Geocaching România

Author: Issa Sysaa

Un C.A.R.E. diferit!

Dupa o iarna lunga de hibernare iata ca vine si primul eveniment la care mergem sa cautam cutii. Se pun la punct detaliile plecari din timp ,astfel incat vineri, dupa ce iesim de la lucru, mergem repejor acasa, unde ne luam bagajul si ne intalnim cu colegul nostru DanAL si sotia acestuia Laura. Urcam in masina si urmam drumul Clujului . Au curs lacrimi de la cat au putut cei doi sa ne faca sa radem ,experientele lor fiind demne de scris povesti.

Ajungem spre finalul eventului tocmai cand pe marele ecran era Mioritics raspunzand intrebarilor adresate de catre inconfundabilul Mr.Ericusz, in filmul regizat cu ocazia impliniri a 15 ani de Geocaching in Romania organizat la Bran . Intrerupem filmarea, salutam poporul adunat, strangem in brate tot ce prindem si gata ,”am terminat ,poti sa dai play !“ zicem noi. Seara a decurs destul de linistitor cu povesti , cu schimburi de pareri , cu planificari pentru ziua ce urma, pana cand ,hopa… ,cei de la Sunshine ne inmaneaza niste flayere cu cutiile acestora in caz ca vroiam sa iesim noaptea la vanatoare . Si ce credeti ? I-au palit pe cativa “somnul “ si au plecat sa vaneze comori . Cum gasca s-a destramat mergem impreuna cu DanAL sa cautam si noi cateva comori prin Cluj . Gasim doua cutii dupa care ne izbim de vre-o trei DNF-uri unde ne hotaram sa ne indreptam spre cazarile noastre ,nu de alta dar se anunta urmatoarea zi a fi plina ,plina.

Sambata dimineata ne trezim cu noaptea in cap (ora 7:30 ) si pornim spre locul care promitea mic dejun si cafea ,multa cafea .Ne facem “plinul”, luam brosurile , facem echipele si plecam la vanatoare . Trecem pe la cacheul celor de la Sunshine care ne uimesc (cu o seara in urma ne lasasera un gust amar cutiile vechi a acestora ) cu idea lor . Este vorba de cutia “Where is it? “ care va recomandam sa o incepeti ziua si sa o terminati noaptea . Mai cautam vreo 3-4 cutii a acestora si primim acelasi gust amar ca si cu o seara in urma .

Renuntam la oras si mergem spre racoarea oferita de umbra copaciilor aflati in padurea apropiata Clujului . Aici placerea este la ea acasa , racoare, aer curat ,cuti bine ascunse . O cutie aici ,o poveste pana la urmatoarea cutie iar vremea trece fara sa bagam de seama . Taiem din ruta stabilita sa putem fi si noi prezenti la ora stabilita (nu de alta, dar suntem intarziati profesionisti) si ajungem printre primi geocacheri avand timp sa cautam si Micesti Road .

E he he acum i-acum . Mergem la GEKO, ne uitam noi frumusel in jur sa vedem despre ce este vorba . Trasee de catarat prin copaci de diferite dificultati. Hmmmm…

“ -Ce facem Aline? Ne cataram ?

-Pai eu stiu ? Ne descurcam ?

-Alin,daca nu incercam acum cand avem ocazia nu cred ca mai incercam vreodata ! zic eu plina de hotarare

– Ok ,hai sa ne luam echipamentul ! spune viteazul Alin”

Incepem cu traseul verde pentru incalzire, acesta fiind mai usor . Aici totul decurge ca la carte , un pic de efort depus ,adrenalina incepe sa isi faca treaba ,gasim cele trei cutii si gata traseul verde. Fara doar si poate Larisa se hotaraste rapid sa incerce si traseul rosu ,Alin renuntand zicand ca cel pe care l-a facut i-a ajuns.

Urc repede in copac si incep aventura “forte” a zilei . Parcurg vreo trei obstacole unde ajung la tirolina care ma izbea de o plasa . Aici m-am simtit precum musca care se prinde in plasa paianjenului si nu mai are scapare . Cele patru membre intrand fiecare printr-un ochi al plasei mi-au dat un pic de furca, dar am izbutit sa le scot si sa urc pe platforma . Aici Zbuciumel imi striga “ Larisa aici ai ocazia sa cobori !Mai departe este mult mai greu si nu mai poti sa te dai jos decat daca termini traseul ! “ . Stau o clipa meditez si ma vad o invingatoare , asadar continui .

