La GeoQuest (revista Maxim, 2009)

Am participat la Transilvania  GeoQuest, probabil cel mai frumos concediu pe care mi l-a platit revista MAXIM. Banuiesc ca si ultimul, dupa ce sefii mei vor citi aceste sapou.

Iti plac povestile cu comori ascunse chiar mai bine decat chilotii Marioarei Murarescu sub poalele unui costum popular din tara Barsei? Cand erai adolescent, iti doreai sa ai o lupa de detectiv cu care sa cauti sanii Keirei Knightley? Muncesti doar pentru ati permite concedii costisitoare in tarile in care drogurile usoare si prostitutia sunt la fel de tolerate precum aparitia Nikitei in emisiunea lui Capatos? Ei bine, daca raspunsul este afirmativ, e clar, trebuie sa devii geocacher. Geocachingul este un joc care se bazeaza pe cautarea unor comori, denumite si cache-uri, dupa anumite coordonate GPS. Tot ce iti ramane de facut este un cont pe site-ul www.geocaching.com. Apoi, ia-ti un GPS si pleaca in cautarea comorilor! Noi asa am procedat si, astfel, am ajuns la Transilvania GeoQuest, un eveniment care s-a desfasurat in perioada 7-9 august la Sighisoara, unde geocacherii, ajutati de dispozitive GPS,  au dezlegat mistere, au cautat indicii si au cercetat cetatea si dealurile din jur. MAXIM a fost pe faza. Ne-am luat notite, iar dupa trei zile stiam sa folosim GPS-ul cu ochii inchisi.

Prima zi: A real medieval adventure

Dupa ce am infruntat destoinic ploaia torentiala si tirurile de pe E60, ajungem  pe la amiaza in Sighisoara, la Aquarius, unde este tabara de baza a geocacherilor. Alexandru Popescu, un tip la vreo 30 de ani, amabil, ne intampina cu niste pliante, pentru ca paine cu sare mai serveste doar Traian Basescu, cand vrea sa fie simpatic. Multumim frumos de ospitalitate si ne asezam pe o bancuta, in asteptarea lui Alexandru Purice, unul dintre principalii organizatorii GeoQuest-ului. |ntre timp, ne imprietenim cu Milan, un ceh de 31 de ani, caruia ii spunem Rumburak. Sotiei sale, o blonda simpatica, fotograf de meserie, ii spunem, previzibil, Arabella. Ei ne arata cum sa introducem in GPS coordonatele cache-urilor, puse special pentru acest eveniment. Luam notite in draci. Milan se amuza pe seama noastra. Apare si Alexandru Purice, pe bicicleta, plin de noroi pe pantaloni, ca dovada a faptului ca  a cautat cache-uri pe dealurile din jurul Sighisoarei. Se scuza pentru intarziere, dupa care ne lamureste: “Pentru a fi geocaher trebuie sa iti placa in primul rand idea de joc, apoi calatoriile. Nu castigi nimic valoros. Cutiile (cacheurile) acelea pe care le cauti dupa coordonatele GPS contin jucarii mici, de genul celor pe care le gasesti in ouale Kinder, sau monede. Scopul principal e sa gasesti cutia, dar ca sa ajungi la ea trebuie sa iti placa sa te plimbi. Locul in care e ascunsa cutia trebuie sa iti spuna ceva. Uneori este pusa intr-un loc care iti ofera o priveliste frumoasa, alteori e ascunsa intr-un loc cu importanta istorica sau architecturala”. Bun, ma gandesc eu, noi avem un GPS smecher, Garmin, pe care nu stim sa il folosim, cu ajutorul caruia urmeaza sa cautam niste cutii ascunse prin Sighisoara. “Asta e tot?”, intreb eu mirata. “Nu. Sunt mai multe tipuri de cutii. Sunt unele simple, altele multi, care te plimba din loc in loc, pana capeti indiciile care te duc intr-un punct final, unde gasesti cutia. Mai sunt si cele numite mystery, adica tu vezi pe net o coordonata, care te duce aproximativ in zona, dar acea coordonata nu este cea reala. Trebuie sa rezolvi un puzzle, un mister, care iti furnizeaza adevaratele coordonate. Mai bine hai sa va arat prin cetate cateva cutii!”, ne indeamna Alex Purice, al carui id de geocacher e Mioritics. Alexandru Popescu, fotograful nostru, incantat de idee, porneste GPS-ul si alege un cache din apropiere. “Fire, walk with me” este numele cache-ului, care are un grad de dificultate de 4 puncte, dupa cum ne atentioneaza Mioritics. |ntreb ce inseamna asta. “Ceea ce este specific cutiilor, pe langa dimensiune, este si ceea ce noi numim dificultate, care poate sa fie undeva pe o scara de la 1 la 5. Mai este si terenul, tot asa, de la 1 la 5. Spre exemplu, atunci cand cache-ul este pe trotuar, e teren 1”. Observ ca unele cache-uri au si indicii care te pot ajuta sa gasesti mai simplu locul in care sunt puse. Cel pe care il cautam noi nu ofera nici un hint, si este catalogat cu teren: 2. GPS-ul ne indica locul aproximativ, iar noi ne invartim in jurul unui tablou electric pe care se afla o tablita ce ne indica faptul ca acela este un hidrant. Apar alti cinci geocacheri cu GPS-urile in mana. Trecatorii se uita ciudat la noi. Mioritics ne atentioneaza: “Fiti mai discreti! Nu trebuie sa vada lumea ca ati gasit ceva si nici locul in care gasiti cutia. Daca o identificatii, o luati cat mai firesc si va indepartati cativa metri de locul cu pricina. |n cutie, pe langa jucarele, o sa gasiti un log book, adica un carnetel in care va treceti id-urile de pe geocaching.com. Daca luati ceva din cutie, e bine sa puneti altceva in locul ei!”. Ne conformam imediat ce dibuim cache-ul, cu exceptia faptului ca nu era o cutie propriu zisa, ci doar log book-ul lipit pe spatele semnului indicator al hidrantului.

