Unii dintre voi poate-și amintesc faptul că anul trecut, la Iași, am avut un weekend extins plin de evenimente, distracții și cutii. Colega noastră @kathyusha a și scris un articol despre asta aici.
Ei bine, deși nu a fost o continuare a evenimentului de anul trecut, am reușit cumva să facem un weekend plin de aventuri și în acest an. De data asta nu a fost la final de noiembrie, ci s-a întâmplat cam pe la jumătatea lunii.
De fapt nu aveam nimic planificat, totul a fost făcut dintr-un impuls de moment. De aceea nu am apucat să anunț mai devreme evenimentele, căci nu avem nici eu habar că vor avea loc. Nici nu știam că voi fi în Iași în acest weekend.
Dar aveam o dorință de a organiza un GIFF la Iași. Și de vreun an îmi doream să reparăm și să mărim traseul de cutiuțe de la Uricani. Și tot mi s-a spus că se dorește un nou Workshop T5. Și uite că așa, pe nepregătite, imediat ce am aflat că sunt în Iași între 12 și 14 noiembrie am făcut listing-urile și am trimis la publicat evenimentele. Nu vă mai explic ce repede tastam ca să nu treacă miezul nopții și să pierd fereastra de 14 zile pentru a le trimite spre review.
Dar am reușit.. am găsit locație pentru a face proiecția video la GIFF, am pus pe hârtie un plan pentru Workshop T5 și am mai condimentat weekendul și cu un [Foc la Butoi] ca să fie pachetul complet!
Poate mi-am propus cam multe pentru un timp atât de scurt, timp care oricum era destinat rezolvării altor treburi, dar în cele din urmă am reușit să duc planul la capăt și cred și sper că a ieșit un weekend memorabil.
Vineri, 12 Noiembrie – GIFF 2021, Iași, RO ( GC9HWPD )
Pentru că făcusem planul de pe o zi pe alta, am avut emoții că nu vom fi acceptați ca Eveniment Oficial. Am crezut că e poate prea târziu ca să aplic. Dar după câteva zile am primit pe e-mail materialul video și am răsuflat ușurat! Da! aveam GIFF la Iași! Yuhuu! Să mă scuzați, dar sunt un pic mândru să fi avut singurul event GIFF oficial din toată zona asta a Europei.
Evenimentul, primul de acest gen la Iași, a fost un real succes zic eu. Pe mine m-a umplut de energie cum n-am mai avut de mult. Dar vă las să citiți părerile participanților în jurnalele lăsate de aceștia: https://coord.info/GC9HWPD.
Dacă nu știți ce e un eveniment GIFF, vă invit să citiți despre asta pe site-ul Festivalului Internațional de Filme despre Geocaching. (Geocaching International Film Festival). Pe scurt ne adunăm și ne uităm la scurt metraje făcute de geocacheri despre geocaching. La final votăm unul din cele 17 clipuri finaliste și primim un suvenir pentru participarea la eveniment.
Sâmbătă, 13 Noiembrie – Încălzi-v-aș Noaptea! [Foc la Butoi] (GC9HXWC)
O tradiție pe care am început-o anul trecut cu ocazia IS.20 (GC8Z0G0) și am continuat-o cu vreo două alte evenimente următoare, nu se putea să nu revină și în acest noiembrie. Mai ales că era și timpul să se reactiveze Night-Cache-ul din apropiere (GC9366R)! Seara asta era ocazia perfectă să-l găsească și cei care nu au apucat să o facă în sezonul anterior.
A ieșit o seară faină de tot! Am avut desigur [Foc la Butoi], am făcut cartofi în jar, am mâncat plăcinte, am rezolvat mistere cu pixul pe hârtie, am căutat cutii noaptea prin pădure, am băut ciocolată caldă și alte bunătăți! Mulțumesc domnișoarei florina18 pentru că a venit mai devreme de ora stabilită și a ajutat la organizare inclusiv la tăiat lemne (și nu vorbesc de câteva crenguțe… nu, chiar a tăiat lemne!). Evident, mulțumesc tuturor participanților pentru bucatele aduse și pentru succesul acestui eveniment.
Duminică, 14 noiembrie – T5 Workshop (GC9HXZQ) & CITO (GC9HXYX)
Duminică a fost cea mai plină zi! Am stat în pădure de la primele ore ale dimineții, până a picat noaptea peste noi!
