cu comoara noastră. Facem poze şi încântaţi că ziua se arată bogată în locuri, ne continuăm drumul. Hopa uite şi un izvor cu o apă cristalină de ţi se răcea gâtlejul doar auzind-o cum curge. Localizăm un loc numai bun de ascuns comoara noastră, totul după ce ne-am aprovizionat cu apa înbietoare. O da, ziua este clar pentru pus cutii.

     

    Şi mergem noi ce mergem până ajungem în Râmeţ. Aici după ce am trecut de şcoala generală, vedem o bifurcaţie în care bineînţeles, nu tu mamă de indicator. Un drum ducea la mănăstirea Râmeţ, iar celălalt drum ducea spre…… . Mă uit cu Alin pe harta din telefon (unde totul pare atât de aproape şi unde toate drumurile “sunt” asfaltate) când lângă noi opreşte o maşină şi ne întreabă :

    • V-aţi rătăcit?
    • Păi, un pic. Vrem să ajungem în Cheile Râmeţului.
    • Hmm ,drumul ce coboară duce la mănăstirea Râmeţ şi de acolo puteţi să mergeţi la chei, dar nu prea vă recomandăm, drumul este foarte rău, mai rău ca pe aici. Nu vreţi să vedeţi Ponorul? Şi acolo este frumos.

    Medităm noi repede şi constatăm că Vânătările Ponorului erau pe lista noastră de vizitare şi cu zâmbetul pe buze cerem indicaţiile de riguare.

    • Mergeţi tot înainte, ne spune şoferul, până ajungeţi în Brădeni şi acolo în centru satului este un punct de informaţii turistice, întrebaţi acolo şi o să vă spună pe unde să o luaţi spre Ponor.

    Luăm calea spre-nainte şi după aproximativ 800m întâlnim o casă, care, spre surprinderea noastră, era locuită de oameni nu foarte învârstă, după cum ne aşteptam noi. Oameni care prin simplitatea lor iţi aducea zâmbetul pe buze. Oameni care deşi erau singuri pe acel deal imens, iţi zâmbeau senin şi dădeau bineţe de parcă te cunoşteau de când ai fi făcut primi paşi pe această lume.

    Ei, haideţi să lăsăm melancolia şi să vă povestesc cum am ajuns într-o curbă cu o mica parcare (dacă pot să îi spun aşa, idea este că nu blocam drumul aşa tare) . O luăm pe poteca care părăsea drumul şi ajungem pe o creastă de unde aveam o privelişte de 360 de grade. Nu am la mine dicţionarul de metafore pentru a putea descrie sentimentul impactului cu panorama.

       

    • Merită locul o cutie? mă întreabă Alin
    • Da, cu sigurantă da!
    • Păi şi crezi că o va căuta cineva?
    • Nu ştiu dacă o va căuta cineva, dar cutia va arăta geocacherilor că aici este ceva “ Senzaţional” !

    Si pe aici ne este drumul,hai că nu mai avem mult până la Brădeşti, când Alin îmi spune că pe hartă îi apare un monument istoric. Ajungem şi la monument şi vedem că este un monument ridicat în cinstea eroilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Credeţi că am plecat de acolo fără să populam locul? Nu, nici gând, mai ales că ne-am amuzat, pentru că în locul nimanui, ceva mai departe de monument, era construită o toaletă, una pentru bărbaţi şi una pentru femei.  “Eşti ceea ce laşi în urmă!” spun multe anunţuri în care atrag atenţia oameniilor “domni de neam”. Asta ne arată că oamenii ăştia chiar îşi iubesc munţii de care au grijă, asta o demonstrează florile de la monument, cât şi toaleta din vârful muntelui.

    Impresionaţi de tot ce văzusem până acum, continuăm cu încredere drumul. Ajungem şi în minunatul Brădeşti unde în centrul satului găsim 3 panouri informative cu trasee pentru Vânătările Ponorului, Cheile Râmeţului şi Cheile Mănăstirii. Centrul Informativ, poliţia cât şi magazinul din centrul satului erau toate închise, doar câţiva săteni cântau bucuroşi, acompaniaţi cu câte o sticlă de clătit gura în centru satului. Cât stăm noi şi medităm ce să facem, vin nişte oameni de la câmp. Bucuroşi că îi vedem, le cerem sfatul, dacă drumul spre Ponor este accesibil cu maşina.

