Şi-am încalecat pe-o şa şi-am început povestea mea.
Vineri 12.08.2016 treziţi de frigul ce se lăsase în cursul nopţii ploioase ce tocmai trecuse, ne strângem cortul şi pornim spre Lacul Roşu. Ooo ce amintiri ….. aici (în Lac) era să cad în toată splendoarea mea acum doi ani când ne îndreptam împreuna cu V@lybra spre Iaşi Caută Comori 2 , rămăsesem în urmă să fac poză, să putem loga earthcache-ul şi cum era noapte căutam ceva ca să pot demonstra că am fost pe acolo , Vali şi Alin au luat-o înainte şi prinşi în povestea lor, nu au văzut cu ce avânt vin înspre ei şi că nu o să văd că podeţul se termina nefiind nici un gărduleţ (cum mă aşteptam eu) . Cu un picior în aer (gata să calc în apă ) realizez ce tocmai urma să fac , cei doi bărbaţi cu care eram încă erau prinşi în povestea lor…….
După depanărea amintirilor trecem la şedinţa foto după care mâncăm un binevenit langoş ,ah şi ce langoşşşşş , repede urcăm în maşină şi pornim prin chei . Peisaje de iţi taie răsuflarea ,stânci parcă crestate cu cuţitul ,copaci crescuti în mica crestătură a stânciilor ,strada cu cele două benzi care parcă intra în stâncă. Pământul ud ,vremea rea ne îndeamnă să mergem spre Bicaz unde urma să ne întâlnim cu cei care trebuie să vină la eventul GQ8.
Facem un rapid FTF la event ajungând la ora 12:00 unde avem ocazia nestingheriţi să ne alegem în voie căsuţele . Zis şi făcut, alegem ,desfacem bagajele şi aşteptăm ….. şi aşteptăm . Timpul trece şi Geocacherii încep să sosească , nu înecpem bine o poveste cu uni că uite, vin alţii . Ne sunt împărţite vestitele tricouri şi insignele caracteristice I3SENIILOR , după care, puţin mai târziu, se face o mică prezentare a geocacherilor ptr o mai amplă cunoaştere, seara încheindu-se cu prezentarea filmuleţului făcut de Mr.Erikusz si Chris10 la DAC_EC 16.
Misterul nopţii de vineri:
În timpul prezentăriilor vine Alin şi îmi cere cheia de la căsuţă :” Nu este la mine ,vezi că a rămas la tine ,caută-te bine prin buzunare .” , îl văd cum işi schimbă culoarea feţei şi pleacă …..întorcându-se la vre-un sfert de oră cu o alată cheie luată de la recepţie : “ Am pierdut-o pe cealaltă dar am făcut rost de alta “ îmi spune el plin de remuşcări . Nu după mult timp vine Bogdan şi îmi spune :” Am încurcat cheiile , cheia voastră este la mine .” , “ Băi Bogdane nu am încurcat nimik ,noi am pierdut cheia ,cheia pe care o am este alta luată de la recepţie! “ . Îmi arată cheia şi ce să vezi mai frate , intradevăr, cheia noastră era la Raluca & Bogdan ….acum întrebarea era unde este cheia lor . Îl iau pe Alin şi hai să îi ajutăm să găsească cheia (deja crezând că ce pierduse Alin era de fapt cheia lor ) . Ajungem la vecini noştri care căutau în disperare cheia :” Măi, da voi v-aţi luat cheia din usă ?” întreb eu , “Da !” zic ei …iar eu ca un Toma necredinciosul mă indrept spre căsuţa lor :” Vezi că a intrat cineva acolo “ îmi strigă Raluca , “Păi şi nu şi-a scos cheia din usă ?” . Vine Alin lângă mine şi îmi spune: “Hai să vedem cine este înauntru ? “ . Aşa descoperim că, căsuţa era liberă în aşteptarea noilor locatari iar cea ocupată era cea de lângă (pe care nu am mai percheziţionat-o ). Totul e bine, cand se termină cu bine . Ne prăpădim de râs şi ne întrebam toţi patru “Dar cum a ajuns cheia noastră la Bogdan ????? “ , mister ce a rămas nerezolvat până în ziua de azi .
