Author: Radu C

  • Tuesday the 14th. Cap5: Laudă-te cu un cache al tău

    Tuesday the 14th. Cap5: Laudă-te cu un cache al tău

    Săptămâna aceasta Kekemes ne întreabă care este cel mai fain cache pe care l-a ascuns fiecare.

    Ia să vedem ce zice poporul și cu ocazia asta primim câteva sugestii de cache-uri pe care să le căutăm în viitorul apropiat!

     

    kekemesI must say – this last week was great! Lots of great answers and sharing!

    And we are down yet to another week and one of my favorite aspect of Geocaching: HIDING 🙂

    I’ve hid lots of caches and I enjoyed each and every one of them but if I have to advertise only one of them that one would be Mozaic.

    The story behind it is quite unusual. During that time (end of 2011) I had several business travels to UAE. In fact it was something like 3 weeks away and one at home out of the full month, for 6 or 7 months. Enjoyable at first but horrible as time passed, being so far away from my family. I had to do something to keep me distracted so I found refuge in Geocaching. Developing mysteries and wherigos to be more specific. That’s how I started to work on Mozaic and as I worked I always found ways to improve it. Like for instance when I thought that I got it done something happened (nothing in particular actually) in that 1 hour stopover in Doha that made me enhance it some more and I was so happy about it 🙂 Some of you may know it… I’m talking about the password 😀

    The final location is thematic but the container is nothing special, unfortunately. It’s the puzzle that makes you want to try harder and harder to get past the finish line. And during development I felt the same desire to go even further and further with the story.

    Happy Advertising 🙂

    rp_andor&Elawell, advertising is not my strong point, not even hiding them, but I managed to create such a big box that some actually walked passed it. I’m talking about the Epic puzzle box for geocaching. It’s big, it’s green and has some simple hidden mechanism to open it.

    The original idea came from a tea house where everything was made out of pallets, they had a lot of leftovers so I used it to build a crate, when the tea house closed they claimed the crate, this created the need for another big box, and this is how the puzzle box came to live.

    civcosminVĂ invit la cutia GC6TMN6 deoarece este cea mai nouă cutie a mea, dar și un container ce tinde să devină simbolul pentru cutiile din București 😀

    iepu09That’s tough. E foarte greu să fac un top sau să aleg una, pentru simplul motiv că marea majoritate a creațiilor mele sunt pur și simplu senzaționale. Evident, dacă vă uitați la numărul de favorite veți vedea că nu e deloc așa. Și că de fapt cutiile mele au foarte puține find-uri. Pentru că nu prea se duce lumea să le caute. A fost tare Ledificata. Au fost epice MTW-urile 3 și 4, Cireșarii, mai ales pentru părțile de field. Și cam toate mystery-urile din perioada aia dementă. Din păcate multe s-au dus. Mai aveți însă unul la care vă poftesc cu mândrie, mai ales că are 100% favorite :))) Dintr-un total imens de… 6 loguri. CUBE

    Și chestia cea mai tare e că cele mai tari cutii ale mele nu au mai ieșit! Ele zac neterminate și nefinisate pentru că m-am cam plictisit și voi nu mi-ați mai dat ocazia să mă înfurii și să pun mâna să dau cu ele în voi :))))

    lukas’: I won’t advertise the cache with my most Fav points (Varful Peleaga) or the next one with favorites, a cache that describes my home town (Welcome to Targoviste).

    I will choose this one because I want there more finds: Valea Alba. It’s not easy, and it can’t be done in the winter season, but a trip to get there is an incredibly nice experience. If you are not convinced, please read Dj Storm’s log!

    DanAL70: My best hide was actually in plain sight. To Log the cache was instead the nice part.

    [10 years] Sinca Noua – viaductul mare

    Care va să zică cea mai mișto cutie pe care am ascuns-o nici măcar nu era ascunsă, că se vedea de la o poştă. Ca să te scrii însă trebuia să fii pregătit.
    E tardiv însă să o mai caute cineva. Cutia lipsește deja de mai bine de un an și nu știu dacă o să vă mai tentez vreodată cu una similară.
    Dar rămân câteva mai simple și mult mai aproape.
    Mulți au apreciat Antique Thought.
    S-ar putea ca nici Labirint-ul să nu vă încurce prea tare…

    …însă pe iepu09 îl invit la Ceaiul de la ora cinci.

    Radu COh, well, I guess there is one that stands out, the one with the most FP (100%), the one that took me most time to build, the one that still makes people wonder „how?”.

    I am planning to build another one similar, but until then, I nominate: GC6EB93.