    • Se poate până la un moment dat, de acolo trebuie să mergeţi pe jos.

    Drumul ce ducea la Ponor este un drum de ţară cu pietriş şi se arăta mult mai bun faţă de cel pe care tocmai îl parcursesem. Pentru că ţineam cont şi de spusele celui de dinainte (lăsăm Cheile Râmeţului) şi pornim spre Ponor. Ei dragilor acum începe aventura cea mai cea! Drumul pietruit ne părăseşte uşor, uşor ,peisajul, casele, cu acoperişul de paie, rasfirate, una la sute de metri faţă de cealaltă, ne fură încetişor şi ne trezim pe o poteca de unde doar maşinile de teren şi căruţele au ce căuta pe acolo, sau poate chiar ATV-le. Dacă întalneam un câine în faţa, nu aveam pe unde să-l ocolesc, eventual dacă urca el dealul sau se dădea în valea de lângă drum. Cu a-ntâia şi a doua, după aproape o jumătate de oră, dacă nu şi mai bine, ajungem la drumul ce duce la Vânătările Ponor. Şi ca toată aventura să fie piperată  când credeam că am scăpat, din faţa noastră vine o maşină (deja eram pe un drum cu jumate de metru mai lat fata de cel pe care venisem ). Ce să fac? Nu aveam de gând să cad în mica vale şi cum “banda“ mea era cea de lângă peretele muntelui, încerc să urc maşina măcar cu o roata pe peretele muntelui, încercând să fac loc celui din fata mea. Uf, gata, totul este bine, ajungem şi la punctul “până la un moment dat”, lăsăm maşina (după aceea o controlăm ca nu cumva să se fi rupt ceva la ea şi nu curge nimic) şi ne îndreptăm spre cascadă.

     

    • Uite Alin! Acolo chiar trăieşte cineva. Sunt haine întinse la uscat!

    Aceea casă are vecini la aproape un km dacă nu mai bine, cu animale care îşi văd de păşunatul lor liniştite, ignorând curioşii ce le privesc.

    Despre cascadă ce să vă povestesc? Este de o splendoare de nedescris, însă ce ne-a uimit cel mai mult era poteca şi balustrada amenajată de curând, cel mai probabil de oamenii ce locuiesc în căsuţa de lângă cascadă.

     

    După ce ne-am atins obiectivul pornim la drum, de data acesta asfaltul ivindu-se în faţa nostră.

    • Ce facem acum, mergem la Huda lu’ Papară? întreabă Alin
    • Da, ca şi aşa nu este departe şi de mult vroiam să ajungem.

    Aici alte peripeţii, nu la fel ca cele pe care le-am lăsat în urmă, dar de povestit. Ştiind că aici este o cutie, încercăm să o localizăm. Semnal cu bucata, cel mai bine este sa vii pregătit de acasă cu spoilăre şi hinturi, nu ca noi care ne învârteam precum pasărea în jurul cuibului căutând semnal. GPS-ul parcă se amuza de noi şi ne aruncă dintr-o parte în alta. Facem o pauză şi încercăm să explorăm peştera. Pe unde să trecem şi care o fi poteca? Nimic specificat. Nu stăm noi mult pe gânduri, ne descălţăm şi tranversăm apa care la primul pas era acceptabil de rece, dar după doi paşi, ne-a venit să urlăm de rece ce era. Am ajuns la gura peşteri iar imensitatea ei mi-a dat sentimentul, cum că, ar vrea să mă înghită. Odată erau nişte trepte prinse pe peretele peşterii, care acum nu mai există, smulse din cine ştie ce cauză. Apa rece ne-a făcut să ne oprim la intrarea ei dar totodată ne-a făcut să ne promitem că vom reveni să explorăm ce nu am apucat acum.

      

    După o aşa zi, oboseala şi-a spus cuvântul făcându-ne să ne îndreptăm spre Alba, unde aveam locul de campare. Ieşim pe DN-ul mult visat ,aveam asfalt cu duiumul şi loc lejer pentru două camioane, claustrophobia mea revenind la starea de linişte. Suspinând şi pregătindu-ne pentru cei 100 km de parcurs, apas pedala de acceleraţie. După ceva km il aud pe Alin:

    • Las-o mai încet!
    • De ce? întreb eu mirată, pentru că stiam că şi el este nerăbdător să ajungă la campare
    • Ajungem la cascada Sipote.
    • Aventura noastră încă nu s-a încheiat? Ok! Cred că pot să mai fac faţa la o aventură.