Unii au fost mai timpurii și “au prins creanga care trebuie” pentru FTF…
… alții au mai întârziat dar au prins FTF-uri pe la sol și au găsit cutiile vechi…
Dar cred că toți cei care au participat în această zi au avut parte de o zi distractivă. Toți cei care au dorit să o facă au apucat să se cațere un pic și sper că au mai învățat ceva. Dacă nu, măcar au avut ocazia să-și amintească tehnicile învățate în edițiile anterioare de workshop.
Mai multe despre eveniment, ai ghicit, puteți citi în jurnalele participanților: https://coord.info/GC9HXZQ
Toate ca toate dar un lucru e sigur: pădurea Uricani arată genial toamna! E o reală plăcere să te plimbi pe aici. E atât de frumos, atât de liniște… Ore întregi de singurătate în pădure… ai timp să meditezi…
Nici nu contează ce probleme te macină, o plimbare prin pădure te va calma și-ți va da o stare de bine cu greu atinsă altfel.
Am avut sentimentul ăsta anul trecut când am venit aici prima oară. Oprisem în drumul meu pe centura orașului cu gândul că pot face o pauză cât să găsesc o cutie… hai, maxim două. Dar atât de îmbietoare era pădurea încât nu am putut să rezist din a face tot traseul, pe jos, mers calm și cu o relaxare pe care nu o am mai avut-o de mult timp.
De atunci mi-am zis că e musai să facem un eveniment aici cândva și să dăm o nouă viață cutiilor din zonă. Și cred eu că am reușit. Cu deosebită plăcere vă invit acum să vizitați pădurea. Oaza asta e atât de aproape de oraș, dar în același timp departe de agitația și nebunia sa.
Dacă aveți drum prin Iași toamna asta, pădurea Uricani și micul trail de cutii de aici ar trebui să fie, cu siguranță, pe lista voastră de lucruri de făcut. Aveți la dispoziție o varietate de cutii în ceea ce privește dimensiunea, dificultatea, terenul și tipul de cache. Cum să ratezi așa ceva?
După ce termini prin Uricani, vezi că și orașul ascunde multe nestemate! Hai la Iași! Nu vei regreta!
[gdlr_heading tag=”h2″ icon=”icon-flag” font_weight=”bold”]La Mulți Ani România!!![/gdlr_heading]
A devenit deja o tradiție pentru noi (Radu C și Mircea.C) să sărbătorim Ziua Națională a României logând un cache undeva pe un munte: în 2014 am fost în Munții Ciucului (GC1GGVZ), în 2015 am fost pe Hășmaș (GC5Q3MF) iar anul ăsta… Ei bine, anul ăsta a fost o aventură ce trebuie detaliată.
Totul a pornit de la o postare pe care am văzut-o pe facebook (Geocaching Romania e și pe facebook) despre un cache T5. Nici măcar nu am citit cu atenție textul ci imediat ce am văzut că e despre „T5” mi s-a aprins beculețul și am deschis Project GC, ca să văd ce T5-uri sunt prin România și ce aș putea încerca iarna asta. Și uite așa am aflat că în Suhardul Mic, lângă Lacul Roșu, există două cache-uri T5 pe proaspătul traseu Via Ferrata. Și unde mai pui că niciunul din aceste cache-uri nu fusese găsit până acum? FTF și Via Ferrata? Da, vă rog! Imediat i-am scris lui Mircea și am început să planificăm aventura de 1 decembrie.
A fost foarte din scurt… imediat ce m-am întors în țară, am și plecat la munte :D. E fain tare să ai așa prieten pe care să-l suni și să-i spui despre o plecare la munte pe neașteptate, ca să cauți o cutie nemaigăsită, pe o vreme incertă și el să spună: DA, mergem!
Și uite așa, pe 1 Decembrie, dis-de-dimineață, ca să avem toată ziua la dispoziție, am pornit spre Lacul Roșu. Muream de nerăbdare, vă jur… abia am reușit să dorm câteva ore în noaptea anterioară. Dar în același timp mă temeam că dacă pornim pe traseu imediat ce ajungem, poate nu mai găsim loc la hotel. Așadar, deși știam că check-in-ul era abia după ora 14, la 8.10 când am ajuns noi am intrat la recepție să întrebăm, poate, poate… Da, se poate! Ni s-a permis să ne cazăm mai devreme și am scăpat de-o grijă și de o parte din bagaje. Bun, foarte bun început de zi!
