Intr-o zi faina de primavara ne-am hotarat sa mergem sa ajutam un prieten sa-si mareasca numarul de cutii gasite in Bucuresti.
Am vrut sa impartasesc si cu voi putin din amuzamentul de care am avut parte atunci 🙂
[gdlr_video url=”https://www.youtube.com/watch?v=xBZ6sF8W6q0″ ]
Poate v-am povestit deja că eu am auzit şi am practicat geocachingul de prima oară în 2011, official am început în 2013 când eram în excursie pe Transalpina cu Chrys, Noemi şi Kary mi-a venit în minte că era jocul cu căutat comori, dar nu am putut descărca aplicaţia acolo în munţi şi am reuşit s-o descarcam doar când am ajuns acasă, apoi ne-am făcut accounturi. Eu mi-am făcut 1 iulie, 2013. De atunci pot să zic că mi s-a schimbat un pic viaţa.
Acum hai să ne întoarcem în 2011, când tatăl meu cumpărase un telefon nou, era un iphone 3gs a căutat softwaruri de gps, şi accidental a găsit programul geocaching. L-a descărcat şi la deschis , a observat că sunt nişte puncte verzi pe hartă. Când s-a dus la pedalat în pădurea Hoia a reuşit să găsească un punct verde. Era vară şi eu cu Chrys eram la bunici în Ungaria, după ce am ajuns acasă am făcut primul DNF la cutia lui Airlink (Firewall) această cutie am găsit-o în 2013 împreună cu Don Olivio, brusc după ce l-am cunoscut. Don Olivio era primul geocacher pe care l-am cunoscut. Era o cutie cam de 60m de la casa mea şi am iesit fiecare seară s-o caut, am facut vreo 5 DNF-uri şi am scris pe google Lupa Capitolină geocaching pentru hinturi, accidental am găsit blogul lui Kiss Olivér aka Don Olivio, el l-a găsit deja cred că acesta era prima cutie găsită de el. Prima dată am scris pe blogul lui, apelând pentru hinturi la cutie iar el a venit cu ideea să vină cu mine să ma ajute, l-am sunat şi ne-am întâlnit la Lupa Capitolină iar apoi la cutia Firewall. Ambele cutii exista încă. După ce ne-am cunoscut am pleacat la Tîrgu Mureş, era primul geoquest la care am participat.
În fine să vedem ce s-a mai întâmplat cu mine în 2011. Făcusem primul meu DNF la firewall ,iar în zilele următoare am făcut o mica tură cu tatăl meu pe Feleac cu bicicleta, ne-am dus până la Observatorul Astronomic de la Feleacu cu maşina şi de acolo cu bicicletele. Am găsit două cutii una traditională la pietrele sferice, GC1D6EK – cutia lui Peter care nu mai există în zilele noastre, am găsit coordonatele acestei cutii şi am revenit s-o găsesc în 2014, mi-am amintit că am mai fost pe aici în 2011 dar cutia nu am mai găsit-o doar punga ruptă. Cealată cutie găsită era cutia lui dadfac Cluj Old Bobsled care am găsit-o de trei ori , odată în 2011 cu tata şi încă o dată cu tata în 2013, am mai găsit şi în 2014 cu Chrys , Kary si Noémi.
În 2011 mai avusem momente semnificative. Făceam o excursie cu familia la Praid. De la Praid ne-am dus pe Bucin unde am găsit împreună cu Chrys şi familia mea o cutie. (Bucin Peak). Era prima cutie care am găsit-o împreună cu Chrys10. În următoarea zii am făcut un DNF , am mers pe jos de la Praid până la cutia Rabsone fortress. Am făcut o urcare bruscă pe un deal şi nici cutia nu am găsit , am căutat foarte mult. Eram foarte dezamăgit şi obosit, am clătorit 8km pe jos şi nici comoara nu am găsit-o, pentru mine atunci era foarte mult 8km, eram un copil gras tipic evadat din faţa calculatorului. Mai făceam o mica excursie la Lacul Ursu, unde am găsit cutia Salt lake with Bears. (Cutiile Bucin peak și Salt Lake with Bears exista și în zilele noastre.). Ne-am întors acasă la Cluj şi a venit o mică pauză de 2 ani în geocaching, pe 1 iulie 2013 s-a născut userul Mr. Erikusz. în 2011 s-a jucat tatăl meu şi m-a obligat şi pe mine să mă duc la căutat. În zilele noastre eu îl trag pe tatăl meu să vină la căutat.
A trecut și DAC2015 (îi zic așa că mi-e imposibil să memorez și să redau acel “caraseans” și întreaga alăturare de cuvinte).
