DAC2015 – the story

A trecut și DAC2015 (îi zic așa că mi-e imposibil să memorez și să redau acel “caraseans” și întreaga alăturare de cuvinte).

Aseară am reușit să loghez cele 72 de cutii găsite în deplasarea de la Caransebeș (am ratat 3 ca să închid complet harta). Implicit am rememorat timpul petrecut acolo și nu vreau să pierd momentul în care pot face un scurt rezumat.

Am ajuns sâmbătă dimineață, după o noapte pe drum și un somnic rapid de trei ore. Întânirea de dimineață de la Eden a fost prietenească, parcă fără haiducia aia de altă dată când oamenii puneau mâna pe broșuri și o ștergeau rapid să vâneze. Broșura venea cu 42 de cutii, cu două direcții distincte: în oraș și pe Muntele Mic. Traseul de la Muntele Mic venea cu două trailuri, unul de mașină și celălalt (eventual) de “pe jos”, dar mare parte se putea face tot cu mașina.

Muntele Mic e o zonă interesantă, relativ aproape de Caransebeș. Până la poalele muntelui treci prin sate frumoase cu case vechi, cu porți mari, specifice zonei bănățene. Din loc în loc sunt presărate geocache-uri “de încălzire”. De neratat este Turnul lui Ovidiu, chiar dacă pare off-trail. De altfel, chiar și una din cutiile de pe cartrack era oarecum în afara traseului logic, însă suficient de bine plasată cât să te facă să mai mergi vreo doi kilometri până la turn. Turnul în sine este frumos, iar priveliștea panoramică de acolo îți taie efectiv răsuflarea.

Mai departe am intrat în zona de mystery trail, 11 ghicitori și cutii care mai de care mai trăznite. Mi-a amintit puțin de trailul lui Zbuciumel de la CARE 2014. Un drum forestier, la început pe văi și poieni, apoi prin pădure, seria de cutii bine realizate, multă zmeură. Per total nu prea ai cum să te plictisești sau cum să pierzi timpul. Am lăsat ceva puncte favorite printre cele 11 cutii de pe mystery trail. A fost interesant că la un moment dat peisajul devine oarecum static, dar intriga cutiilor (oare ce găsesc mai sus?) te ține suficient de concentrat. Highlights: TG#2, TG#3, TG#4, TG#5, TG#6, TG#9

Celălalt trail este și el echilibrat, practic este orientat pe turism și te introduce în zona celor mai interesante puncte din masiv. Din cei 22 de km de urcat, cam de la CT#8 în sus e bine să ridici definitiv nasul din GPS și să începi să te uiți de jur împrejur. Ai ajuns în împărăția muntelui și deși nu se laudă cu cine știe ce altitudine (faci GC la aprox. 1.600 m), are atuurile sale. Cam toate opririle de aici în sus înseamnă automat și lungi sesiuni de fotografie. Gol alpin și conifere, turme de oi și un drum care șerpuiește agil până sus în stațiune. Aici devine și mai interesant: noi ne-am oprit în gașcă mare cât de sus duce șoseaua, la Cleanțul Găinii. Mare poveste și cu denumirea acestei cutii, în orice caz și locul ăsta este de favorit. Din nou ai o panoramă de 360 de grade peste Caransebeș și satele din jur, spre Vârful Cuntu și munții Țarcu. Adorând schiul, nu am putut să nu îmi imaginez cât de frumos trebuie să fie platoul ăsta iarna, în bătaia soarelui. Cred că e unul dintre cele mai frumoase locuri naturale pentru așa ceva de la noi din țară. Marea problemă rămâne infrastructura, pe care am putut-o aprofunda când am coborât câteva sute de metri mai jos. Câteva cabane mai noi, o relicva de hotel preistoric comunist, o altă căbanoaie arsă (ce urbex caching mergea aici), un telescaun vechi care nu funcționează (dar e cel mai lung din țară) etc. Trist și clasic românesc, un loc feeric, dar prost întreținut. Când mergeam agale spre mașină, totuși niște timișoreni au sărit cu niște palincă întru înveselirea moacelor noastre dezamăgite, iar după shotul respectiv mi s-a mai colorat puțin impresia despre stațiune. Aici (Cabana Militară) am dat de fapt și singurul rateu, DNF din event. Am înțeles că era o cutie specială, din păcate lipsea când eram noi pe acolo. Am rămas cu cheful de a reveni la Muntele Mic în iarnă, să schiez pe platou într-o zi cu soare. Highlights: toate cutiile, cam de pe la CT#8 în sus.

La întoarcere am făcut și un ocol pe la Lacul Zervești, dacă aveți suficient timp la dispoziție merită jumătatea de oră de hike. Cred ca cel mai frumos se vede la apusul soarelui, iar corcodușele de lângă cutie sunt grozave.

După o zi plină (deși dormisem numai trei ore) ne-am reîntors în oraș, pentru geotaifasul de seară. Toate echipele și-au povestit pățaniile unei zile memorabile, târziu în noapte ne-am retras către o noua sesiune de căutări, de data asta prin oraș.

Oraș pe care aveam oricum să îl descoperim mult mai bine a doua zi, când împreună cu mioritics am rămas ultimii mohicani și i-am avut insoțitori pe organizatorii eventului. Poate că nu sunt multe de spus despre cutii, am remarcat totuși cutiile “perene” și modul original de ascundere al lor. Frumos tare la Avatar, Intersecția Eroilor, Centrul Civic – practic câteva cutii de neratat dacă ești numai în trecere prin oraș. Dacă ai mai mult timp de fâțâială e musai să mergi pe la PSMA la parcul de sculptura, la Parcul Teius, la Stațiunea Teiuș. Merită să testezi apa de la multiplele izvoare din oraș: rece și bună, și cu câte un geocache în apropiere. Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine orașul din punct de vedere social, există seria cartierelor: de la zone cu blocuri gri și confortdoite până la cele cu viluțe cochete. Mult tuya în orașul ăsta, mult verde. Absolut fantastice sunt doua locuri din apropierea Caransebeșului, Tunelul Dragostei de la Obreja și Fânețele cu Narcise dinspre Zlagna. Probabil mănâncă mai mult timp decât să bifezi cache-după-cache în oraș, dar retina ta va fi mângâiată cu cadre senzaționale.

Per total, am apreciat modul în care organizatorii au gândit și structurat eventul: perfect echilibrat raportul între gradul de atractivitate al locului și calitatea cutiei. Unde era un loc demențial, aveam o cutie normală. În vreun loc mai puțin grozav sau care nu spunea prea multe, aveam o cutie specială. Foarte bine ales Muntele Mic pentru track, foarte bun raportul dificultate/număr etc. Personal nu am resimțit probleme de coordonate, hinturi, dificultăți etc, spoilerele din broșură au fost foarte binevenite și realizate astfel încât să identifici rapid zona de interes. Descrierile, pe care le-am citit abia când am logat, conțin și ele informația relevantă ca să te ajute să cunoști zona.

Am impresia că eventul ăsta a fost rumegat și pregătit de foarte mult timp, se pare că asta înseamnă o rețetă de succes (spre deosebire de eventurile pregătite pe genunchi). Un mare bravo organizatorilor, singura mea părere de rău e că am iepuizat toate cutiile de acolo și nu mai am motive să revin (asta până la iarnă când mă urc pe muntele mic să prind bronz de schi). Vă las în compania câtorva fotografii din timpul acestui weekend minunat (albumul DAC2015https://www.facebook.com/media/set/…).

A fost o super gugulăneală!

— autor iepu09 —