    MosIonI am not the Judge of my own hides, but the visitors and the Fav points received are the ones telling the story.
    The Box v.1 = 15 Fav points (71%)
    Anghel Saligni =137 visitors

    To follow the game’s rule – this is my best hide (The Box v.2 – because I like it the most) and I invite you all to pay a visit. It is challenging and it is fun. Or it might be fun especially now, when the inner mechanism / solution is revealed.

    Mr. Erikusz“Cele mai faine cutii ascunse de mine sunt cele adoptate!” :))

    Cutia cu cele mai multe fav-uri ascunsă de mine este Earth Cache-ul, Turda Gorge (Cheile Turzii).
    Însă pentru mine cel mai important este Bear Lake (Lacul Ursu – Sovata)
    Acest lac este cel mai mare lac helioterm din lume, și de asemenea acest Earth Cache m-a ajutat să trec la facultate la examenul de hidrologie. (m-a ajutat și norocul, dar m-am obișnuit deja că am noroc întotdeauna, dacă n-aș avea aș fi mort acum). Sincer nu am învățat prea mult pentru hidrologie (sincer cam nimic), dar am niște talente, burtologia și știu cum să fac o impresie că știu și am învățat când de fapt nu prea știu nimic, scriu exact cum vorbește doamne/domnul prof la curs sau seminar în aceaşi stil cum fac ei prezentările cu aceeași cuvinte repetitive. Ei bine de data asta am avut și puțin noroc, deoarece am prins heliotermia la subiectul doi. Când am observat asta am început să râd cu poftă. Am scris două pagini pornind de la acel Earth Cache și ce am învățat în timp ce încercam să îl public. (a fost dat înapoi de reviewer de cam 6 ori, dacă nu mă înșel). Am primit ieri rezultatele, din curiozitate m-am jucat puțin nu m-am uitat la nume doar la note. Am tras în jos o grămadă au rămas la restanțe cu 4 iar era un 7 pe acolo. Am zis că sigur e al meu șaptele acela, și ghiciți ce chiar era al meu. Nu îmi venea să cred, adică am chiulit toate cursurile că erau dimineața și îmi place să dorm (cu cât mai mult cu atât mai bine) și știam că oricum nu mă interesează și că nu sunt atent mai bine stau acasă în pat și visezi. Am rămas doar dintr-o materie dar știu cu siguranță că o să trec la restanță. Am rămas la materia la care am fost atent am participat la absolut toate cursurile și seminarele și care chiar m-a interesat am avut notițe și mi-a plăcut de stilul de prezentare a domnului profesor. Oare e coincidență?
    În final cred că sesiunle astea sunt inventate ca să mă relaxez puțin, chiar nu am stat să învăț toată noaptea și nu m-am omorât învățând, mai ales nu m-am stresat. Au fost materii la care am învățat doar o oră sau două și am reușit să trec. M-au tot întrebat colegii cum reușesc să fac asta, au fost colegi care au învășat toată ziua și au rămas. Sincer mi s-a părut că au fost mai ușoare decât bacalaureatul
    Poate ar trebui să fiu mult mai credincios sau să cumpăr lotto ceva? 🙂
    S-a mai întâmplat ceva ciudat cu mine, mi-am visat notele la 2 materii înainte cu o săptămână le-am scris pe o hârtie ziua următoare și după o săptămână am primit rezultatele și am rămas uimit.
    Nu știu uneori cred că viața mea nu este întotdeauna controlată de mine. Mi se pare un miracol că am reușit să trec la bacalaureat. La oral știu că m-am folosit iarăși de geocaching, am tras ceva temă despre care nu am putut vorbi și am tot învârtit, rostogolit subiectul până am putut vorbi despre geocaching. De acolo a fost ușor, astfel am luat calificație maximă la examenul de bacalaureat oral și la maghiară și la română. (la ambele am vorbit despre geocaching)
    Aoooleu iarăși scriu prea mult, dacă continuu așa eu o să am cele mai lungi loguri/povești pe aici.
    Termin povestea, fiindcă am treabă vreau să public 3 Earth Cache-uri deodată! 🙂

    vasvicDintre geocache-urile ascunse de mine, îmi place cel mai mult, „A walk in the park”. Nu îl consider o capodoperă, pentru că sunt totuși un începător și nu mă pot compara cu veteranii jocului. Având în vedere faptul că majoritatea cache-urilor Multi sunt bazate pe culesul informațiilor și calculul coordonatelor, am încercat să introduc un concept nou, care se bazează pe orientarea în spațiu. Din păcate, cache-ul nu este accesibil iarna, decât dacă doriți să săpați în zăpadă. Însă vă invit să îl căutați în primăvară.

    delia.maria.vDupă părerea mea, cel mai bun cache pe care l-am ascuns este Wiew over Prahova Valley | Franz Josef Cliffs.
    Cutia se află în Munții Bucegi, in aproprierea localității Sinaia. Vă invit cu drag să vizitați această zonă, Stâncile lui Franz Josef nefiind singurele atracții turistice de acolo. Priveliștea este incredibilă și cui nu-i prinde bine o relaxantă drumeție prin pădure?