    Cascada se poate vedea din drum, probabil este şi un traseu de munte ce te duce lângă ea, noi o să căutăm acest traseu altă dată. Căutăm locul unde să ascundem cutia, pregătim cache-ul şi…. SURPRIZĂ! Dacă parcarea a fost goală când am ajuns noi, acum era ocupată de încă trei maşini, uni se pregăteau să işi pună masa, alţii scoseră cafelele şi ţigările, iar ceilalţii profitau de apa rece ce venea de la cascada aproape de locul unde vroiam să punem comoara.

      

    • Ce facem? îl întreb pe Alin
    • Aşteptăm să plece? răspunde acesta
    • Pe bune ? Oamenii aceştia s-au oprit să stea să se odihnească, nu să privească cascada!

    Divinitatea însă a ţinut cu noi iar cei care au hotărât să îşi dezamorţească membrele nu erau curioşi ce facem noi.

    Ne îndreptăm spre Alba, iar în faţa noastră un peisaj  de poveste. Din păcate nu am putut să punem nici o cutie, linia albă continua nelasându-ne, iar parcările lipseau.

    Indicatorul ne arată să facem dreapta şi drumul ne duce în vestitul sat Rimetea, unde tocmai în această zi era un spectacol, iar aglomeraţia îşi spunea cuvântul. Aici este ascunsă o cutie, încercăm să găsim un loc de parcare (bună glumă asta) şi găsim tocmai la aproximativ 30m la ieşire din sat spre Coltesti. Parcăm maşina şi ne îndreptăm spre cutie, făcând slalom printre oameni şi maşini. Ei, cutie dragă cutie, unde poţi fi tu ascunsă, că semnalul aici iar se dădea la bucată. Citim hintul însă, abandonăm deoarece strada şi terasa erau “bucşite” de oameni. Credeţi că ne-am dus pasivi la maşină? Ei aşa am facut până în secunda când m-am oprit (Alin fiind in faţa mea nu a văzut că eu m-am oprit, iar timp să-l strig nu am mai avut) şi am început să coordonez puţin circulaţia. Erau atâtea maşini parcate pe ambele sensuri, că circulaţia se făcea pe o singură bandă, iar maşinile veneau din ambele sensuri. Salvez situaţia pe moment însă ne fiind plătită pentru această muncă şi timpul fiind destul de târziu las munca specialiştiilor şi îmi văd de drum recuperându-l pe Alin care se uita mirat la mine.

     

    • Ce? îl întreb eu. Nu ai văzut că s-au blocat şi nu îi ajuta nimeni?

    Nu mai zice săracu nimic şi ne vedem de drum în continuare. La Colţeşti aici totul este mai simplu. Satul era liniştit lăsându-ne pe noi să ne facem treaba.

    În drumul nostru trecem prin Cheile Vălişoarei, pe lângă cetatea Trascăului  toate acestea de o frumuseţe de ţi se taie respiraţia. Nu oprim însă ne promitem că vom reveni pentru a le explora mai bine.

      

    Aventura de pe ziua de astăzi se termină când ajunem la locul de campare unde proprietarul ne aştepta dornic să ne asculte poveştile şi să ne sfătuiască pe ce drum să o luăm a doua zi.

     

    Duminică 3 Iunie 2018

     

    Alarma sună? Nu! Însă cântecul cocoşului din depărtare şi mirosul de cafea proaspătă( făcută de Alin) mă îmbie să mă trezesc. Zâmbesc, ce somn plăcut am avut, greierii având grijă să alunge toată oboseala prin cântecul lor.  Acum la cafea îi caut cu privirea, toţi stau ascunşi prezenţa noastră fiind un pericol pentru ei.

    • Vezi găurile din pământ? îl întreb pe Alin. Acelea sunt găuri făcute de greieri.
    • Aşa de mari?
    • Uite unul, este mai curios şi vrea să iese afară.

