(Istorisirea de mai jos este mai mult un blog de călătorie decât o experiență pur geocaching, însă puteți vedea cum geocaching-ul spune povești locale, poate fi folosit precum un ghid, îți arată locuri mai puțin umblate. O să marchez în italics toate referințele la cutiile ascunse în zonă. Enjoy the ride!)
Idea unei călătorii în Zanzibar a încolțit pe când eram într-o excursie în Tenerife și al nostru ghid ne povestestea la o sangria că e musai să mergem în insula asta ce e departe de zumzetul online-ului și de civilizația în viteză. Așa că ne-am decis destul de repede când am văzut că Miramont organiza o aventură în Zanzibar (și) în vacanța de Paște a copiilor.
Variante mai bune ca preț față de ce oferă Miramont e greu să găsești (650euro pentru 9 zile ce includ avion, cazare bungalouri, mic dejun); este adevărat că mai faci încă 2 zile pe drum – noi am zburat București – Roma – Istanbul – Zanzibar; plecat la 6.50 din București, ajuns în noaptea celei de a doua zi în Zanzibar la 3 noaptea (la întoacere a fost ceva similar – însă cu o noapte de stat în Roma).
Realizezi că ai pus piciorul într-o cu totul altă lume față ce ești obișnuit ca european de cum cobori din avion. Ai senzația că nu poți respira datorită aerului umed (insula este în Oceanul Indian, în emisfera sudică, destul de aproape de ecuator). Apoi vezi aeroportul și nu ai cum să nu zâmbești: arată că o autogară din anii ‘80 (am aflat că tocmai ce montaseră banda rulantă pentru bagaje, până atunci căra un nene câte un geamantan pe brațe și țipa blând după proprietar în sală de așteptare). După ce am depus foaia de emigrare, ne-am reunit toți cei 24 aventurieri și ne-am urcat într-un microbuz ce puteai să juri că a fost împrumutat de la ScoobyDoo.
Cazarea în Miramont Retreat este destul de ‘basic’ însă bunăvoința gazdelor compensează cam orice neajuns. Tot personalul radia de voie bună, îți zâmbeau și conversau plăcut folosind și cele câteva cuvinte în română învățate de la valurile de turiști români ce vin de ani buni aici (Oricum raportul calitate-preț este foarte bun dacă faci o mică căutare online). Micul dejun se schimbă în fiecare zi. Tot ce am mâncat aici a fost proaspăt și gustos. Prânzul și cina l-am luat tot aici când nu am fost plecați în excursii pe insulă. Am ales în majoritatea timpului pește sau fructe de mare ce erau cumpărate chiar în ziua respectivă (la licitație în piață de peste). Cu 20-25 dolari puteai mânca o masă îndestulătoare cu 2-3 feluri. Gazda noastră (Simona) a făcut minuni în modul în care gestiona toate micile probleme ivite (și au fost suficiențe pentru că mentalitatea localnicilor e totul diferită față ce suntem obișnuiți în Europa). Cred că după 2 ani de avut în grijă de un mini-resort aici, poți deveni manager de lanț hotelier în Europa.
Miramont Retreat este pe coasta de est a insulei – zonă în care ‘bariera de corali’ are cam 2km. Dacă mai adăugăm și că diferența între flux și reflux este de 3m la luna plină, locul este ideal pentru iubitorii de snorkeling. În momentul de ‘low tide’ apa trece puțin peste genunchi. Dacă te descurci să pășești cu îndemânare printre aricii de mare, treci prin bariera de corali până la ocean cam în 40min.
În prima zi am fost furați de peisaj și am plecat la ‘vanatoarea de corali’ cu ruscacul în spate (cu tot cu pașaport, bani, telefon!). Am fost sedus de frumusețea locului și de posibilitatea unor poze de aproape direct cu aparatul foto (apa era cum ziceam până la genunchi). În clipa în care am ajuns la jumătatea distanței până la ocean, ne îndreptam ușor spre high-tide și apa ne ajungea până spre mijloc. Noroc că ne-am întors pentru că apa a crescut mai repede decât ne gândeam și ultimele 10 min le-am parcurs cu apa până la piept, rucsacul deasupra capul…și inima până în gât! La următoarele 4 incursuni am plecat cu temele făcute – plecat de la țărm cu 30min înainte de low tide și numai cu masca de snorkeling fără alte accesorii inutile (apropos – masca easybreath de la Decathlon își merită fiecare bănuț). Experiențele au fost minunate: am văzut nenumărate specii de pești la câțiva cm distanță, stele de mare, corali. Nici cele câteva ace din talpă nu am umbrit cu nimic experiențaă de 5 stele (curentul este destul de puternic și nu e tocmai simplu să stai fix pe picioare…așa că poți călca involuntar pe un arici de mare, iar unele ace trec de talpa încălțămintei de apă).
.
.
.
.
.
Alt avantaj al coastei de est este că poți vedea răsărituri de poveste, iar dacă plătești costul extra al unei camere cu vedere spre ocean, le poți vedea din mijlocul patului cu baldachin.