    MioriticsAm rămas dator cu răspunsul despre cutiile proprii: sincer am multe cutii ascunse si nici una cu adevărat mișto. Nu că aș cauta o scuză (însă cred că e validă) mai toate cutiile le-am ascuns în anii de pionierat ai geocaching-ului în România când nu prea erau cutii speciale și vroiam să ‘împădurim’. Aș fi putut să le fac un upgrade când am aflat mai multe despre joc și m-au inspirat cutii smechere însă… am fost leneș.

    Dacă ar fi totuși să aleg una, ea ar fi Earth Cache de la craterul vulcanic din Racoș. Mi-e tare dragă locația (și cutia în sine) pentru că am descoperit-o numai și numai prin geocaching: căutam cutia tradițională de la coloanele bazaltice și am văzut sugestia cuiva de a vizita și craterul de lângă. Am fost uimit cum nu mai fusesem niciodată de cum am văzut craterul vulcanic: apare așa din nimic un peisaj luat parcă de pe Marte. Vă recomand să faceți un mic detur pt o vizită în zonă. Eu zic că nu o să regretați!

    Intrați pe pagina cutiei și contribuiți și voi la scrierea acestor file de poveste!

  • Tuesday the 14th. Cap4: Tipul de cache preferat

    Tuesday the 14th. Cap4: Tipul de cache preferat

    Capitolul 4 al poveștii noastre (GC6V0N7) ne provoacă să vorbim despre tipul preferat de cache. Ce alegi? Tradiționale, Multi-Cache-uri, Misterele sau poate un wherigo? De ce? Să vedem ce a răspuns publicul:

    kekemes[…] I like mysteries best! Mostly to craft them and of course to unlock others’ ideas. But a good old traditional with a unique container and/or an unique spot is always nice! Happy Geocaching!

    Hard-Rockin my opinion there are 2 type of caches ( that i like):

    a cache for the location, where the mystery and the cache difficulty doesn’t matter

    AND

    a cache made for the box or for the riddle. it generally transmits a subjective, but captivating idea.

    BiciclaruMy favorite cache type is by far Earthcache. This is because this kind of caches leads you to very interesting places and there is an interesting geology lesson in each Eartcache description, so there is always something new to learn. So, when I travel to a new destination first thing is to check if there are any Earthcaches around…

    DanAL70: Păi mie îmi plac cache-urile tradiționale, alea care nu te bagă prin gunoaie și îți arată ceva mișto, îmi plac și multi-urile și misterele în general și cele field-puzzle în mod special, dar cel mai mult îmi plac event-urile, pentru că cele mai tari cutii sunt astea meseriașe apărute în ultima vreme care stresează neuronu până ajungi să te scrii în carnețel sau în notepad (sau aplicații de genul).

    Eh? cum e să trebuiască să te duci la miezu nopții în pădure și după ce că ești deja tot ud să mai și auzi dintr-o scorbură o poveste gen Bram Stoker? Păi… frățioare! p’aci deja e maximum de tot ce vrei 😉


    Well, I like traditional caches, those that are not placed in a pile of garbage and maybe are able to show you something nice, and I like the multi and any mystery but mostly the field-puzzles, and I like more the events, because the greatest caches are those that started recently to show up that need your brain to work on full capacity before being able to write something in a logbook or a notepad (or any app alike).
    So!? how is that when you need to wander in the woods just about midnight and while being wet already to hear from a tree hollow a Bram Stoker like story? Yow… man! that’s all about it 😉

    civcosmin: Fiecare tip de “cutie” are farmecul ei, dar ce îmi place in mod deosebit sunt cutiile Letterbox, pentru că de cele mai multe ori sunt cutii mari, puse în oraș, lucru ce vine în antiteză perfectă cu majoritatea cutiilor urbane.

    MioriticsMi-e îmi plac cutiile de tip ‘field puzzle’ (fie că sunt mistere sau wherigo). E fain că nu e nici mură-n-gură dar nici de rezolvat din fața calculatorului. Am găsit câteva memorabile, prima care îmi vine în minte este un wherigo creat pornind de la idea jocului pac-pac (de pe calculator) transpuns in realitate pe insula cu Notre Damme în Paris. M-am distrat copios culegând mere virtuale în timp ce alergam pe străduțe să nu mă prindă alianu’.