Sâmbăta eventului:
Ziua de Sâmbătă începe în zbieretele telefonului care se chinuia să ne trezească . Ne pregătim rapid şi Pornim la micul dejun unde ne întâlnim cu restul populatiei ( unii din ei plecând deja pe traseul făcut de Elena ) în tabăra. Facem echipele , luăm GPX-ul , broşura coinurile şi repede ne îmbarcăm în maşină şi pornim la drum .
Prima oprire mysteriul Lacul Izvorul Muntelui unde este specifcat că, coordonatele nu sunt foarte precise şi ne mai şi întreaba în ce an a început construţia barajului. Unde o fi şi cum o fi, urma să aflăm . Ne învârtim ,ne sucim ,demonstram că răbdarea femeilor este limitată , Pistruiata fără 82 întreaba de anul barajului şi …….ce credeaţi că vă spunem chiar totul ???? , găsim cutia şi FTF dragilor, unde plini de bucurie începem “ Vrei să fi FTF/ Te obsedează stelele …..”. Facem sfârşitul Car Trak-lui Barajul Bicaz, Bicaz Park ,Aye Aye Captain ,Lacul Pângăraţi(aici întâlnindu-ne cu Dadfac şi CamiTheOne care s-au alăturat echipei ) ,îndreptându-ne spre Piatra Neamţ .
Piatra Neamţ :
” Ce facem luăm telegondola sau urcăm pe jos ? ”
” Păi cine ştie când mai avem ocazia să ajungem pe aici , hai cu telegondola ! ”
“Ok! Hai la bilete! ”
“Băi ! avem şi aici un cache !!!!! ”
” Da ? Unde? ……… Hai să îl căutăm ! ”
Şi aşa am mai adăugat încă un FTF . Panorama din telegondolă este extraordinară, greu de explicat prin cuvine , după o serie de poze şi anecdote ajungem la destinaţie unde căutăm vechiul cache după care purcedem a pleca pentru a face restul traseului . Un cache aici ,unul colea ,un drum scurtat urmat de o mică rătăcire şi hopa gasirăm drumulu corect . După cum curgeau FTF-urile începem să cântăm imnul în gura mare de se cutremurau munţi şi ce zicem noi “ Hai mă să sunăm compozitorul că aşa se cade ,să vadă şi el că munca lui nu a fost în zadar!!!! “ , zis şi făcut, când acesta a răspuns la apelul telefonului pur şi simplu a rămas uimit de ce îi auzeau urechiile şi ce iau mai auzit… .. .. ..
După Take a break ajungem la Zoo Park unde, găsirea cutiei îi transformă pe Raluca& Bogdan în “Cezar şi Cleopatra “ mândria citindu-se pe chipurile lor .
Ajungem în centrul oraşului unde mai facem câteva cacheuri în urletele fetelor care se plângeau de foame şi băieţii încurajându-le” Încă o cutie !“.După masă mult aşteptată am mers şi la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ unde în insistenţele pictorului nostru Bogdan şi ale lui Lizucai de a nu pleca până nu gasim cutia scotocim şi ne alegem cu găsirea acesteia.
Echipa rosie: Lizuca&Patrocle, V@lybra, Issa Şyşaa, Pistruiata, Raluca & Bogdan plini de exuberanţă urcă în maşini şi se îndreaptă spre cacheul La băncuţe unde să îi fi văzut cum Bogdan şi V@lybra (fiecare în maşina lui ) jucau unul cu celalalt Piatră, Foarfece ,Hârtie (norocul nostru că la noi conducea Raluca pe când în cealaltă maşina conducea Vali). După un drum anevoios unde doar cu mila Domnului nu s-au rupt maşiniile , căutăm cutia ne logăm şi ne îndreptăm spre căsuţe. Dacă drumul spre cache deşi a fost anevoios Raluca a ştiut cum să ne ducă fără să ne zgâlţâie din toţi rărunchii ,să vă povestesc cum ne-a dus Bogdan care nu a suportat “micile “ mustrări şi a tras maşina pe stânga drumului (nu a rezistat să parcheze corect) unde a zis tare şi răspicat : “ Coboară! , mâine vine cu noi doar Alin!!!! “ . Ei dragi mei nu-i dracul aşa de negru precum pare şi nu am fost dată afară din maşină pe bune .