Odata cu inaintarea mea vin trasee tot mai grele ( era destul de obositor si frustrant cand imi gaseam echilibrul mai bine trebuia sa schimb carabinele de siguranta si …. ma dezechilibram ,ma enervam si offff ,ce o fi fost in capul meu ) pe unde mai pui ca trebuia sa cautam si cutiile cu coordonate. “Oare am trecut de ce a fost mai greu ?” ma intreb eu undeva spre final (mai aveam 3 obstacole de parcurs) cu muschi tremurand de efort . De jos aud strigand “Ai grija !!!!!! “ (acesta fiind Alin) . Nu stiu unde a fost Alin ,dar daca pana atunci am crezut ca a fost greu ,am vazut eu mai tarziu . “Da,da o sa am grija !!” . Incep incet sa continui ,acum mergand pe o sfoara trebuind sa trec de niste cauciucuri care se roteau la cea mai mica miscare . Graba strica treaba , asa ca am pus piciorul pe cauciuc ,acesta s-a invartit eu m-am dezechilibrat ramanand atarnata de cablurile de siguranta . De jos il aud pe Alin “Ai grija !!!!!! “ si pe Csipike alintandul pe Alin “ nu te uita ! Nu te uita !” Ajung la penultimul obstacol tremurand din cauza sperieturii si a efortului zicand ca eu nu mai fac nici un pas “ Doar nu o sa inchida parcul si o sa ma lase agatata in copac ?!” . Eu am luat de buna ce a zis Zbuciumel ceva mai devreme asadar aveam in cap cateva scenarii cu pompieri care ma dadeau pe mine jos ,asa ca strang de ultimile puteri ,demonstrez ca rabdarea impreuna cu concentrarea fac casa buna si ajung la tirolina finala care ma aducea cu picioarele pe pamant.

Atingand pamantul ,uitandu-ma la tot ce am parcurs zic “Nu mai fac niciodata asa ceva !”. Primesc felicitarile de la toti care m-au sustinut si mergem la masa unde ne astepta restul colegilor plus Noemi cu gulasul ce la facut chiar ea . Doamne si ce gulas !!!! Ajungand la masa vad cum un angajat al parcului o coboara frumos pe Pistruiata de la mijlocul unui traseu pe care nu il mai putea termina . “Si pe mine m-ati lasat sa ma chinui ??? “ zic eu plina de uimire , la care baiatul cu pricina ma intreaba “ Ati vrut sa coborati? Nu mi-a spus nimeni !” , “Mda! m-am gandit atunci , cine sa il anunte: ca Alin tremura jos sau Zbuciumel si Csipike care il imbarbatau pe acesta.

Cu burta plina , dupa aventura traita, numar impreuna cu Pistruiata vanataile procurate in cele doua ore trecute. Ne-am descurcat de minune!

Parasim parcul si plecam sa mai cautam ceva comori pana la night cache .

Ora 21:30 , hai spre night cache . Aici gresim drumul dar cu cateva telefoane (semnalul lasa de dorit ) ajungem la intalnire (cu jumate de ora intarziere ) . Aici aflam ca este un concurs ,asadar ni se spun regulile ,formam echipele , le dam nume , noi facand echipa cu Csipike fiind SIBIENII si plecam , nu inainte de a-mi infige mana in cutia cu covrigei adusa de Noemi. Night cacheul din acest eveniment a fost un pic diferit, avand coordonatele celor cinci cutii ,trebuia sa le cautam si sa luam indicile de pe log, la final prezentandule organizatorilor. Totul fiind contra timp. In timp ce mergeam spre primul cache il aud pe Csipike “ Mai avem 50m, …..40m…..10,9,8,7,..4m , stai ca mi-a sarit la 100m , ceva nu este bine !” , “Este paranormalul din padure, hai ca o gasim noi !” . Asa a si fost ,am gasit cutia destul de repede ,o cutie frumoasa si speciala . Nici celelalte cuti nu s-au lasat mai prejos desi una mi s-a parut destul de sadica dar foarte bine realizata .

GPS-ul a mers exact cum era de asteptat intr-o padure in care paranormalul este la el acasa ,dar cel mai important este ca nu ne-am lasat si i-am facut fata terminand concursul pe locul I .