    VinatoriiThis is a difficult one, because we love them all and we are a group of three, so each of us has his/her own preferences. We managed though to pick a common favourite: THE LETTERBOX. There is something very pleasant about opening a letterbox geocache that makes it unique. Probably it’s the fact that it’s a kind of fun desguise, and thus we arrive to the next type of geocache we love, the tricky camouflaged one, no matter if traditional, mistery or multi.

    And I also like multi caches very much, because they remind me of games we played in my childhood, hiding treasures an placing trails of hints.

    Grea întrebarea, pentru ca ne cam plac toate, și fiind echipă de trei, fiecare are preferințe. Am reușit însă să alegem un favorit comun, Letterbox-urile. Poate și din cauză că primul nostru geocache a fost un Letterbox, dar chiar este ceva foarte plăcut în a deschide o cutie poștală. Poate din cauză că este un gen haios de deghizare. Pentru că ne plac de fapt foarte mult cutiile camuflate interesant și un pic mai greu de depistat, cele “ascunse la vedere” sau deghizate isteț, indiferent dacă sunt tradiționale, mistery etc.

    Iar mie îmi plac multi-urile pentru că amintesc de jocuri de căutare de comori pe care le făceam în copilărie, cu umblat din loc în loc în căutare de indicii.

    Cami_theone: hmm, aș zice că îmi plac earth cache-urile dar nici misterele nu îmi displac. 😉

    iepu09: [TYPE]
    A fost o vreme când eram mort după mystery. Pe urmă au dispărut meseriașii și mi s-a tăiat.
    Uram multi-urile din cauza lui andrixnet, dar am descoperit unele foarte mișto pe urmă.
    Am cochetat o perioadă și cu tradiționalele.
    Și mai produceam și wherigo-uri.
    Cel mai mult îmi plac cutiile care mă poartă prin locuri frumoase, indiferent de natura lor (inclusiv eventurile, dar fără geocacheri scorțoși și pârțâiți).
    Și mi-e dor de Salgado88.

    Aky9: Hmm…cea mai grea întrebare de până acum! Chiar nu știu ce să aleg, așa că voi spune: TOATE
    Tradiționalele pt că mereu îți arată ceva fain și pt că sunt zile în care chiar nu am chef să gândesc prea mult pt a găsi o cutie dar am chef să caut și poate chiar să găsesc ceva;
    Mystery-urile pt că unele sunt șmechere rău de tot și învăț o grămadă de lucruri noi datorită lor;
    Multi-urile pt că dacă tot am chef să mă plimb, de ce să nu rezolv și un puzzle între timp;
    Letterbox-urile pt că mai mereu e câte o cutie mare cu o grămadă de chestii simpatice înăuntru;
    Event-urile pt oamenii faini;
    EarthCache-urile pt lecțiile de geologie, știință foarte puțin cunoscută mie;
    Wherigo-urile pt că e chiar tare să scoți limba de-un cot prin Politehnică;
    Virtualele pt că sunt tot mai rare, și asta le face prețioase;
    Webcam Cache-urile pt că sunt și mai rare dar ideea din spate mi se pare foarte faină.

    MosIon: Well, I love the smart Caches – either Mysteries or Traditional ones. The ones that remain alive, time after time.

    NYWanderer: As everyone else said – I love smart hides, caches that take you to unique places regardless of their type. When I travel to a new place, I’ll go for anything that could be interesting in that way. But I would lie if I didn’t say Mysteries are by far my favorites. I found all the caches available in Manhattan where I live, and while there are still plenty to find in the other boroughs, I don’t always find the time to go for them. So I spend time trying to solve several mysteries each day, regardless of where they are in the world, hoping to see something clever that I haven’t seen before or at a minimum keeping my mind entertained and active until I’m back out in the field.

    Radu C: Păi, cum au zis și alții înaintea mea, eu le prefer pe cele “field puzzle” sau mai exact “gadget cache”. Alea la care atunci când ai ajuns ai de jucat un joc sau de făcut un anumit lucru pentru a descuia cutia și a găsi log-ul. Din propria experiență majoritatea ăstora sunt tradiționale. (Adică din cele pe care le-am găsit eu). Din păcate multe mistere nu au la final nimic special (ca recipient).

    rp_andor&Ela: Sorry! I completely forgot the game …
    My favorite type of cache is wherigo, I consider them fun, it’s a field puzzle mixed with some digital tehnology 😁

    Mr. Erikusz: Cutiile mele favorite sunt (dacă vine vorba de publicat) Earth Cache-urile. Îmi place să mă “cert” cu reviewer-ul să dezbatem anumite teme geografice să-i dau explicații, să reformulez […] read full log […]

    Ok m-am cam dus de la subiect, dacă vine vorba de căutat îmi plac foarte mult wherigo-urile, deoarece extind posibilitățile. Un wherigo e mult mai mult decât un multi-cache sau un tradițional. Poți face atât de multe lucruri cu un wherigo. Cerul e limita.
    În general îmi place să joc cu balanță adică dacă mă duc într-un oraș nou încerc să găsesc și alte tipuri de cutii, nu doar cele tradiționale. Nu îmi place să fiu one-sided, geocaching-ul nu e doar despre tradiționale, mai există și alte tipuri de cutii. Îmi plac enorm de mult cele virtuale/webcamuri căci sunt foarte vechi și sunt cutii rare. La unele unde sunt publicate poze te poți uita cât de mult s-a schimbat locul din 2002-2005 depinde.