La Lacul Roșu am mai fost, dar nu urcasem niciodată pe vreun traseu de munte de aici. Nici prin cap nu mi-a trecut! Așa că nu știam exact de unde să pornim, pe unde să mergem sau cum să ajungem la via ferrata. Am căutat pe internet detalii despre traseu, dar nu am găsit nimic concret. Doar un articol de ziar care anunța deschiderea traseului (fără să ofere nicio informație utilă, desigur). Cu toate acestea, am sperat ca, fiind un traseu abia inaugurat, să existe destule marcaje și indicatoare ajutătoare. Plus că harta mea din aplicația de geocaching îmi arată și potecile de munte, deci nu putem spune că eram total nepregătiți.
Dacă și tu vrei să parcurgi traseul ăsta și ești în căutare de ceva informații, mă bucur că ai ajuns să citești articolul meu!
[gdlr_heading tag=”h4″ ]Via Ferrata ”Wild Ferenc” pe Suhardul Mic, în apropiere de Lacul Roșu[/gdlr_heading]
[gdlr_tabs style=”horizontal” initial=”1″]
[gdlr_tab title=”Română”]
Lungimea traseului: 200m;
Altitudine maximă (Vârful Suhardul Mic): 1345 m;
Diferență de nivel: 173 m;
Dificultate: mediu/dificil;
Timp de parcurs: 50 min (nivel avansat);
Limitări: permis persoanelor peste 150 cm înălțime (minim 14 ani);
Parcurgere: sens unic urcare (se coboară pe potecă);
Parcare: N 46° 47.658 E 025° 47.709;
Acces: Pentru a ajunge la versant, respectiv la cablul de oțel, se merge pe traseul montan triunghi albastru cu pornire din apropierea Hotelului Turist. Intrare în traseu: N 46° 47.698 E 025° 47.871 . Se urmărește marcajul triunghi albastru (asistați ocazional și de săgeți indicatoare spre „Wild Ferenc”) până în apropiere de Șaua Suhardului de unde putem vedea clar versantul. Săgețile indicatoare ne spun să mergem spre dreapta, spre versant, dar dacă nu vezi indicatorul, pe la N 46° 47.869 E 025° 47.596 mergi spre dreapta înspre masivul stâncos. Imediat ce ieșim dintre copaci, se pot zări pe stâncă marcajele traseelor de escaladă și puțin mai spre stânga, pe măsură ce ne apropiem, observăm panoul informativ de la intrarea în via ferrata și mult așteptatul cablu metalic. E timpul să vă echipați!
[/gdlr_tab]
[gdlr_tab title=”English”]
Trail lenght: 200m;
Maximum height (”Suhardul Mic” Peak): 1345 m;
Elevation: 173 m;
Difficulty level: average/hard;
Climbing time: 50 min (advanced level);
Limitations: allowed for people over 150 cm height (older than 14 years);
Crossing: ascending only (descending is done on the trail)
Parking: N 46° 47.658 E 025° 47.709;
Access: To reach the start of the ferrata trail, the start of the steel cable, we follow the hiking trail marked with ”blue triangle” that starts near Turist Hotel: N 46° 47.698 E 025° 47.871. At the start we find an info panel about the via ferrata and also along the hike trail we have, here and there, marked arrows pointing the way to „Wild Ferenc”. We follow them until close to „Șaua Suhardului” from where we can see the rocky face of „Suhardul Mic”. There is an arrow sending us to the right for via ferrata, but if you miss this, turn right at N 46° 47.869 E 025° 47.596 and head towards the mountain. Just as you exit from between the trees you can clearly see the full mountain and the also the markings of the climbing routes. As we approach the base of the mountain, to the left we can see the info panel marking the start of Wild Ferenc via ferrata and the steel cable we were all waiting for. It is now time to get your gear on!
[/gdlr_tab]
[/gdlr_tabs]
Pe aici e drumul
De aici pornește traseul
Cam așa arată via ferrata
Nu durează mult până te îndrăgostești de via ferrata
Traseul este minunat! Foarte bine executat, cu destule trepte artificiale cât să traversezi ușor. Nu uita din când în când să privești în spate, să admiri priveliștea! E superbă!