Aseară am reușit să loghez cele 72 de cutii găsite în deplasarea de la Caransebeș (am ratat 3 ca să închid complet harta). Implicit am rememorat timpul petrecut acolo și nu vreau să pierd momentul în care pot face un scurt rezumat.
Am ajuns sâmbătă dimineață, după o noapte pe drum și un somnic rapid de trei ore. Întânirea de dimineață de la Eden a fost prietenească, parcă fără haiducia aia de altă dată când oamenii puneau mâna pe broșuri și o ștergeau rapid să vâneze. Broșura venea cu 42 de cutii, cu două direcții distincte: în oraș și pe Muntele Mic. Traseul de la Muntele Mic venea cu două trailuri, unul de mașină și celălalt (eventual) de “pe jos”, dar mare parte se putea face tot cu mașina.
Muntele Mic e o zonă interesantă, relativ aproape de Caransebeș. Până la poalele muntelui treci prin sate frumoase cu case vechi, cu porți mari, specifice zonei bănățene. Din loc în loc sunt presărate geocache-uri “de încălzire”. De neratat este Turnul lui Ovidiu, chiar dacă pare off-trail. De altfel, chiar și una din cutiile de pe cartrack era oarecum în afara traseului logic, însă suficient de bine plasată cât să te facă să mai mergi vreo doi kilometri până la turn. Turnul în sine este frumos, iar priveliștea panoramică de acolo îți taie efectiv răsuflarea.
Mai departe am intrat în zona de mystery trail, 11 ghicitori și cutii care mai de care mai trăznite. Mi-a amintit puțin de trailul lui Zbuciumel de la CARE 2014. Un drum forestier, la început pe văi și poieni, apoi prin pădure, seria de cutii bine realizate, multă zmeură. Per total nu prea ai cum să te plictisești sau cum să pierzi timpul. Am lăsat ceva puncte favorite printre cele 11 cutii de pe mystery trail. A fost interesant că la un moment dat peisajul devine oarecum static, dar intriga cutiilor (oare ce găsesc mai sus?) te ține suficient de concentrat. Highlights: TG#2, TG#3, TG#4, TG#5, TG#6, TG#9
Celălalt trail este și el echilibrat, practic este orientat pe turism și te introduce în zona celor mai interesante puncte din masiv. Din cei 22 de km de urcat, cam de la CT#8 în sus e bine să ridici definitiv nasul din GPS și să începi să te uiți de jur împrejur. Ai ajuns în împărăția muntelui și deși nu se laudă cu cine știe ce altitudine (faci GC la aprox. 1.600 m), are atuurile sale. Cam toate opririle de aici în sus înseamnă automat și lungi sesiuni de fotografie. Gol alpin și conifere, turme de oi și un drum care șerpuiește agil până sus în stațiune. Aici devine și mai interesant: noi ne-am oprit în gașcă mare cât de sus duce șoseaua, la Cleanțul Găinii. Mare poveste și cu denumirea acestei cutii, în orice caz și locul ăsta este de favorit. Din nou ai o panoramă de 360 de grade peste Caransebeș și satele din jur, spre Vârful Cuntu și munții Țarcu. Adorând schiul, nu am putut să nu îmi imaginez cât de frumos trebuie să fie platoul ăsta iarna, în bătaia soarelui. Cred că e unul dintre cele mai frumoase locuri naturale pentru așa ceva de la noi din țară. Marea problemă rămâne infrastructura, pe care am putut-o aprofunda când am coborât câteva sute de metri mai jos. Câteva cabane mai noi, o relicva de hotel preistoric comunist, o altă căbanoaie arsă (ce urbex caching mergea aici), un telescaun vechi care nu funcționează (dar e cel mai lung din țară) etc. Trist și clasic românesc, un loc feeric, dar prost întreținut. Când mergeam agale spre mașină, totuși niște timișoreni au sărit cu niște palincă întru înveselirea moacelor noastre dezamăgite, iar după shotul respectiv mi s-a mai colorat puțin impresia despre stațiune. Aici (Cabana Militară) am dat de fapt și singurul rateu, DNF din event. Am înțeles că era o cutie specială, din păcate lipsea când eram noi pe acolo. Am rămas cu cheful de a reveni la Muntele Mic în iarnă, să schiez pe platou într-o zi cu soare. Highlights: toate cutiile, cam de pe la CT#8 în sus.
La întoarcere am făcut și un ocol pe la Lacul Zervești, dacă aveți suficient timp la dispoziție merită jumătatea de oră de hike. Cred ca cel mai frumos se vede la apusul soarelui, iar corcodușele de lângă cutie sunt grozave.