    Victorskate: Auzisem ceva despre cutia asta interesantă de la civcosmin și am zis să intru și eu un joc să contibui la numere. Tipul meu preferat de cutie este cel tradițional pentru că sunt de părere că o cutie bine plasată și bine aranjată poate să îți dea o satisfacție enormă, atribuită unei noi cutii, dar și unei noi experiențe și, de ce nu, unei informații suplimentare și valoroase despre ceea ce ascunde acel loc.

    Issa Sysaa: Nouă ne plac cele mystery, field puzzle! Acest tip de cutie te face să înveți ceva despre locul în care ești, te face să fii atent la ce lucruri te înconjoară!

    lukas’: I will say my favorite type of cache is Mystery, because this is the most complete type of cache. It can be field puzzle or not, this is not essential.

    There are aspects like in a traditional cache: you can create one with a great final box, you can place it in a very nice place, you can raise the difficulty or the terrain of the box. But it’s so interesting in having also something to build up in order to reach the final location. The mystery may be based on several domains and doesn’t have to follow some specific rules; the mystery creator can input his idea as he wants, an the challenge is for the others to crack it.

    P.S. I don’t like though some of the D5, where you literally have to little to work on…

    Intrați pe pagina cutiei și contribuiți și voi la scrierea acestor file de poveste!

    În următorul capitol aflăm despre cel mai fain cache ascuns de fiecare.
  • 2 nebuni, 2 zile, 2 FTF, 3 T5-uri

    2 nebuni, 2 zile, 2 FTF, 3 T5-uri

    [gdlr_heading tag=”h2″ icon=”icon-flag” font_weight=”bold”]La Mulți Ani România!!![/gdlr_heading]

    A devenit deja o tradiție pentru noi (Radu C și Mircea.C) să sărbătorim Ziua Națională a României logând un cache undeva pe un munte: în 2014 am fost în Munții Ciucului (GC1GGVZ), în 2015 am fost pe Hășmaș (GC5Q3MF) iar anul ăsta… Ei bine, anul ăsta a fost o aventură ce trebuie detaliată.

    Totul a pornit de la o postare pe care am văzut-o pe facebook (Geocaching Romania e și pe facebook) despre un cache T5. Nici măcar nu am citit cu atenție textul ci imediat ce am văzut că e despre „T5” mi s-a aprins beculețul și am deschis Project GC, ca să văd ce T5-uri sunt prin România și ce aș putea încerca iarna asta. Și uite așa am aflat că în Suhardul Mic, lângă Lacul Roșu, există două cache-uri T5 pe proaspătul traseu Via Ferrata. Și unde mai pui că niciunul din aceste cache-uri nu fusese găsit până acum? FTF și Via  Ferrata? Da, vă rog! Imediat i-am scris lui Mircea și am început să planificăm aventura de 1 decembrie.

    A fost foarte din scurt… imediat ce m-am întors în țară, am și plecat la munte :D. E fain tare să ai așa prieten pe care să-l suni și să-i spui despre o plecare la munte pe neașteptate, ca să cauți o cutie nemaigăsită, pe o vreme incertă și el să spună: DA, mergem!

    Și uite așa, pe 1 Decembrie, dis-de-dimineață, ca să avem toată ziua la dispoziție, am pornit spre Lacul Roșu. Muream de nerăbdare, vă jur… abia am reușit să dorm câteva ore în noaptea anterioară. Dar în același timp mă temeam că dacă pornim pe traseu imediat ce ajungem, poate nu mai găsim loc la hotel. Așadar, deși știam că check-in-ul era abia după ora 14, la 8.10 când am ajuns noi am intrat la recepție să întrebăm, poate, poate… Da, se poate! Ni s-a permis să ne cazăm mai devreme și am scăpat de-o grijă și de o parte din bagaje. Bun, foarte bun început de zi!