Eventul CITO de a doua zi s-a desfasurat destul de civilizat ,tinand cont ca erau oameni la gratar iar noi le curatam mizeria de langa ei . Sesiunea foto a fost la ea acasa iar noi am plecat cu inimile pline de bucurie spunand cu convingere :” A FOST UN EVENT BUN!!!!!!!! “ .

26/11/2016
Întâmplări de la GeoQuest8

Şi-am încalecat pe-o şa şi-am început povestea mea.

Vineri 12.08.2016 treziţi de frigul ce se lăsase în cursul nopţii ploioase ce tocmai trecuse, ne strângem cortul şi pornim spre Lacul Roşu. Ooo ce amintiri ….. aici (în Lac) era să cad în toată splendoarea mea acum doi ani când ne îndreptam împreuna cu V@lybra spre Iaşi Caută Comori 2 , rămăsesem în urmă să fac poză, să putem loga earthcache-ul şi cum era noapte căutam ceva ca să pot demonstra că am fost pe acolo , Vali şi Alin au luat-o înainte şi prinşi în povestea lor, nu au văzut cu ce avânt vin înspre ei şi că nu o să văd că podeţul se termina nefiind nici un gărduleţ (cum mă aşteptam eu) . Cu un picior în aer (gata să calc în apă ) realizez ce tocmai urma să fac , cei doi bărbaţi cu care eram încă erau prinşi în povestea lor…….

După depanărea amintirilor trecem la şedinţa foto după care mâncăm un binevenit langoş ,ah şi ce langoşşşşş , repede urcăm în maşină şi pornim prin chei . Peisaje de iţi taie răsuflarea ,stânci parcă crestate cu cuţitul ,copaci crescuti în mica crestătură a stânciilor ,strada cu cele două benzi care parcă intra în stâncă. Pământul ud ,vremea rea ne îndeamnă să mergem spre Bicaz unde urma să ne întâlnim cu cei care trebuie să vină la eventul GQ8.

Facem un rapid FTF la event ajungând la ora 12:00 unde avem ocazia nestingheriţi să ne alegem în voie căsuţele . Zis şi făcut, alegem ,desfacem bagajele şi aşteptăm ….. şi aşteptăm . Timpul trece şi Geocacherii încep să sosească , nu înecpem bine o poveste cu uni că uite, vin alţii . Ne sunt împărţite vestitele tricouri şi insignele caracteristice I3SENIILOR , după care, puţin mai târziu, se face o mică prezentare a geocacherilor ptr o mai amplă cunoaştere, seara încheindu-se cu prezentarea filmuleţului făcut de Mr.Erikusz si Chris10 la DAC_EC 16.

Misterul nopţii de vineri:

În timpul prezentăriilor vine Alin şi îmi cere cheia de la căsuţă :” Nu este la mine ,vezi că a rămas la tine ,caută-te bine prin buzunare .” , îl văd cum işi schimbă culoarea feţei şi pleacă …..întorcându-se la vre-un sfert de oră cu o alată cheie luată de la recepţie : “ Am pierdut-o pe cealaltă dar am făcut rost de alta “ îmi spune el plin de remuşcări . Nu după mult timp vine Bogdan şi îmi spune :” Am încurcat cheiile , cheia voastră este la mine .” , “ Băi Bogdane nu am încurcat nimik ,noi am pierdut cheia ,cheia pe care o am este alta luată de la recepţie! “ . Îmi arată cheia şi ce să vezi mai frate , intradevăr, cheia noastră era la Raluca & Bogdan ….acum întrebarea era unde este cheia lor . Îl iau pe Alin şi hai să îi ajutăm să găsească cheia (deja crezând că ce pierduse Alin era de fapt cheia lor ) . Ajungem la vecini noştri care căutau în disperare cheia :” Măi, da voi v-aţi luat cheia din usă ?” întreb eu , “Da !” zic ei …iar eu ca un Toma necredinciosul mă indrept spre căsuţa lor :” Vezi că a intrat cineva acolo “ îmi strigă Raluca , “Păi şi nu şi-a scos cheia din usă ?” . Vine Alin lângă mine şi îmi spune: “Hai să vedem cine este înauntru ? “ . Aşa descoperim că, căsuţa era liberă în aşteptarea noilor locatari iar cea ocupată era cea de lângă (pe care nu am mai percheziţionat-o ). Totul e bine, cand se termină cu bine . Ne prăpădim de râs şi ne întrebam toţi patru “Dar cum a ajuns cheia noastră la Bogdan ????? “ , mister ce a rămas nerezolvat până în ziua de azi .