Satele de pescari răsună de zumzetul copiilor încă de când apar primele raze de lumina – explicația a venit după ce am explorat câteva zile insula: o mare parte din case nu au curent, dimineața soarele parcă nu arde așa tare, sunt poligami – au în medie 2 neveste și vreo 4-5 copii. Așa că iubitorii plimbărilor matinale pe plajă au ce vedea: adulți la pescuit, reparând bărci sau la o șuetă la umbră, copii inventând tot felul de joculețe pe nisip sau jucând fotbal pe plajă (așa am găsit GC6BF14 – o cutie ascunsă într-un bar unde-ți poți bea liniștit cafeluța robusta admirând un răsărit de povestit nepoților)
.
Am făcut cu Miramont 5 excursii pe insulă:
Snorkeling în Memba: a fost o jumătate de zi de aventură pe barcă în jurul acestui insule private. În prima parte am făcut snorkeling într-un recif cu niște pești imenși (cred că senzația ar fi fost înzecită dacă făceai scuba; față de reciful de la hotel aici apa avea cel puțin 5m – era mult de explorat), celaltă jumătate am petrecut-o pe o plajă virgină cu nisip alb-auriu, loc ideal pentru poze de insta/facebook/tinder 
Stone Town și Prison Island: o excursie de o zi în cel mai vechi oraș de pe insulă, declarat site Unesco. Am explorat străduțele înguste, am aflat bucățele de istorie neștiută, urme ale vremurilor coloniale portugheze, religia și tradițiile aduse de sultanii din Oman, un pic din ordinea adusă în vremea protectoratului britanic. Am văzut casa în care s-a născut Freddie Mercury (un landmark prea puțin pus în valoare) (evident că era și un geocache aici care să spună povestea – GC83GD0) , un port în care totul mergea la relanti (“pole pole”…ca de altfel mai toată insula), piețe pline ochi de mărfuri și oameni, un oraș în care am dat de stat în trafic ca în buricul târgului în București; nu aș fi crezut să văd așa ceva după ce în restul insulei am văzut relativ puține mașini. (Un alt geocache deosebit în oraș este cel de la Centrul Cultural – GC3YH4X Cutia este una deosebită – din lemn, sculptată de pricepere. Poți admira și cumpara obiectele expuse ce spun o mică parte din cultura de pe insulă)
A fost o adevărată gură de oxigen evadarea pe “Prison Island” – ocean, briză, nisip, liniște. Am aflat că Zanzibar era punctul de ieșire din Africa a sclavilor spre…Asia! (spre rușinea mea – eu presupuneam că au dus sclavi numai spre Americi); cine nu murea aici de boli în 2-3 săptămâni era trimis în Orientul Mijlocul (pe la jumătatea secolului 19 erau în tranzit aprox. 50.000 de sclavi pe an). Lucrurile se schimbă în era protectoratului britanic, când, încet încet, se merge spre abolirea sclaviei. Insula devine un loc de carantină – monitorizau în principal Febră Galbenă. Tot britanicii aduc testoasele gigantice pe insulă – cea mai bătrână are acum 195ani (descrierea geocache-ul de aici spune povestea insulei mai bine decât un ghid – GC74RG5)
Josani Forest & The Rock: În Josani a avut parte de un vraci convertit în ghid; era plin de energie pozitivă și învățăminte legate de puterea plantelor. Am văzut pădurea de mangrove și am aflat cât de importantă este pentru ecosistem (acum e protejată prin lege după ce zeci de ani au tăiat în neștire pentru lemnul bun-la-toate). Apoi am văzut cele 2 tipuri de maimuțe prezente pe insulă. Deși în sălbăticie, păreau obișnuite cu oamenii așa că ne-am apropiat la cațiva zeci de cm de ele (Geocache-ul de aici GCY7TJ are o cutie fizică deosebită + o descriere ce-ți spune tot ce trebuie să știi despre rezervație)
.
Apoi am fost la unul din ‘landmark-urile’ insulei: un celebru restaurant numit sugestiv “The Rock” (un earthcache bine plasat ne spune cum se creează astfel de roci – GC84A0T). La flux ești dus cu barca până la mica stâncă unde este cocoțat restaurantul, la reflux poți ajunge liniștit pe jos. Noi am prânzit (lenevit) la restaurantul de pe țărm unde prețurile erau mai primitoare. Eu am exploratat înspre sud plaja unde am descoperit multe pensiuni/hoteluri care mai de care mai “chill“. Totul dădea senzația de plutire într-o mare de calm …si nici nu era nevoie de ciuperci pentru a visa cu ochii deschiși! (am găsit în zonă și 2 geocache-uri foarte bune: GC75AK5 mi-a arătat un retreat cu bungalouri din partea asta de insulă; GC75AK5 ne-a dus la un mic boutique cu obiecte artizanale).