Punem log book-ul la locul lui, dupa care pornim catre al doilea cache, aflat in incinta punctului de informare turistica din cetatea Sighisoarei. Este primul cache pe care il dibuiesc dintr-o privire. Alex Purice ma priveste ingaduitor si empatizeaza cu mine si colegul meu, fotograful. Ne bucuram ca incepatorii de WOW, care au reusit sa isi ia prima armura de conqueror.

Luam din cutie un prezervativ Kaspersky si punem la schimb niste reviste MAXIM. |nchidem cutia si plecam catre piata Hermann Oberth, unde se afla alt cache. Spre marea mea bucurie, gasesc chiar eu cutia, fara prea mult ajutor, si aflu din lista de cache-uri de pe GPS ca Oberth e unul dintre parintii fondatori ai rachetei si astronauticii. Laser, frate!

A doua zi: Geocaching by bike.

|n cea de-a doua zi cautam cache-uri aflate in apropierea Sighisoarei, cu ajutorul bicicletelor. |n tabara de baza facem cunostinta cu Alex Preda si sotia lui, Ioana, care este insarcinata. Au venit la eveniment impreuna cu prietenii lor, Raluca si {tefan. Alex are 36 de ani si este specialist in sisteme informationale de management. |mi marturiseste ca s-au apucat de geocaching in urma cu patru ani. Au descoperit site-ul geocaching.com, dupa care Alex l-a convins pe amicul lui, {tefan, ca este un joc interesant. Apoi, si-au cumparat GPS-uri si au pornit in cautarea celor cateva cache-uri care erau pe atunci in Romania. |l intreb daca Ioana, sotia lui, a opus rezistenta. Zambeste si imi explica: “Am gasit aceeasi ardoare si la ea. Apoi, prin geocaching poti sa faci un turism mult mai interesant. Spre exemplu, saptamana trecuta am fost in concediu, in Scotia, cu un grup mai mare. Ei au plecat sa faca turul orasului folosind ghiduri si brosuri. Eu am plecat sa caut cache-uri. La sfarsitul zilei, cand ne-am intalnit, ei reusisera sa vada doar centrul, iar eu facusem turul intregului oras si vazusem chestii foarte interesante. Cand ascunzi o cutie, o pui intr-un loc semnificativ”. Continuam discutia in mers, pe bicicletele. Ne indreptam catre platoul Breite, in rezervatia naturala de stejari si goruni multiseculari. Drumul catre Breite este anevoieos, pieptis, iar eu si colegul meu, fotograful, suntem sedentari, uneori si fumatori. Cu chiu, cu vai, reusim sa ajungem pe platou. Ba mai mult de atat, trisez si o iau inainte, pentru ca sunt singura din grup care face pauza de tigara. |n timpul asta, Alex, Raluca si Mioritics cauta cache-uri prin padure. La destinatie fac poze copacilor batrani cu viteza unui paparazzo care se huiduie cu Mihaela Radulescu, dupa care cautam un cache ale carui coordonate sunt: N46° 12.743 si E024° 45.895. Este o cutie de dimensiuni mici, iar hintul este “Inside the tree”. O identificam destul de repede si, pentru ca sunt niste turisti in apropiere, ne facem ca ne legam sireturile, pentru a putea lua cutia fara sa bata la ochi. “Este unul dintre cele mai folosite trucuri”, imi spune Mioritics. Apoi, ne semnam in log book si plecam in cautarea altor cache-uri. Pe drum il intreb pe Alex Purice daca exista vreun set de reguli ale geocachingului. “Regula numarul unu este sa nu muti cutia. Apoi, sa nu distrugi cutia. Nu ai voie sa pui cutii pe proprietati private sau in locuri in care ai pune in pericol viata cuiva”, imi spune Alex. |mi amintesc ca in prima zi a evenimentului am auzit pe cineva povestind cum un geocacher s-a curentat