Sâmbăta eventului:

Ziua de Sâmbătă începe în zbieretele telefonului care se chinuia să ne trezească . Ne pregătim rapid şi Pornim la micul dejun unde ne întâlnim cu restul populatiei ( unii din ei plecând deja pe traseul făcut de Elena ) în tabăra. Facem echipele , luăm GPX-ul , broşura coinurile şi repede ne îmbarcăm în maşină şi pornim la drum .

Prima oprire mysteriul Lacul Izvorul Muntelui unde este specifcat că, coordonatele nu sunt foarte precise şi ne mai şi întreaba în ce an a început construţia barajului. Unde o fi şi cum o fi, urma să aflăm . Ne învârtim ,ne sucim ,demonstram că răbdarea femeilor este limitată , Pistruiata fără 82 întreaba de anul barajului şi …….ce credeaţi că vă spunem chiar totul ???? , găsim cutia şi FTF dragilor, unde plini de bucurie începem “ Vrei să fi FTF/ Te obsedează stelele …..”. Facem sfârşitul Car Trak-lui Barajul Bicaz, Bicaz Park ,Aye Aye Captain ,Lacul Pângăraţi(aici întâlnindu-ne cu Dadfac şi CamiTheOne care s-au alăturat echipei ) ,îndreptându-ne spre Piatra Neamţ .

Piatra Neamţ :

” Ce facem luăm telegondola sau urcăm pe jos ? ”
” Păi cine ştie când mai avem ocazia să ajungem pe aici , hai cu telegondola ! ”
“Ok! Hai la bilete! ”
“Băi ! avem şi aici un cache !!!!! ”
” Da ? Unde? ……… Hai să îl căutăm ! ”

Şi aşa am mai adăugat încă un FTF . Panorama din telegondolă este extraordinară, greu de explicat prin cuvine , după o serie de poze şi anecdote ajungem la destinaţie unde căutăm vechiul cache după care purcedem a pleca pentru a face restul traseului . Un cache aici ,unul colea ,un drum scurtat urmat de o mică rătăcire şi hopa gasirăm drumulu corect . După cum curgeau FTF-urile începem să cântăm imnul în gura mare de se cutremurau munţi şi ce zicem noi “ Hai mă să sunăm compozitorul că aşa se cade ,să vadă şi el că munca lui nu a fost în zadar!!!! “ , zis şi făcut, când acesta a răspuns la apelul telefonului pur şi simplu a rămas uimit de ce îi auzeau urechiile şi ce iau mai auzit… .. .. ..

După Take a break ajungem la Zoo Park unde, găsirea cutiei îi transformă pe Raluca& Bogdan în “Cezar şi Cleopatra “ mândria citindu-se pe chipurile lor .

Ajungem în centrul oraşului unde mai facem câteva cacheuri în urletele fetelor care se plângeau de foame şi băieţii încurajându-le” Încă o cutie !“.După masă mult aşteptată am mers şi la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ unde în insistenţele pictorului nostru Bogdan şi ale lui Lizucai de a nu pleca până nu gasim cutia scotocim şi ne alegem cu găsirea acesteia.

Echipa rosie: Lizuca&Patrocle, V@lybra, Issa Şyşaa, Pistruiata, Raluca & Bogdan plini de exuberanţă urcă în maşini şi se îndreaptă spre cacheul La băncuţe unde să îi fi văzut cum Bogdan şi V@lybra (fiecare în maşina lui ) jucau unul cu celalalt Piatră, Foarfece ,Hârtie (norocul nostru că la noi conducea Raluca pe când în cealaltă maşina conducea Vali). După un drum anevoios unde doar cu mila Domnului nu s-au rupt maşiniile , căutăm cutia ne logăm şi ne îndreptăm spre căsuţe. Dacă drumul spre cache deşi a fost anevoios Raluca a ştiut cum să ne ducă fără să ne zgâlţâie din toţi rărunchii ,să vă povestesc cum ne-a dus Bogdan care nu a suportat “micile “ mustrări şi a tras maşina pe stânga drumului (nu a rezistat să parcheze corect) unde a zis tare şi răspicat : “ Coboară! , mâine vine cu noi doar Alin!!!! “ . Ei dragi mei nu-i dracul aşa de negru precum pare şi nu am fost dată afară din maşină pe bune .