După o zi plină (deși dormisem numai trei ore) ne-am reîntors în oraș, pentru geotaifasul de seară. Toate echipele și-au povestit pățaniile unei zile memorabile, târziu în noapte ne-am retras către o noua sesiune de căutări, de data asta prin oraș.
Oraș pe care aveam oricum să îl descoperim mult mai bine a doua zi, când împreună cu mioritics am rămas ultimii mohicani și i-am avut insoțitori pe organizatorii eventului. Poate că nu sunt multe de spus despre cutii, am remarcat totuși cutiile “perene” și modul original de ascundere al lor. Frumos tare la Avatar, Intersecția Eroilor, Centrul Civic – practic câteva cutii de neratat dacă ești numai în trecere prin oraș. Dacă ai mai mult timp de fâțâială e musai să mergi pe la PSMA la parcul de sculptura, la Parcul Teius, la Stațiunea Teiuș. Merită să testezi apa de la multiplele izvoare din oraș: rece și bună, și cu câte un geocache în apropiere. Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine orașul din punct de vedere social, există seria cartierelor: de la zone cu blocuri gri și confortdoite până la cele cu viluțe cochete. Mult tuya în orașul ăsta, mult verde. Absolut fantastice sunt doua locuri din apropierea Caransebeșului, Tunelul Dragostei de la Obreja și Fânețele cu Narcise dinspre Zlagna. Probabil mănâncă mai mult timp decât să bifezi cache-după-cache în oraș, dar retina ta va fi mângâiată cu cadre senzaționale.
Per total, am apreciat modul în care organizatorii au gândit și structurat eventul: perfect echilibrat raportul între gradul de atractivitate al locului și calitatea cutiei. Unde era un loc demențial, aveam o cutie normală. În vreun loc mai puțin grozav sau care nu spunea prea multe, aveam o cutie specială. Foarte bine ales Muntele Mic pentru track, foarte bun raportul dificultate/număr etc. Personal nu am resimțit probleme de coordonate, hinturi, dificultăți etc, spoilerele din broșură au fost foarte binevenite și realizate astfel încât să identifici rapid zona de interes. Descrierile, pe care le-am citit abia când am logat, conțin și ele informația relevantă ca să te ajute să cunoști zona.
Am impresia că eventul ăsta a fost rumegat și pregătit de foarte mult timp, se pare că asta înseamnă o rețetă de succes (spre deosebire de eventurile pregătite pe genunchi). Un mare bravo organizatorilor, singura mea părere de rău e că am iepuizat toate cutiile de acolo și nu mai am motive să revin (asta până la iarnă când mă urc pe muntele mic să prind bronz de schi). Vă las în compania câtorva fotografii din timpul acestui weekend minunat (albumul DAC2015https://www.facebook.com/media/set/…).
A fost o super gugulăneală!
— autor iepu09 —
Evenimente GIFF
În perioada 5-8 noiembrie în comunitatea Geocaching din lume are loc weekendul dedicat GIFF (Geocaching International Film Festival).
La nivel local, profităm de această ocazie pentru a comasa două evenimente importante pentru noi:
Operațiunea M – zi de mentenanță a geocache-urilor din România, cu evenimentele în:
– Bucuresti, 07.11 – 10:00 – Parcul Coltea – GC64ZD0
– Cluj-Napoca, 07.11 – 10:00 – Bulgakov Literary Cafe – GC652B3
– Constanta, 07:11 – 10:00 – Parcul Tabacariei – GC656H1
– Sibiu, 08:11 – 17:00 – Arhiva de Cafea si Ceai – GC6596F
și bineînțeles seria de evenimente locale GIFF.
Dintre cele 454 de locații oficiale, două sunt în România:
– Bucuresti, 07.11 – 19:00 – la Smart Change – GC64ZC1
– Sibiu, 08:11 – 17:00 – Arhiva de Cafea si Ceai – GC65CWZ
Evenimentele GIFF înseamnă o proiecție de cca 60 de minute a finalistelor celei de-a treia ediții a festivalului – 16 filme scurte dedicate geocachingului provenite din 10 țări (intră aici și Signal – pe care unii dintre voi ați avut deja ocazia să îl vedeți la GQ7 în avanpremieră).
Se anunță așadar un weekend minunat!
Trebuie sa facem curat in cutiile din Transilvania acum ca a fost desemnata in Lonely Planet regiunea #1 din topul destinatiilor turiste pe 2016.
http://www.cunoastelumea.ro/verdictul-celui-mai-mare-ghid-…/
PS. se incumeta careva la un geo-track pe la bisericile sasesti din zona Sibiu-Medias-Sighisoara? (va pot da un material detaliat cu povesti din zona). Alta idee ar fi noile trasee de bicicleta din jurul Sighisoarei