cautand o cutie. |l chestionez pe Alex in legatura cu asta. “Nu stiu nimic, dar nu cred ca s-a intamplat in Romania. Oricum, la inceputul unui eveniment de genul acestuia, semnezi un disclaimer. Cauti pe propria raspundere. Logic este ca cel care pune cutii sa fie indeajuns de responsabil incat sa nu le ascunda in locuri periculoase. |n functie de dificultatea cutiei sau a terenului stii daca acel cache este pentru tine sau nu”. Lamurita pe jumatate, cer detalii despre cei care pun cutii, care sunt conditiile etc. “Nu ai voie sa pui cache-uri decat la maxim 200 de kilometri de casa ta. Asta pentru ca, daca se intampla ceva cu acea cutie, trebuie sa te duci sa o inlocuiesti. Practic, esti responsabil pentru cutiile pe care le pui. Cu cat sunt mai multe, cu atat ai mai mult de lucru. La fel de important este si ceea ce pui inauntru. Nu este recomandat sa pui brichete, sampoane sau alte chestii care miros, gen bomboane. Am avut surpriza ca odata sa gasim o cutie rupta de un urs. |nauntru fusese o crema de maini care mirosea a zmeura”. Ma amuz copios si pedalez cu spor, pentru ca la Aquarius trebuie sa inceapa in cateva minute festivitatea de premiere. Desi geocachingul nu inseamna competitie, la acest eveniment exista premii. Geocacherii mai harnici au gasit in unele cutii vouchere cu premiile oferite de sponsorii evenimentului. |n aceasta seara ei isi vor ridica premiile, apoi, in urma unei trageri la sorti, vor fi alesi doi geocacheri care vor avea incerca sa rezolva un puzzle, cu limita de timp. Castigatorul va primi un ceas smecher oferit de unul dintre sponsorii. “Ideea jocului nu este sa incurajezi competitia. Daca dai un premiu pentru cel care a gasit cele mai multe cutii, intr-un fel ii indemni si pe ceilalti sa caute cache-uri zi si noapte. Nu asta e scopul jocului”, zice Alex Purice. Am ajuns in tabara de baza exact in momentul in care castigatorul se falea cu ceasul Tissot oferit drept premiu. Alex Popescu, unul dintre organizatorii evenimentului, ne anunta ca urmeaza sa se proiecteze un film romanesc. Ne luam niste mititei cu mult mustar (adica ceea ce deja numim “meniul B’estfest”), o bere si ne asezam la masa cu Alex Preda si {tefan. Discutam aprins despre dispozitive GPS. Tocmai cand ma pregateam sa dau pe gat berea, au aparut Cristi si Andrei, doi tipi masivi si extrem de zambitori. Ne-au anuntat ca ei merg la night-caching. Dupa cum probabil v-ati dat seama, night –cachingul presupune cautarea cache-urilor in bezna noptii. Am plecat cu Andrei si Cristi, doi pasionati de aeromodelism, sa vedem ce inseamna mai precis treaba asta. Astfel, am ajuns intr-o padure de pe un deal de langa Sighisoara. Ne montatam lanternele pe cap si urmariim sagetile reflectorizante de pe copaci. |ntre timp ni se alatura un alt grup de geocacheri. Dupa un drum dubios prin padure, speriati de povestile cu ursi agresivi pe care le tot debitam, ajungem si la cache. Cativa metri mai in fata, de pe un fel de terasa, se poate admira Sighisoara. O vedere superba, un loc bun de chilotareala. Fireste, numai daca ai drum prin Sighisoara. Noi ne multumim sa punem cache-ul la loc, fara sa ii schimbam locul, ceea ce oricum nu e permis, dupa care o taiem la somn, caci a doua zi trebuie sa ne trezim devreme. Avem intalnire cu niste suedezi care, satui de litoralul romanesc, au pornit in cucerirea podisului Transilvaniei.