E he he….. despre sâmbătă seara ar fi multe de povestit aşa o să fac un mic rezumat : Doamne ajută că, concursul “ Geocacheri au talent “ nu s-a mai ţinut , la răguşeala pe care o aveam ar fi plans toţi şi nu de plăcere….., dar Kings of the Games a ţinut până noaptea târziu câştigând normal, cei mai buni.

Duminica eventului.

La primele cutii ne-am “izbit” de restul colegiilor care făceau şi ei Car trak-ul . La Viaduct Valea Mormântului cineva spune “Sunt 23 km până la următorul cache! Hai să vedem cine ajunge primul .” şi ne urcă draguţul de Bogdan în “racheta” lui şi începe să piloteze neţinând cont de denivelările drumului . Imaginaţivă trei mărgele (că a patra se ţinea de volan ) într-o cutie, iar cutia în mâna unui copilaş care o agita într-una , aşa eram noi în drum spre Poiana Largului . În timpul acesta ne sună Pistruiata “ Noi am trecut cumva pe lângă voi?? Pentru că nu vă mai vedem !” , “Nu” ,zic eu , “Noi suntem cu mult înaintea voastră , ne-am luat şofer de rachete şi tocmai ne face o demontraţie , ne vedem la cache .“ După toată cursa asta în care lacrimile noastre au curs şi iar au curs ( să îl fii văzut pe Alin chinuindu-se să işi pună centura de siguranţă în timp ce ţopăia pe bancheta din spate ) ,ajungem la “Coada Lacului” unde trage şoferul nostru o parcare in mijlocul intersecţiei lângă două maşini de poliţie, iar noi ceilalţi uitându-ne plini de uimire la el, foarte senin ne spune “Ce?? Doar nu am lăsat maşina în drum !” . Ne prelingem usor ( cele trei mărgele ) din maşină şi pornim să căutăm cutia. La

Pod, ca să ne fie mai uşor facem două echipe: băieţii pe o parte fetele pe cealaltă . Plini de mândrie băieţii strigă “ Nu ştiu ,dar credem că nu sunteţi pe partea bună a podului ,coordonatele arată pe partea asta a podului !!!” “Nu-i nimica , logati voi “ zicem noi… şi surpriză….. cutia era pe partea fetelor (nu mai povestim ce figuri au făcut băieţii după ce le-am arătat cutia ).

Pornim mai departe spre celelalte cutii, acestea ducându-ne în nişte locuri pline de istorie atât la casa în care a crescut marele scriitor Ion Creangă , la vestita cetate a Neamţului ,unde a trebuit să dăm un adevărat spectacol ( a se citi logurile acesteia ) cât şi la binecunoscutele mănăstiri din împrejurimi. Timpul trece ,seara vine car-trec-ul se termină iar noi ne dăm seama că nu o să ajungem la timp să dăm pozele ptr concurs . Dăm un telefon la Petronel care ne salvează zicându-ne să îi trimitem un e-mail cu acestea .”

Uf “ , răsuflăm uşuraţi ,problemă rezolvată , “Vrea cineva să îl cunoască pe Garu ?” se pune întrebarea în grup “Noi deja îl cunoaştem” vine răspunsul tuturor , “Ok , atunci mai facem un cache in drum spre tabară “. Pe drum sună telefonul “Linişte ! Mă sună Mio să îmi spună că am câştigat concursul foto! “ , “Alooooo ,daaaaaa , vrei să îmi spui că am câştigat ???” spun eu, plină de emoţie , “Eu nu aş fi aşa de bucuros în locul tău , toate proiectoarele sunt la voi şi nu putem începe eventurile din cauza voastră !” (începe o adevărată mustrare ) , dăm mici sfaturi omului dar observăm că acesta odata ce la luat pe NU in braţe nu îi mai dă drumul . Ei fraţilor şi uite aşa ne strică omul toată bună dispoziţie acumulată în decursul zilei . De aici începe o altă aventură : Bogdan accelerează , măinile mele delicate fac contact cu gatul lui Mio ( păcat că partea cu măinile se întâmplă doar în imaginaţia mea ) iar Alin ştiind ce va urma odată ajunşi sună repede pe Csipike unde îl roagă să meargă la recepţie după vestita cheie . Toate bune şi frumoase ajungem la destinaţie unde toate erau instalate dar geocacheri lipseau cu desăvârşire (după o zi plină oamenii erau flămânzi , aşadar luau masa liniştiţi ) , numai Mio botos tasta la laptop singurel , “asta-i şansa mea” imi spun eu dar Alin a fost mai rapid şi ma ia repede de acolo.