E he he….. despre sâmbătă seara ar fi multe de povestit aşa o să fac un mic rezumat : Doamne ajută că, concursul “ Geocacheri au talent “ nu s-a mai ţinut , la răguşeala pe care o aveam ar fi plans toţi şi nu de plăcere….., dar Kings of the Games a ţinut până noaptea târziu câştigând normal, cei mai buni.
Duminica eventului.
La primele cutii ne-am “izbit” de restul colegiilor care făceau şi ei Car trak-ul . La Viaduct Valea Mormântului cineva spune “Sunt 23 km până la următorul cache! Hai să vedem cine ajunge primul .” şi ne urcă draguţul de Bogdan în “racheta” lui şi începe să piloteze neţinând cont de denivelările drumului . Imaginaţivă trei mărgele (că a patra se ţinea de volan ) într-o cutie, iar cutia în mâna unui copilaş care o agita într-una , aşa eram noi în drum spre Poiana Largului . În timpul acesta ne sună Pistruiata “ Noi am trecut cumva pe lângă voi?? Pentru că nu vă mai vedem !” , “Nu” ,zic eu , “Noi suntem cu mult înaintea voastră , ne-am luat şofer de rachete şi tocmai ne face o demontraţie , ne vedem la cache .“ După toată cursa asta în care lacrimile noastre au curs şi iar au curs ( să îl fii văzut pe Alin chinuindu-se să işi pună centura de siguranţă în timp ce ţopăia pe bancheta din spate ) ,ajungem la “Coada Lacului” unde trage şoferul nostru o parcare in mijlocul intersecţiei lângă două maşini de poliţie, iar noi ceilalţi uitându-ne plini de uimire la el, foarte senin ne spune “Ce?? Doar nu am lăsat maşina în drum !” . Ne prelingem usor ( cele trei mărgele ) din maşină şi pornim să căutăm cutia. La
Pod, ca să ne fie mai uşor facem două echipe: băieţii pe o parte fetele pe cealaltă . Plini de mândrie băieţii strigă “ Nu ştiu ,dar credem că nu sunteţi pe partea bună a podului ,coordonatele arată pe partea asta a podului !!!” “Nu-i nimica , logati voi “ zicem noi… şi surpriză….. cutia era pe partea fetelor (nu mai povestim ce figuri au făcut băieţii după ce le-am arătat cutia ).
Pornim mai departe spre celelalte cutii, acestea ducându-ne în nişte locuri pline de istorie atât la casa în care a crescut marele scriitor Ion Creangă , la vestita cetate a Neamţului ,unde a trebuit să dăm un adevărat spectacol ( a se citi logurile acesteia ) cât şi la binecunoscutele mănăstiri din împrejurimi. Timpul trece ,seara vine car-trec-ul se termină iar noi ne dăm seama că nu o să ajungem la timp să dăm pozele ptr concurs . Dăm un telefon la Petronel care ne salvează zicându-ne să îi trimitem un e-mail cu acestea .”