A treia zi: Sighisoara Green

Cu ochii lipiti de somn, in timp ce sorbim niste cafele mai radioactive decat cele din redactia noastra, facem cunostinta cu Jo, un suedez simpatic, care are 57 de ani. A venit la eveniment insotit de sotia lui, Elizabeth, plus fiica si ginerele. Fac geocaching de sapte ani si au gasit de-a lungul timpului 5. 320 de cutii. La Transilvania GeoQuest au bifat aproape toate cacheurile. Prietenul lor, un alt suedez, Ingaboo, a venit cu fiul lui, care are 18 ani. Ingaboo este chimist si marturiseste ca a mai fost in Romania, prin ’79, impreuna cu sotia sa. Pe un ton serios imi spune ca infrastructura tarii noastre nu s-a schimbat prea mult, dar ca oamenii de la tara sunt la fel de amabili ca pe vremuri. |si aminteste ca simtea prezenta securitatii la orice colt de strada. Despre geocaching imi spune ca: “Daca esti genul de om curios care vrea sa stie ce este dupa colt, atunci asta este jocul potrivit pentru tine”. Ingaboo a gasit peste 4.500 de cutii si afirma ca este pe locul 3 in Suedia, in ceea ce priveste numarul de cache-uri gasite. Pe amicii lui, Elizabeth si Bo, ii numeste Swedish Power Cachers. Ingaboo se pregateste sa mearga la ceea ce geocacherii numesc CITO, adica Cache In Trash Out. Mai precis, urmeaza sa culegem gunoiele de pe o pajiste din apropiere. Cehii par incantati de idea de a strange gunoaie in Romania. Ne luam fiecare cate un sac si purcedem catre locul faptei. O mare parte din geocacheri sunt deja acolo si au umplut cativa saci. Ne facem si noi datoria, umplem vreo trei saci cu gunoi, dupa care plecam catre Bucuresti, sa le povestim si colegilor la ce sunt bune surprizele de oua Kinder.

Happy end: La vreo doua zile dupa intoarcerea de la Transilvania GeoQuest, am facut indigestie de la prea multe oua de ciocolata. Dupa aceea, ingrijorati, am revenit la obiceiurile mai vechi: consumul moderat a cel putin cinci beri pe zi.

Daca va apucati de geocaching si gasiti capace de bere prin cutii, e clar, am bifat si noi cache-ul ala.

Casete interviuri 530

Alex Preda

• Spune-mi un loc misto unde ai cautat cache-uri!
• Sunt locuri unice in felul lor, insa, ma mandresc cu faptul ca in 10 zile am facut o tara intreaga. Este vorba despre Malta.

• Ai gasit vreo chestie interesanta in cutii?
• Mie imi plac foarte mult brelocurile. Am o colectie interesanta. Pun si iau brelocuri din cutii.

• Geocachingul- hobby sau deja esti addicted?
• Raman la nivelul de hobby si incerc sa combin turismul cu geocachingul.

• Zi-ne un truc!
• Celebru este cel cu legatul sireturilor. {i, normal, sa nu desfaci cutia in locul in care ai gasit-o.

Ingaboo

• Care a fost cel mai complicat cache pe care l-ai cautat?
• Oh, unul pentru care a trebuit sa merg opt zile pe jos. |n Suedia se intampla asta. Cache-ul asta chiar e memorabil. Nu datorita peisajului, ci din cauza muncii depuse. Am intrat in niste pesteri adanci, pe unde a trebuit sa ma tarasc.

• Da-ne niste sfaturi! Suntem geocacheri incepatori.
• |n momentul in care cauti o cutie, trebuie sa incepi sa cauti in locul in care ti se pare tie normal ca trebuie sa fie.