Hopa !!! a venit Mos Ion cu tot felul de jucărele, care mai de care ptr stimularea creierelor şi a curiozitaţii noastre . Nu a fost mai prejos nici Geo-Braniacs-ul , un joc unde logica işi spune cuvântul . Apare şi Iepu-raşul cu “instrumentul de tortură auditivă “ iar noi, cei cu răbdarea limitată fugim repede în jurul lui pentru al acompania la Imnul Geocachingului . Foarte buni nu cred că am fost, deoarece nu am reuşit să atragem atenţia aşa cum ne-am dorit, mai ales că CINEVA (din nou ) ne strică buna dispoziţie “ S-A PUBLICAT NIGHT CACHE-ul !!! “ (Pe bune crezi ca noi nu stim ?????). Ei terminăm cu tortura auditivă , mai târziu facem şi night cache-ul , mai schimbăm două trei vorbe, spunem nu ştiu câte poveşti ,încercăm iar la cutiile lui Mos Ion şi …. înca o noapte mai trece .

Ziua de Luni :

Dis de dimineaţă ne facem bagajele ,ne urcăm în maşină ,ne luăm rămas bun de le cei treji, pe uni reuşim să îi trezim (nu a mers la fiecare partea cu trezitul , somnul find foarte greu la uni ) şi o luăm din loc . Facem un binevenit FTF la Pasul Pângăreaţa împreună cu Szilard de unde ne vedem in continuare de drum . Mai facem cateva cacheuri pe drum şi după ieşirea din Daneş cineva ne clanxonează ne uităm în spate şi surpriză !!! , V@lybra şi Pistruiata ne salutau bucuroşi, demonstrându-ne că drumurile erau pline de geocacheri.

28/08/2016
15 Ani de Geocaching in Romania

Acest eveniment a fost unul dintre cel mai asteptat de comunitatea geocacherilor, prin simplul fapt ca este primul eveniment national din acest an! Iesirea noastra din perioada de hibernare, gongul pe care il asteptam pentru deschiderea pentru celelalte evenimente!

A fost un eveniment ce a avut loc pe o perioada de 3 zile la Bran, locul in care s-a publicat primul geocache din Romania pe data de 01.04.2001 de TeamRomania, http://coord.info/GC5D8 ! Aici mentionam ca pe data de 01.04.2016 primul event care deschide intalnirea noastra a fost publicat de faimosul si inegalabilul Garu! Cred ca i-a fost destul de greu sa sa publice acest event, mai alest ca este incepator la asa ceva!(Specific ca specialitatea lui Garu este sa critice, nu sa publice eventruri!)

Garu a tinut sa se intalneasca cu noi ca sa ne reaminteasca din punctual lui de vedere ca Reviewer, cum sa publicam cutiile correct, cum sa fim atenti la micile greseli care ne scapa la publicarea cutiilor, etc…

Cu cat ne apropiam de o ora tarzie in noapte , entuziasmul iesea la iveala impingandu-ne pe fiecare spre “vanatoare”, tinta fiind Dracula Castle. Uite asa ne-am luat inima in dinti si am pornit noapte in cautarea mormantului din spatele curtii lui Dracula!