Spice Tour & Nungwi: Înainte de a fi cunoscută în lume pentru triajul de sclavi către Orientul Mijlociu, insula era renumită pentru mirodeniile produse. Nu aveam cum să ratăm un tur ghidat într-o fermă – altfel de zone sunt amenajate special pentru turiști să poți vedea câte puțin din tot și pentru a vinde direct mirodeniiile turiștilor. Am aflat despre ghimbir, turmenic, cardamom, arborele de scorțișoară, despre cum te poți ruja cu annatto, cât de aromat e lemongrass-ul, cât de cool arată fructul de nucșoară și cât de greu să obține păstaia de vanilie. Povestirea despre proprietățile medicinale mergea mână în mână cu aplicațiile culinare (așa am aflat că nucșoara este bună pentru femei, înainte de culcare, pentru a crește pofta de joacă, iar ghimbirul are un efect similar pentru bărbati; în aceeași ordine de idei, e de evitat cardamomul, pentru că provoacă somnul). Am asistat și la o demonstrație de cățărare în cocotier – e de studiat zâmbetul doamnelor când se încordau mușchii pe masculul ce semăna cu KingKong. Am degustat și fructe de sezon, am făcut poze cu niște coroane a la King Julien, am cumpărat ceva mirodenii și ….am plecat zâmbitori către o altă plajă. De data asta ne-au dus în nordul extrem al insulei: Nungwi – plajă cu nisip la fel de fin și auriu, masă de 20$ cu fructe de mare la fel de bună ca mai peste tot pe insulă. A fost timp și loc și pentru leneveală și pentru plimbare și shopping. Era un loc bun și de văzut apusul….noi am prins nori.
Înot cu definii la răsărit & Blue Safari În ziua asta am văzut ce înseamnă cu adevărat ‘iarna’ zanzibareză, adicălea muuultă ploaie – curgeau râuri pe străzi când ne îndeptam spre sudul insulei să ‘vânăm’ delfinii. Se face și un pic frig când dai de ocean și combinația de vânt cu ploaie îți intră în oase. În condițiile date cam știam că este o șansa foarte mică să vedem ceva delfini, însă decât să stăm în microbuzul lui Scooby am ales ‘călăria valurilor’ – căci așa a fost întreaga cursă după delfini. Am tot alergat preț de o oră cu barca după niște zvonuri, chiar am și văzut 2 delfinuți, am și sărit în apă de vreo 2 ori, mai mult de distracție că lângă delfini clar nu am ajuns. A fost în schimb tare plimbarea gen mountain rousse: oceanul era învolburat așa că săritura cu barca peste valuri mai mari de 1m a făcut toți banii.
Blue Safari a fost o plimbare de juma de zi printre micile insule din sudul capitalei (StoneTown). Am poposit pe mica insuliță de nisip auriu pentru poze de Instagram și desertul de fructe. Apoi am făcut un pic de snorkeling (îți învingi fricile de apă mare când ești lăsat de barcă în inima oceanului pentru că domnița și-a uitat vesta de salvare!) Am mâncat apoi un prânz târziu plin de fructe de mare gătite direct pe plajă, am vizitat un baobab de pe vremea lu’ străbunica. Am mai văzut și laguna albastră, însa zâna nu era acasă – poate o speriase fluxul.
Trebuie spun și că aventura noastră s-a încheiat cu o petrecere în care am mâncat pe săturate specialitați de fructe de mare, capră și sosuri în care se regăseau multe din mirodeniile locale. Gazda noastă a adus și o formație locală ce ne-a făcut să dansăm în nisipul fin până la 1 noaptea, când microbuzul lui ScoobyDoo a venit să ne ducă la aeroport.
Și ce-ar fi dacă uneori visele devin realitate … 🙂 ?
PS. de știut când vrei să călătorești în Zanzibar
- Moneda locală este shilingul tanzanian; poți plăti și în dolari chiar la colț de stradă – este însă mai avantajos să ai monedă locală. Noi am schimbat dolari în aeroport (ieșiți din clădirea aeroportului pentru un curs mai bun). Țineți minte și că hârtiile de 50 și 100 dolari au un curs mai bun decât cele de valoare mai mică.
- Negociați prețul înainte să cumpărați ceva. La masaii de pe plajă poți luă și la 50% din prețul inițial, mai spre inima insulei poți obține 25-30% reducere față de prețul inițial. Este însă mai avantajos să plătești în monedă locală (majoritatea acceptă și dolari).
- În Blue Safari am găsit textile la prețurile cele mai bune; luați de aici dacă aveți ocazia și nu din StoneTown.
- Să nu carecumva să uițați crema de soare acasă; măcar 30+…daca nu chiar 50; și încălțări de snorkeling – sunt foarte bune pentru că sunt multe locuri faine de explorat unde sunt (și) arici de mare și ceva stânci ascuțite.
- Studiați atent clima înainte să alegeți perioadă de vacanță. Noi am fost în ‘low season’ când se estimează multă ploaie (aprilie-mai), este și perioadă în care nu (prea) sunt fructe de sezon.
- Linkuri utile pentru o mai bună aprofundare a subiectului
) și, după o perioadă în care am sprijinit de asemenea proiectul România Digitală, am descoperit geocaching.com unde mi-am făcut 