• Cum ti se par romanii de la sat?
• Prietenosi, daca ai cum sa vorbesti cu ei.

Jo

• Esti prima data la geocaching in Romania?
• Nu. Am mai fost la Timisoara, intr-o calatorie de afaceri. M-am furisat intre doua intalniri si am plecat in oras, sa caut un cache.

• Numeste un lucru interesant pe care l-ai gasit intr-un cache.
• La inceput te uiti la cutie si astepti sa gasesti ceva, insa, dupa ce ai gasit 5.000 de cutii, nu te mai intereseaza asta. |n general, ceea ce este in cutie, e destul de ieftin. S-a intamplat sa mai gasim carti sau CD-uri.

• Ati mancat mititei?
• Da. Cu mustar.

• Ma bucur. E o mancare de-a nostra. Traditionala.
• Da?
• Nu.

Milan 

• Cum de te-ai apucat de geocaching?
• |ntr-o vacanta, un prieten de-al meu a venit cu un GPS. Avea si meniu de geocaching. L-am intrebat ce inseamna asta. Asa a inceput. Mi-a luat 14 zile pana am gasit primul cache.

• Sotia ta ce zice de treaba asta cu geocachingul?
• |I place, normal. Mergem peste tot impreuna. Fireste, geocaching facem doar in timpul nostru liber. Mai ales acum, de cand avem un copil, iesim cu el la iarba verde.

• Cate cutii ati gasit la Sighisoara?
• 36 pana acum, dar e doar a doua zi. Mi-a placut mult in Turnul cu Ceas, in cetate.

Mioritics

Este unul dintre organizatorii evenimentului Transilvania GeoQuest. Practic, gazda noastra. De asta ne-am permis sa ii punem intrebari.

• Esti unul dintre geocacherii vechi din Romania. Cum ai inceput ?
• Am auzit de geocaching prin 2004. Un bun prieten de-al meu, care era mai vechin in bransa, Alex Popescu, m-a luat cu el la geocaching in Italia. Am cautat niste cutii si mi-a placut ideea. |n Romania, miscarea a prins destul de repede, la cateva luni dupa ce a aparut si in afara. |n 2005 erau vreo 15 useri la noi.

• Care este miza jocului asta ?
• Nu castigi nimic, material vorbind. Comorile alea contin mici jucarii. Scopul e sa gasesti cutia, sa admiri privelistea, sa intelegi istoria si ceea ce a vrut sa iti arate omul ala care a pus cutia.

• Chiar, cine pune cutiile ?
• Oricine poate face asta. Fireste, mai intai trebuie sa iti faci un cont pe geocaching.com. Nu te costa nimic acest cont.

• Care este profilul jucatorului de geocaching ?
• Trebuie sa ii placa jocul. Unii sunt iubitori de natura, care se duc si cauta cacheuri in afara orasului. Altii vor chestii care sa le puna mintea la contributie, gen mystery sau puzzle. |n Bucuresti aven un geocacher, Salgado, innebunit dupa puzzle-uri. Oamenii care vin la geocaching au un anumit grad de inteligenta, cultura.

• Care este media de varsta ?
• Chestia asta prinde mai mult la tineri, care au chef de joaca. La noi, media ajunge pe la 28-30 de ani. Oricum, oamenii care fac geocaching  sunt trecuti de 25 de ani, pentru ca iti trebuiesc bani ca sa iti cumperi un dispozitiv GPS. Macar 20 de euro, ca sa iti iei unul in firea lui.

• Care este cel mai batran geocacher ? Dar cel mai tanar ?
  |n Romania sunt putini geocacheri in varsta. Carol Szabo este un geocacher care a iesit la pensi si, desi nu stiu varsta lui exacta,  pot spune ca este cel mai batran geocacher. Cat despre cel mai tanar, daca este un copil, cauta cu parintii, deci nu se poate spune ca este geocacher pe cont propriu.

• Poti sa organizezi evenimente de genul acestuia, Transilvania GeoQuest, si sa traiesti din asta ?
• Gandeste-te ca la Sighisoara nu am facut singur toata treaba. Am fost cinci oameni, voluntari toti. Pe noi ne-a costat evenimentul asta. Noi am cumparat cutiile, log book-urile, materialul reflectorizant din care am facut indicatoarele pentru night caching si chiar si hucarioarele din cutii costa. Pana la urma, noi am dat banii pe oua Kinder. Nu este o chestie profitabila.