Ziua în care am ridicat ochii din telefon (sau pokemon go vs geocaching)
Se făcuse ora 10 și trebuia să-mi duc copiii la culcare. Am zis să mai arunc un ochi la starea națiunii ‘go’, nu de alta dar se mai întâmplă să adorm înaintea copiilor și să nu mai apuc să setez reminder-ul (cel care îmi spune când pot colecta punctele din gym). Deschid aplicația și ..stupoare: după multe săptămâni aveam mai puțin de 10 gym-uri ocupate. Timpul optim al colectării era pe la 4 dimineața așa că trebuia să fac ceva repede să remediez situația. Și acum vine prima palmă a realității … nu cea virtuală: “Tati, vreau să dorm la tine in brațe!” zice fii-miu de aproape 5 ani. Îmi dau o palmă (virtuală de data asta) și las cucerirea gym-urilor pe dimineață.
Ne trezim la 7, pregătim ghiozdanele, pachetele cu mâncare, geci groase că.. brr… afară sunt 4 grade (mă întreb oare cât o să-mi reziste mâinile pe bicicletă, butonând telefonul tot drumul spre serviciu și ..oare cum o să mai joc când s-o lăsa frigul de-a binelea, că până acum combinația cu bicicleta a mers perfect). Ieșim pe ușă; până la ieșirea din bloc se activează și GPSul și pornește și aplicația. Mai pot bifa 2 poke-stop-uri în drum spre școală.
După ce-mi las copiii la școală, rezolv și al 10-lea gym lipsă, colectez punctele și mai ‘cumpăr’ încă 50 de locuri pentru a mai jogla și cu alți pokemoni; nu de alta însă mai am 2 upgrade-uri și fac tot podex-ul de Europa și parcă ar mai merge ceva spațiu de manevră să mai încerc combinații noi. Îmi încep drumul de 7+ km spre serviciu. Mai prind vreo 2-3 pokemoni până ajung la urmatorul gym (trebuie să ai macar 14-15 gym-uri ca să stai liniștit ca atunci când e timpul optim să ai cel putin 10 și să iei maxim de puncte). Găsesc repede combinația bună și iau 500+ pe fiecare bătălie, în 5 ture mai adaug un nivel turnului și îmi setez urmatoarea țintă. Pedalez energic ca să mai aduc ceva căldură până la degete și …pafff…a doua palmă a realității: moare telefonul!
(paranteza mare: în 2 luni de joacă, am reușit să distrug complet bateria telefonului. Azi mi s-a inchis telefonul când bateria era la 75%. În general nu ține mai mult de 15-20 min cu GPS și pokemon go pornite. Bineințeles că folosesc și o baterie externa – ca orice poke-vânator încercat, însă după îndelungile utilizări am bușit și cablul usb și cred că și mufa telefonului).
Conectez bateria externă, repornesc telefonul (ce să vezi – mai avea 60% din baterie!). Ajung la următorul gym (însă nu remarc că ieșise cablul din telefon pe drum), pornesc primul atac și … victima moare din nou! Văd cablul de la bateria externă atârnând și … mă umflă un râs din ăla de te dor fălcile.
Mă adun, arunc telefon în ghiozdan, încalec bicicleta, ridic privirea din pamânt și zâmbesc larg – pentru prima dată pe ziua de azi văd cerul. There is a real world out there!!!
— si acum revenind la titlu —
For the record – mă joc geocaching de vreo 10 ani, pokemon go de mai bine de 2 luni, sunt gamer înrăit de mic copil (însă încerc să mă tratez)
Pokemon Go m-a intrigat cu tot succesul lui și am zis că trebuie să-l încerc, să vad și eu ce atâta vâlvă în jurul acestui fenomen. Idea de a te plimba ca să gasești monstruleți a mers mână în mână cu biciclitul meu zilnic și cu cheful de a mă ridica cât mai des din scaunul corporatist. Așa că mi-am instalat aplicația și am pornit joaca. Totul a mers destul de intuitiv.