    La Lacul Roșu am mai fost, dar nu urcasem niciodată pe vreun traseu de munte de aici. Nici prin cap nu mi-a trecut! Așa că nu știam exact de unde să pornim, pe unde să mergem sau cum să ajungem la via ferrata. Am căutat pe internet detalii despre traseu, dar nu am găsit nimic concret. Doar un articol de ziar care anunța deschiderea traseului (fără să ofere nicio informație utilă, desigur). Cu toate acestea, am sperat ca, fiind un traseu abia inaugurat, să existe destule marcaje și indicatoare ajutătoare. Plus că harta mea din aplicația de geocaching îmi arată și potecile de munte, deci nu putem spune că eram total nepregătiți.

    Dacă și tu vrei să parcurgi traseul ăsta și ești în căutare de ceva informații, mă bucur că ai ajuns să citești articolul meu!
    [gdlr_heading tag=”h4″ ]Via Ferrata ”Wild Ferenc” pe Suhardul Mic, în apropiere de Lacul Roșu[/gdlr_heading]
    [gdlr_tabs style=”horizontal” initial=”1″]
    [gdlr_tab title=”Română”]

    • Lungimea traseului: 200m;
    • Altitudine maximă (Vârful Suhardul Mic): 1345 m;
    • Diferență de nivel: 173 m;
    • Dificultate: mediu/dificil;
    • Timp de parcurs: 50 min (nivel avansat);
    • Limitări: permis persoanelor peste 150 cm înălțime (minim 14 ani);
    • Parcurgere: sens unic urcare (se coboară pe potecă);
    • Parcare: N 46° 47.658 E 025° 47.709;
    • Acces: Pentru a ajunge la versant, respectiv la cablul de oțel, se merge pe traseul montan triunghi albastru cu pornire din apropierea Hotelului Turist. Intrare în traseu: N 46° 47.698 E 025° 47.871 . Se urmărește marcajul triunghi albastru (asistați ocazional și de săgeți indicatoare spre „Wild Ferenc”) până în apropiere de Șaua Suhardului de unde putem vedea clar versantul. Săgețile indicatoare ne spun să mergem spre dreapta, spre versant, dar dacă nu vezi indicatorul, pe la N 46° 47.869 E 025° 47.596  mergi spre dreapta înspre masivul stâncos. Imediat ce ieșim dintre copaci, se pot zări pe stâncă marcajele traseelor de escaladă și puțin mai spre stânga, pe măsură ce ne apropiem, observăm panoul informativ de la intrarea în via ferrata și mult așteptatul cablu metalic. E timpul să vă echipați!

    [/gdlr_tab]
    [gdlr_tab title=”English”]

    • Trail lenght: 200m;
    • Maximum height (”Suhardul Mic” Peak): 1345 m;
    • Elevation: 173 m;
    • Difficulty level: average/hard;
    • Climbing time: 50 min (advanced level);
    • Limitations: allowed for people over 150 cm height (older than 14 years);
    • Crossing: ascending only (descending is done on the trail)
    • Parking: N 46° 47.658 E 025° 47.709;
    • Access: To reach the start of the ferrata trail, the start of the steel cable, we follow the hiking trail marked with ”blue triangle” that starts near Turist Hotel: N 46° 47.698 E 025° 47.871. At the start we find an info panel about the via ferrata and also along the hike trail we have, here and there, marked arrows pointing the way to „Wild Ferenc”. We follow them until close to „Șaua Suhardului” from where we can see the rocky face of „Suhardul Mic”. There is an arrow sending us to the right for via ferrata, but if you miss this, turn right at N 46° 47.869 E 025° 47.596  and head towards the mountain. Just as you exit from between the trees you can clearly see the full mountain and the also the markings of the climbing routes. As we approach the base of the mountain, to the left we can see the info panel marking the start of Wild Ferenc via ferrata and the steel cable we were all waiting for. It is now time to get your gear on!

    [/gdlr_tab]
    [/gdlr_tabs]

    Traseul este minunat! Foarte bine executat, cu destule trepte artificiale cât să traversezi ușor. Nu uita din când în când să privești în spate, să admiri priveliștea! E superbă!

    Am urmat traseul până am găsit zona pe care ne-o prezenta fotografia SPOILER din listing-ul cache-ului. Aici ne-am apucat să căutăm prin pietre și zăpadă până mi-au înghețat complet mâinile. Am încercat toate variantele posibile fără să părăsim cablul de oțel. Dar când am văzut că nu găsim nimic a fost timpul să scot din rucsac coarda și gri-gri-ul. Acum cu noua asigurare am putut extinde aria căutărilor și la foarte scurt timp cache-ul a fost găsit. Sub nici o formă nu recomand să părăsiți asigurarea pentru a căuta cache-ul. Chiar dacă terenul pare accesibil și oricât de siguri pe voi vă simțiți, se poate întâmpla să alunecați… e destul de mult până jos! Așadar, e nevoie de echipament adițional pentru a ajunge în siguranță (asigurat) la cache. Să aveți asta în vedere când porniti la drum!