Dupa un drum putin cam anevoios ajungem in locul in care se presupune a fi ingropata “comoara” lui Dracula, cautand indicile date de TeamRomania prin geocaching.com gasim si “comoara” mult cautata la noi in tara, avand la momentul de fata peste 70 de favorite! O adevarata sarbatoare!!!! Dupa peripetiile drumului spre cutie si aventura cautarii acesteia, terminanduse in flesh-urile aparatelor de fotografiat ,flesh-uri pe care chiar si Bollywood-ul le-ar fii invidiat.Toata sedinta a fost sustinuta de glume si presupuneri despre “ce ar fi” si “daca ar veni” si dragul nostru de “Vlad ” la intalnire………nu a fost langa noi, dar ne-a privit de la geamul camerei din castel , de asta suntem siguri! Gustul aventurii abia se instalase, asa ca ia ghiciti ce… Am plecat spre o alta cutie Secret Fountain http://coord.info/GC2PRDJ aici tin sa il citez un geocacher : “Am plecat de la ‘ mormântul’ lui Dracula, am mers pe coamă, în concertul produs de lătratul tuturor câinilor din Bran, am ocolit niște garduri de sârmă ghimpată, am coborât în vale și am căutat din copac în copac această cutie. Un lucru nu tocmai simplu când e trecut de miezul nopții, dar când ești însoțit de un grup de geocacheri determinați să se semneze în logul ăla, nimic nu e greu. “ Noi credem ca este tot ceea ce conteaza in aceasta comunitate!

A doua zi dupa micul dejun fortele se mobilizeaza, se pregatesc cutii, logbook-uri, pixuri, woodcoinuri ptr mentenanta cutiilor existente, inlocuirea celor lipsa si plantare de cutii noi.

Geocacherii se impart pe grupe si pornim la drum! Zonele in care s-au plasat cutiile sunt parca rupte din file de poveste, munti ca ai nostril nu stiu daca mai gasim pe undeva, de aceea recomandam aceasta zona tuturor cunoscutiilor indiferent daca sunt geocacheri sau nu. Toate grupele si-au atins obiectivele, ceea ce inseamna ca obiectivul principal al acestui eveniment a fost atins cu succes!

Drep urmare ne indreptam spre “Dejunul in Famile” un moment pe care toti l-am asteptat dupa o lunga plimbare prin munti! Momentul acela cand toti suntem pe deplin satisfacuti!

Cu cat se apropia seara, apareau si entuziastii geocacheri la HQ pentru a participa la evenimentele propuse ptr acea seara! Seara a inceput cu premierea geocacherilor care au participat la divere activitati in cadrul comunitatii sip e aceasta cale vreu sa le multumesc pentru implicarea lor in activitatiile comunitatii de geocaching, fara ei si fara viziunea lor ptr acest joc nu cred ca s-ar fi ajuns pana aici!

Discutiile aceste seri continua cu prezentarea AGeR si a proiectelor lor! Cred ca majoritatea va intrebati ce este AGeR, ei bine, este forma legala in care ne organizam noi ca si comunitate Asociatia Geocaching Romania. Asociatia ajuta comunitatea de geocaching sa avanseze, sa marim numarul geocacherilor din tara, nr de cutii precum si calitatea lor, facilitatea comunicarii intre geocacheri. Munca din spatele fiecarui eveniment si proiectele care sunt in desfasurare in cadrul asociatiei sunt posibile datorita voluntariilor din cadrul ei! Va multumim pentru toata munca depusa in aceste proiecte! Vorbind de proiecte si asociatia in sine este un proiect, tinut in frau de Mioritics, cel mai de gasca geocacher, el este creierul acestei operatiuni complexe, el impinge comunitatea spre lucruri mari. Cuvinte de lauda la adresa lui se gasesc cate vreti, este singurul geocacher care ne-a criticat frumos si constructive cand am gresit si ne-a laudat cand am facut bine! Sincer, as prefer de la el criticile decat laudele, sunt mai constructive! J Felicitari Mio pentru ceea ce ai realizat pana acum si speram sa fi alaturi de comunitatea noastra cat mai mult posibil!

Uite asa a venit si ultima zi din cadrul eventului 15 Ani de Geocaching in Romania. Este ziua in care participam la CITO (Cache In Trash Out)! CITO este acel moment in care comunitatea noastra de geocaching isi arata prezenta in acel loc, prin curatarea unei zone propusa de cei care organizeaza eventul! Este modul nostrum de a multumii organizatorilor si mamei natura pentru locurile frumoase pe care ni lea aratat pe parcusul eventului! La incheierea acestui event ne luam la revedere de la prietenii nostrii geocacheri si pornim spre casa, cu speranta ca o sa ne revedem cat de curand!

Cu riscul de a ma repeta, multumim inca odata lui Mioritcs si Asociatiei AGeR, pentru acest weekend minunat pentrecut la Bran! Cu efortul depus de voi acest eveniment a fost un real success!

MULTUMIM!!

16/04/2016