Am urmat traseul până am găsit zona pe care ne-o prezenta fotografia SPOILER din listing-ul cache-ului. Aici ne-am apucat să căutăm prin pietre și zăpadă până mi-au înghețat complet mâinile. Am încercat toate variantele posibile fără să părăsim cablul de oțel. Dar când am văzut că nu găsim nimic a fost timpul să scot din rucsac coarda și gri-gri-ul. Acum cu noua asigurare am putut extinde aria căutărilor și la foarte scurt timp cache-ul a fost găsit. Sub nici o formă nu recomand să părăsiți asigurarea pentru a căuta cache-ul. Chiar dacă terenul pare accesibil și oricât de siguri pe voi vă simțiți, se poate întâmpla să alunecați… e destul de mult până jos! Așadar, e nevoie de echipament adițional pentru a ajunge în siguranță (asigurat) la cache. Să aveți asta în vedere când porniti la drum!
După ce am logat fericiți cache-ul și am făcut selfie-ul tipic, am strâns tot echipamentul și ne-am continuat drumul pe versant spre partea cea mai faină din traseu: o urcare verticală, un pod suspendat minunat și ultimele trepte care necesită un mic efort suplimentar (dacă ești mai lung de picioare, probabil e mai ușor). Când am ajuns sus și am ieșit de pe cablu singura mea dorință era să nu se termine traseul, să mai fie un alt cablu care să ne ducă mai departe… dar nu mai era. Atât a fost! Ajunși aici am mai găsit un cache, al doilea T5 din seria WF, încă un FTF pentru noi. Am făcut o poză pe vârf, bineînțeles, apoi am coborât înapoi în Șaua Suhardului pe poteca marcată cu triunghi albastru pe care am părăsit-o la poalele versantului. Deși dimineață și cât timp am urcat noi nu am zărit pe nimeni care să urce pe ferrata, când am ajuns în șa am observat un grup de 6 persoane împrăștiat în diferite etape ale traseului.
Primul cache al zilei
Pe vârf, după al doilea FTF
erau 6 cățărători pe traseu când noi am coborât
A durat cam 3,5 ore să parcurgem ferrata, să găsim cache-urile, să luăm masa de prânz și să revenim în șa. Era acum ora 13.10 și ne îndreptam spre Vârful Suhardul Mare, căci doar nu era să încheiem ziua așa devreme. Cache-uri nu am mai căutat azi, dar ne-am bucurat de o bălăureală pe nemarcate până pe vârf, de priveliște și de un soare care ne-a mângâiat puțin printre copaci. Frumos tare!
Nu aveam planuri bătute în cuie pentru a doua zi… urma să ne întoarcem spre casă și să ”facem ceva” pe drum dar nu știam ce… Seara la hotel ne-am uitat pe hartă să vedem ceva trasee interesante… ne-am uitat pe niște cache-uri din apropiere… Dar eram încă sub vraja „via ferrata”, așa că am început să căutăm și alte trasee din țară. După o mică documentare pe mobil am decis: ne trezim devreme dimineață și plecăm la Turda! Fotografiile văzute pe net și articolele citite ne-au convins: atacăm Cheile Turzii și T5-ul de acolo.
[gdlr_heading tag=”h4″ ]Ziua 2 – Via ferrata Cheile Turzii[/gdlr_heading]
Aveam emoții în ceea ce privește vremea. Pe drum am avut parte de cer cenușiu, ninsori, drumuri acoperite de zăpadă…. Dar eram în misiune, mergem mai departe! După ora 8, adică la o oră mai decentă, am sunat să cerem informații despre traseu. Totul era ok, cablul e întreg, nu sunt probleme cu zăpada, dar era anunțat vânt puternic. Ei nah, ne descurcăm noi cu vântul! Doar nu ne încânta deloc cerul cenușiu sau ninsoarea pe care o vedeam prin parbriz…
Din fericire, pe măsură ce ajungeam mai aproape, vremea se îmbunătățea. În Turda am văzut și soarele! SUPER!! Când am ajuns în Cheile Turzii parcă era toamnă. Nici urmă de zăpadă. Doar frig și ud… Ne-am luat rucsacii și am plecat, căci era deja târziu și ne aventuram în necunoscut! Voiam să terminăm pe lumină. Dacă în Suhard nu eram siguri pe unde să mergem fiindcă traseul e nou și nu s-au scris articole descriptive încă, aici am avut mai mult noroc: am găsit o descriere destul de amănunțită pe internet.