Uf “ , răsuflăm uşuraţi ,problemă rezolvată , “Vrea cineva să îl cunoască pe Garu ?” se pune întrebarea în grup “Noi deja îl cunoaştem” vine răspunsul tuturor , “Ok , atunci mai facem un cache in drum spre tabară “. Pe drum sună telefonul “Linişte ! Mă sună Mio să îmi spună că am câştigat concursul foto! “ , “Alooooo ,daaaaaa , vrei să îmi spui că am câştigat ???” spun eu, plină de emoţie , “Eu nu aş fi aşa de bucuros în locul tău , toate proiectoarele sunt la voi şi nu putem începe eventurile din cauza voastră !” (începe o adevărată mustrare ) , dăm mici sfaturi omului dar observăm că acesta odata ce la luat pe NU in braţe nu îi mai dă drumul . Ei fraţilor şi uite aşa ne strică omul toată bună dispoziţie acumulată în decursul zilei . De aici începe o altă aventură : Bogdan accelerează , măinile mele delicate fac contact cu gatul lui Mio ( păcat că partea cu măinile se întâmplă doar în imaginaţia mea ) iar Alin ştiind ce va urma odată ajunşi sună repede pe Csipike unde îl roagă să meargă la recepţie după vestita cheie . Toate bune şi frumoase ajungem la destinaţie unde toate erau instalate dar geocacheri lipseau cu desăvârşire (după o zi plină oamenii erau flămânzi , aşadar luau masa liniştiţi ) , numai Mio botos tasta la laptop singurel , “asta-i şansa mea” imi spun eu dar Alin a fost mai rapid şi ma ia repede de acolo.
Hopa !!! a venit Mos Ion cu tot felul de jucărele, care mai de care ptr stimularea creierelor şi a curiozitaţii noastre . Nu a fost mai prejos nici Geo-Braniacs-ul , un joc unde logica işi spune cuvântul . Apare şi Iepu-raşul cu “instrumentul de tortură auditivă “ iar noi, cei cu răbdarea limitată fugim repede în jurul lui pentru al acompania la Imnul Geocachingului . Foarte buni nu cred că am fost, deoarece nu am reuşit să atragem atenţia aşa cum ne-am dorit, mai ales că CINEVA (din nou ) ne strică buna dispoziţie “ S-A PUBLICAT NIGHT CACHE-ul !!! “ (Pe bune crezi ca noi nu stim ?????). Ei terminăm cu tortura auditivă , mai târziu facem şi night cache-ul , mai schimbăm două trei vorbe, spunem nu ştiu câte poveşti ,încercăm iar la cutiile lui Mos Ion şi …. înca o noapte mai trece .
Ziua de Luni :
Dis de dimineaţă ne facem bagajele ,ne urcăm în maşină ,ne luăm rămas bun de le cei treji, pe uni reuşim să îi trezim (nu a mers la fiecare partea cu trezitul , somnul find foarte greu la uni ) şi o luăm din loc . Facem un binevenit FTF la Pasul Pângăreaţa împreună cu Szilard de unde ne vedem in continuare de drum . Mai facem cateva cacheuri pe drum şi după ieşirea din Daneş cineva ne clanxonează ne uităm în spate şi surpriză !!! , V@lybra şi Pistruiata ne salutau bucuroşi, demonstrându-ne că drumurile erau pline de geocacheri.
Am revenit cu mare placere pentru ca e una din cele mai impunatoare biserici fortificate, se poate spune ca e mai mult cetate decat biserica. Fiind reparata si reamenajata merita oricand o vizita. Am intalnit doua grupuri de turisti, unul european, unul asiatic, veniti cu autocarele.
Cache-ul e foarte bine plasat insa a trebuit sa asteptam binisor pentru ca s-au perindat multi mugelsi din cele doua grupuri.
E bine sa urmezi poteca si sa urci treptele catre biserica, pentru ca scutesti o portiune de balarii. Apoi pana la cache am innotat obligat intr-o mare de balarii si urzici si la amiaza fiind era deja sufocant de cald si asta accentua efortul. Elena si Mara Ioana au valsat foarte elegant pana la cache in incercarea disperata de a evita urzicile. Pana sa parasim GZ ne-a ajuns din urma si Mio dar l-am lasat sa caute singurel si l-am asteptat la umbra unde era si Petronel.
Mergeti sa vedeti turnul din Pisa…, pardon, din Rusi. Se vede mult mai bine cat e de inclinat de pe drumul mare, cand iesi din sat catre Sibiu