    După ce am logat fericiți cache-ul și am făcut selfie-ul tipic, am strâns tot echipamentul și ne-am continuat drumul pe versant spre partea cea mai faină din traseu: o urcare verticală, un pod suspendat minunat și ultimele trepte care necesită un mic efort suplimentar (dacă ești mai lung de picioare, probabil e mai ușor). Când am ajuns sus și am ieșit de pe cablu singura mea dorință era să nu se termine traseul, să mai fie un alt cablu care să ne ducă mai departe… dar nu mai era. Atât a fost! Ajunși aici am mai găsit un cache, al doilea T5 din seria WF, încă un FTF pentru noi. Am făcut o poză pe vârf, bineînțeles, apoi am coborât înapoi în Șaua Suhardului pe poteca marcată cu triunghi albastru pe care am părăsit-o la poalele versantului. Deși dimineață și cât timp am urcat noi nu am zărit pe nimeni care să urce pe ferrata, când am ajuns în șa am observat un grup de 6 persoane împrăștiat în diferite etape ale traseului.

    A durat cam 3,5 ore să parcurgem ferrata, să găsim cache-urile, să luăm masa de prânz și să revenim în șa. Era acum ora 13.10 și ne îndreptam spre Vârful Suhardul Mare, căci doar nu era să încheiem ziua așa devreme. Cache-uri nu am mai căutat azi, dar ne-am bucurat de o bălăureală pe nemarcate până pe vârf, de priveliște și de un soare care ne-a mângâiat puțin printre copaci. Frumos tare!

    Nu aveam planuri bătute în cuie pentru a doua zi… urma să ne întoarcem spre casă și să ”facem ceva” pe drum dar nu știam ce… Seara la hotel ne-am uitat pe hartă să vedem ceva trasee interesante… ne-am uitat pe niște cache-uri din apropiere… Dar eram încă sub vraja „via ferrata”, așa că am început să căutăm și alte trasee din țară. După o mică documentare pe mobil am decis: ne trezim devreme dimineață și plecăm la Turda! Fotografiile văzute pe net și articolele citite ne-au convins: atacăm Cheile Turzii și T5-ul de acolo.

    [gdlr_heading tag=”h4″ ]Ziua 2 – Via ferrata Cheile Turzii[/gdlr_heading]

    Aveam emoții în ceea ce privește vremea. Pe drum am avut parte de cer cenușiu, ninsori, drumuri acoperite de zăpadă…. Dar eram în misiune, mergem mai departe! După ora 8, adică la o oră mai decentă, am sunat să cerem informații despre traseu. Totul era ok, cablul e întreg, nu sunt probleme cu zăpada, dar era anunțat vânt puternic. Ei nah, ne descurcăm noi cu vântul! Doar nu ne încânta deloc cerul cenușiu sau ninsoarea pe care o vedeam prin parbriz…

    Din fericire, pe măsură ce ajungeam mai aproape, vremea se îmbunătățea. În Turda am văzut și soarele! SUPER!! Când am ajuns în Cheile Turzii parcă era toamnă. Nici urmă de zăpadă. Doar frig și ud… Ne-am luat rucsacii și am plecat, căci era deja târziu și ne aventuram în necunoscut! Voiam să terminăm pe lumină. Dacă în Suhard nu eram siguri pe unde să mergem fiindcă traseul e nou și nu s-au scris articole descriptive încă, aici am avut mai mult noroc: am găsit o descriere destul de amănunțită pe internet.

    Chiar și așa, la fața locului altfel stau lucrurile. Imediat după al patrulea pod, urmezi poteca la dreapta și ajungi pe un mic platou  de unde pleacă niște trasee de escaladă. Aici pare să se încheie poteca dar dacă urci în continuare cu grijă, vreo 10 metri, spre dreapta, dai de un cablu de oțel subțire. Nu-l vezi de pe platou! E un cablu de vreo 8mm diametru prins în pitoane de alpinism, nu tocmai ce ne-am așteptat. După ce parcurgi lumgimea asta de cablu, mergi o vreme neasigurat până dai de cablul gros de oțel. De aici începe distracția!

    Am uitat să spun că în timp ce noi am hoinărit să găsim intrarea în traseu, respectiv primul cablu de oțel, vremea s-a schimbat. Începuse o furtună de zăpadă care ne-a cam pus pe gânduri… Până am ajuns noi la cablul gros, deja totul era acoperit cu un strat alb. Am urcat o perioadă fără să putem vedea nimic în spate decât gri și ninsoare. Dar când în sfârșit s-a înseninat puțin și s-a oprit furtuna, am putut admira priveliștea.