Chiar și așa, la fața locului altfel stau lucrurile. Imediat după al patrulea pod, urmezi poteca la dreapta și ajungi pe un mic platou de unde pleacă niște trasee de escaladă. Aici pare să se încheie poteca dar dacă urci în continuare cu grijă, vreo 10 metri, spre dreapta, dai de un cablu de oțel subțire. Nu-l vezi de pe platou! E un cablu de vreo 8mm diametru prins în pitoane de alpinism, nu tocmai ce ne-am așteptat. După ce parcurgi lumgimea asta de cablu, mergi o vreme neasigurat până dai de cablul gros de oțel. De aici începe distracția!
Am uitat să spun că în timp ce noi am hoinărit să găsim intrarea în traseu, respectiv primul cablu de oțel, vremea s-a schimbat. Începuse o furtună de zăpadă care ne-a cam pus pe gânduri… Până am ajuns noi la cablul gros, deja totul era acoperit cu un strat alb. Am urcat o perioadă fără să putem vedea nimic în spate decât gri și ninsoare. Dar când în sfârșit s-a înseninat puțin și s-a oprit furtuna, am putut admira priveliștea.
Cum nu știam exact traseul, iar GPS-ul era total pierdut din cauză că ne aflam „sub munte”, am început să căutăm cache-ul prea devreme. Ni s-a părut nouă că aici ar fi „urcarea verticală”, dar nu era! Cum nu am reușit să găsim nimic, am continuat să urcăm și abia apoi am descoperit zona descrisă în indiciu. Fain tare! La scurt timp am găsit și cache-ul. Era într-adevăr locul cel mai bun pentru un cache!! Foarte fain. Totuși indiciul ar trebui actualizat: recipientul nu e un ou, e un petling (preform).
După ce am logat cache-ul și am făcut selfie-ul tipic de la GZ, ne-am aventurat spre „urcarea verticală”, probabil partea cea mai dificilă din traseu. Nu a mai durat mult și cablul de oțel ajungea la final. Traseul de via ferrata era gata. Păcat! Mare păcat! Noi mai vrem! Mai aveam de urcat până la vârf. Ar fi fain dacă s-ar „cabla” și restul traseului până la cruce. Probabil se consideră că nu e cazul, deoarece se poate parcurge și fără asigurare, dar mie mi-ar fi plăcut, mai ales pe vreme ca asta, să fi avut cablu.
Am ajuns la Cruce, punctul cel mai înalt din această excursie, am făcut câteva fotografii și apoi am coborât pe traseul punct roșu până la cabana Cheile Turzii. Noroc de harta pe care o aveam pe telefon, căci imediat ce am ajuns sus s-a lăsat o ceață atât de deasă că nu vedeai la 10 m în față… Așa prin ceață am găsit și al doilea cache de aici de sus, apoi am continuat să coborâm spre cabană. Marcajele cam lipsesc, dar am consultat gps-ul cât de des posibil și am ajuns cu bine la bază.
Pot spune că am avut noroc de o vreme extraordinară și per total a fost o experiență minunantă! E un loc grozav de vizitat, dar probabil mai târziu în iarnă e mult mai dificil, sau imposibil de parcurs.
Deci e gratis
În chei, numărăm poduri
Grozavă priveliște
Da, l-am găsit!
Vremea s-a îmbunătățit!
Genial traseu! n-are cum să nu-ți placă
Urcarea verticală
De sus se vede mai bine!
We made it!
Da, s-a înseninat cât să facem poze
Coborârea pe potecă
Iarna ca-n povești
Am intrat în traseu târziu și ne-am băgat în necunoscut, dar ne-am încadrat perfect în timp și am ajuns înapoi la mașină înainte să se înnopteze de tot. Am folosit ultimele minute de lumină ca să mâncăm (pe traseu am uitat de masă) și apoi am pornit la drum. „Perfect timing!”
Uite așa, total neplanificat ne aflam noi tocmai în inima țării.. Acum aveam drum lung de parcurs până acasă, dar din fericire asfaltul era curat și am ajuns în siguranță. Deși pe drum erau multe alte cache-uri, nu am oprit la ele fiindcă aveam destinații clare, eram în misiune. Și nu de alta, dar să mai lăsăm cache-uri și pentru alte excursii 😀
Nu știu cum să spun, dar parcă toate astrele s-au aliniat ca să avem noi două zile minunate. Absolut totul a fost perfect!
Așa am serbat noi Ziua Națională a României în 2016: pe via ferrata!