Cam așa a fost și în geocaching: mă plimbam cu un prieten prin oraș când îmi zice el așa dintr-o dată: “Hai să mă ajuți să caut o comoară”. Văd ca-și pornește GPS-ul și mă duce către un punct anume după hartă. Ajunși în locația dorită, începem să căutăm o cutie (comoara) folosind niște indicii.
Partea inițială este intuitivă în ambele jocuri, însă iți trebuie ceva studiu pentru a deveni competitiv. Așa cum în pokemon go înveți că există tipuri de pokemoni care au diferite abilități, așa și în geocaching afli că sunt mai multe tipuri de cutii, de diferite mărimi, care sunt mai mai ușor sau mai greu de găsit (dificultate). Găsirea nesturilor si stategia de a captura/crește gym-uri poate fi comparată cu rezolvarea unui mister/puzzle/wherigo în geocaching. Stategii jocurilor vor găsi satisfacție în ambele tabere, însa cred eu că în geocaching posibilitățile de a surprinde plăcut jucătorul sunt în număr sensibil mai mare. Este o matematică în a ști/găsi moveset-ul ideal sau cel mai bun tip de pokemon care să-l învingă pe un altul, însă în geocaching această “matematica” este adusă la nivel de arta – sunt puzzle-uri care să-ți pună mintea la lucru și să te țină captive zile și chiar luni întregi (îmi aduc azi aminte cu plăcere de rezolvarea unei crime, care m-a purtat prin oraș timp de vreo 6 luni).
Psihologia de a te ține ‘captiv’ e bine implementată în ambele locuri: “Go and catch them all!” și a-ți completa podex-ul + toate medaliile obținute dacă îndeplinești anumite criterii, are în geocaching echivalentul statisticilor care te fac să tot cauți până iți completezi matricea de cutii găsite de diferite dificultăți și tipuri de teren; echivalentul ‘medaliilor’ este idea de ‘suvenir’. Modul de a te face să continui și când ai crezut că ai descoperit tot, e bine implementată în ambele locuri, dovadă că lucrurile au fost făcute cu cap și pricepere.
În ambele jocuri idea de bază este de a te scoate din casa. În pokemon go stai cam mult cu nasul în telefon, în geocaching te mai uiți doar din când în când să vezi care e calea optimă de a ajunge la țintă. Capturarea pokemonilor e mult mai ușoară în comparație cu găsirea fizică a comorii în geocaching. Probabil că o să vezi mai mulți jucători dacă apare un Dragonite în Parcul Izvor comparând cu apariția un nou geocache în aceeași zonă, însă efervescența și flow-ul de adrenalină cred că sunt comparabile.
Aș mai adaugă și că in pokemon go tinzi să parcugi cam aceleași căi bătătorite, pe când în geocaching mereu umbli după ceva nou. Atât pokemonii cât și geocache-urile sunt la coordonate fixe GPS, numai că cutii sunt acolo pe vecie, nu ca mostrii care dispar în maxim 15 minute. În geocaching nu o să superi că Niantic a blocat iar accesul la API și nu mai ai hărți exacte, harta cu geocache-urile e disponibila oricând din mai multe aplicații. În pokemon go ești limitat la zonele urbane unde producatorul jocului a ales să pună punctele de interes, în geocaching cutii sunt ascunse de jucătorii – pot fi oriunde pe glob, de ce mai multe ori în locații care au o poveste aparte.
Poate fi comparația între o iubire de-o vară și una de-o viața, o prăjitură de la Capșa și cea făcută de mama acasă, un joc de noapte târzie împărtășit cu amici la miezul nopții în Herăstrău și un alt fel de joacă ce se împletește cu tot felul de pasiuni de tip outdoor (colindat prin parcuri, păduri, străduțe uitate, munte sau malul mării).
Daca tot sunteți cu telefonul în mână și GPS-ul pornit, vă încurajez să le încercați pe amândoua și să vă convingeți singuri care se muleaza mai bine stilului vostru. Si…nu uitați de cer 🙂 E o lume acolo în afara realității telefonului care merită descoperită.