    Cum nu știam exact traseul, iar GPS-ul era total pierdut din cauză că ne aflam „sub munte”, am început să căutăm cache-ul prea devreme. Ni s-a părut nouă că aici ar fi „urcarea verticală”, dar nu era! Cum nu am reușit să găsim nimic, am continuat să urcăm și abia apoi am descoperit zona descrisă în indiciu. Fain tare! La scurt timp am găsit și cache-ul. Era într-adevăr locul cel mai bun pentru un cache!! Foarte fain. Totuși indiciul ar trebui actualizat: recipientul nu e un ou, e un petling (preform).

    După ce am logat cache-ul și am făcut selfie-ul tipic de la GZ, ne-am aventurat spre „urcarea verticală”, probabil partea cea mai dificilă din traseu. Nu a mai durat mult și cablul de oțel ajungea la final. Traseul de via ferrata era gata. Păcat! Mare păcat! Noi mai vrem! Mai aveam de urcat până la vârf. Ar fi fain dacă s-ar „cabla” și restul traseului până la cruce. Probabil se consideră că nu e cazul, deoarece se poate parcurge și fără asigurare, dar mie mi-ar fi plăcut, mai ales pe vreme ca asta, să fi avut cablu.

    Am ajuns la Cruce, punctul cel mai înalt din această excursie, am făcut câteva fotografii și apoi am coborât pe traseul punct roșu până la cabana Cheile Turzii. Noroc de harta pe care o aveam pe telefon, căci imediat ce am ajuns sus s-a lăsat o ceață atât de deasă că nu vedeai la 10 m în față… Așa prin ceață am găsit și al doilea cache de aici de sus, apoi am continuat să coborâm spre cabană. Marcajele cam lipsesc, dar am consultat gps-ul cât de des posibil și am ajuns cu bine la bază.

    Pot spune că am avut noroc de o vreme extraordinară și per total a fost o experiență minunantă! E un loc grozav de vizitat, dar probabil mai târziu în iarnă e mult mai dificil, sau imposibil de parcurs.

     

    Am intrat în traseu târziu și ne-am băgat în necunoscut, dar ne-am încadrat perfect în timp și am ajuns înapoi la mașină înainte să se înnopteze de tot. Am folosit ultimele minute de lumină ca să mâncăm (pe traseu am uitat de masă) și apoi am pornit la drum. „Perfect timing!”

    Uite așa, total neplanificat ne aflam noi tocmai în inima țării.. Acum aveam drum lung de parcurs până acasă, dar din fericire asfaltul era curat și am ajuns în siguranță. Deși pe drum erau multe alte cache-uri, nu am oprit la ele fiindcă aveam destinații clare, eram în misiune. Și nu de alta, dar să mai lăsăm cache-uri și pentru alte excursii 😀

    Nu știu cum să spun, dar parcă toate astrele s-au aliniat ca să avem noi două zile minunate. Absolut totul a fost perfect!

    Așa am serbat noi Ziua Națională a României în 2016: pe via ferrata!

     

  • Ce înseamnă “spoiler”?

    Ce înseamnă “spoiler”?

    SPOILER (în geocaching, în accepțiunea mea)
    – orice material (foto, video, text) care furnizează viitorilor jucători detalii suplimentare (față de cele prezentate de owner în descriere) despre un cache. Detalii cum ar fi: poziția exactă a ascunzișului, aspectul recipientului, metode de a accesa cutia, trucuri de a deschide încuietoarea, rezolvări de mistere sau puzzle-uri etc.

    Mai ales pentru începători, dar nu doar pentru ei, fiindcă am uitat să zic la workshop: E de bun augur să nu faceți spoiler în logurile voastre (sau unde mai scrieți/postați) decât sunteți siguri că aveți acordul proprietarului.

    PERSONAL optez pentru următoarea variantă: dacă un cache are deja spoiler picture sau alții înaintea mea au încărcat imagini spoiler, nu consider necesar să cer acordul pentru a posta o fotografie, sau text care aduce aceleași informații. DACĂ aduc detalii noi, sau vreau să scriu (de exemplu pe blog, unde povestesc despre cache-urile găsite) ceva ce nu e dat în descriere, în vreo imagine sau direct specificat într-un log precedent, atunci SOLICIT permisiunea celui care a ascuns cache-ul.

    Am primit mereu „undă verde” ba chiar și răspunsuri de genul: „îmi place mult ce ai scris; pot să adaug un link spre articol în descrierea cache-ului?”. Așadar lumea e de obicei foarte prietenoasă. Nu vă sfiiți să întrebați!

    „Nici nu ai idee câte nebunii poți face, dacă ceri voie mai întâi” wink emoticon

    Aștept părerile voastre cu mare drag!

     — articol de Radu Clapa —