     

    Şi aşa ne petrecem următoarele 15 min stând şi urmărind greierele cum curiozitatea îl scotea din căsuţa lui. Îi dăm o bucăţică de pâine ca mulţumire pentru cântecul din seara precedentă.

    • La mulţi ani!

    Mă întorc şi văd o privire caldă şi înduioşitoare. Mintea mea începea să lucreze la putere maximă.

    • Ai uitat? întreabă Alin
    • Pe moment da. La multi ani si tie!

    În acestă zi, acum 12 ani, am făcut schimb de jurăminte. Nu intrăm în detalii că devine povestea prea siropoasă.

    Strângem cortul, ne luăm rămas bun de la proprietar, nu înainte de a lua acordul acestuia pentru a pune o cutie şi aici.

    Obiectivul nostru pentru ziua de astăzi: terminarea traseului prin Cheile Ampoiţei ( data trecută a trebuit să-l abandonăm din cauza ploii) şi Piatra Boului. Mergem să rectificăm coordonatele la o cutie unde văzusem că aveam probleme (de data aceasta având în dotare şi un Garmin).

    Terminăm traseul şi ne îndreptăm spre Piatra Boului. Întrebăm un localnic până unde se poate merge cu maşina, pentru că panoul care prezenta Piatra, scria doar detalii despre aceasta şi un simplu 500m. Maşina am lăsat-o în vecinătatea panoului, accesul până la piatră făcându-se doar pe jos.

    • Ce facem, mergem la ea? Este cam înorat! spune Alin

    Îmi ridic privirea şi văd cerul negru deasupra munţiilor.

    • Hai să încercăm. Luăm pelerinele în caz că începe ploaia. Poate reuşim să ajungem până la Piatră şi măcar vedem dacă merită să facem un traseu .

    La Piatra Boului este deja o cutie. Dam drumul la GPS şi ne luăm după acesta.

    • Mie îmi arată 800m nu 500 cum scrie pe pancardă, zice Alin
    • 500 sunt până la piatră, poate cutia este pusa în vârf, zic eu plină de speranţă.

    O luăm printe case, pe o potecă plină de urme de vaci, ajungem în plin câmp, urmărim cerul care se înegrea tot mai rău, ascultăm tunetele ce se auzeau în depărtare  sperând în continuare că, curenţii de aer de deasupra munţiilor vor întoarce norii si îi vor alunga din calea noastră. E he he însă socoteala de acasă nu bate cu cea din târg şi când mai aveam vreo 400 m până la cutie (în linie dreaptă, că gps-ul nu calculează curbele şi urcuşul) apare un mai ditai  fulgerul pe cer, punându-ne să facem cale întoarsă repejor. Gata, nu era de glumă, se anunţă potopul. Fugim la maşină, ploaia pornindu-se tocmai când am ajuns la aceasta. Pornim uşor, făcând dese opriri deoarece ploua aşa de tare că nu mai puteam vedea nimic prin parbriz. În Alba Iulia, când am zis că am scăpat, după ce trecem de cetate, vine iar potopul obligându-mă să trag pe dreapta ca să nu fac nici un accident. Stăm cuminţi în maşină, aşteptând să se liniştească vremea. Credeţi că sa liniştit? Păi când şi când se mai liniştea, însă a trebuit să o luăm din loc deoarece strada se inundase aşa de tare, încât şi capacele de la gurile de canalizare săreau în sus.

    ”Fugim” de acolo ca să dăm de mai rău, intrăm pe o straduţă unde apa venea şi mai mare de cât cea pe care o lăsasem în urmă, maşinuţa noastră era jumătate în apă, canalele au devenit adevărate fântâni arteziene. Scăpăm şi de aici, ieşim din oraş, facem încă câteva opriri şi cu chiu, cu vai, lăsăm potopul în urmă, odată cu ieşirea din oraş.

    Ce a fost asta? De unde a venit? Nici noi nu ştim! Însă ne bucurăm că autostrada nu avea pe ea nici pic de strop de ploaie. Dacă Kassandra până acum o ora era plină de praf, acum strălucea.

    Am ajuns acasă cu bine, după un weekend plin de peripeţii, cu un bagaj emoţional plin cu de toate. Noi însă suntem incăpăţânaţi şi i-am promis Pietrei Boului şi Cheilor Rameţului că nu ne vom lăsa până nu le vom explora.