Blog Geocaching Romania

Comoriile Copiilor

Orice poveste are începutul ei. După o iarnă de hibernare acest eveniment a venit precum cireașa de pe tort.

Vineri după-amiază:

După cum stabilisem în prealabil la ora 17:10 întregim binecunoscuta echipa Issa Sysaa, V@lybra și Pistruiata luând drumul spre capitală. După 4 ore de mers continu ajungem să ne lăsăm bagajul și să ne întâlnim cu câțiva localnici primitori. Surpriza lui Dan (DanAl70 ) și a Laurei (ei au fost gazdele noastre in decursul week-lui) au fost să ne ducă la un local superb ,nu de alta dar cică se dăduse “dezlegare  la cârnații mioritici “ . Ah, și ce seară am mai avut, plină de  râsete și de amintiri.  Categoric trebuie să mai repetăm, așa mai aflăm și noi de isprăviile tinereții.

Sâmbătă:

Dis de dimineață cum îi șade bine omului plimbareț (că doar venisem să umblăm ,nu să dormim), luăm drmul pădurii Băneasa să căutăm câteva cutii înainte de event. Aici a fost surpriza iepurașului din pădure care s-a speriat de noi și a fugit cât l-au ținut piciorușele, dar locul cutiei tot nu n-i la arătat lăsându-ne să căutăm.

Uite așa ,cu pași repezi, a venit ora 10 și a trebuit să abandonăm pentru moment căutăriile noastre. Înainte să ajungem la locul întâlnirii, plăcută ne-a fost surpriza să ne întâlnim cu Mr.Ericusz, Chrys10 și cu un grup de nemți pasionați și ei de Geocaching. După o succesiune de salutări și de  îmbrățișări, pornim cu mic cu mare spre faimoasele comori. Lăsăm pe cei mici să ne conducă la primele comori după care împărțim grupul in două, nu de alta dar noi cei din provincie aveam de străbătut o pădure întreagă. Cutiile au fost gândite și lucrate  special spunem noi aducându-ne de multe ori zâmbetele pe buze. La cutiile ce poartă numele diferitelor animale s-au facut tot felul de glume, la “Ascunzătoarea bufnițelor 1” am putut admira munca depusă pentru construirea acestora însă hohotele de râs au răsunat la cutia “36 Eggs Later” . Nu am fost atenți la cine a ascuns cutia, dar gândurile noastre au dat fuguța la vestitul Mioritics și la “ ouăle”  acestuia (nu  gândiți pervers ,vă rugăm ). A fost frumos să scotocim printre o grămadă de ouă și să putem să reproducem un episod din trecut, când cineva ne povestea cum căuta vestitele ouă kinder. Mult mai târziu am observant că de fapt cutia este a lui Kekemes.

  

În jurul orei 13 ne întoarcem la locul de joacă unde familia Albeanu ne așteptau cu multe bunătățuri. După ce ne-am umplut burdihanele am pornit spre oraș călăuziți de DanAl70 și Laura. La  sugestia lui Dan am lăsat mașiniile într-o  parcare și am luat-o la pas prin oraș. Vroiam să ajungem la anumite cutii cum ar fi: “Epic puzzle box for Geocaching”, “PB#02-km0“, ”Constantin Tănase” și bineîțeles  “Tuesday the 14th“, atacând și restul cutiilor ce se aflau între obiectivele noastre.

Știți cum iese cloșca cu puii la plimbare? Așa eram noi în jurul lui Dan și a Laurei. Dacă Dan a trecut trecerea de pietoni semaforizată pe roșu ,8 inși după el (Laura era cea care cumva ne supraveghea), dacă Dan s-a oprit să admire un stâlp, toți în jurul lui să vedem ce anume i-a atras atenția și multe astfel de întâmplări. În toată plimbarea aceasta am avut ocazia să admirăm arhitectura Bucureștiului și să povestim liniștiți fără să stăm numai cu nasul în tehnologie. Acum să nu care cumva să credeți că  DanAL70 ne arăta unde era ascunsa cutia. Acesta ne ducea aproape de cache ,după care se relaxa observându-ne cum căutăm de zor comoara. După fiecare reușită ne întrebam gazdele “Și acum unde mergem ?”

Așa am ajuns la cutia “Epic puzzle box for Geocaching”  unde am dat năvală cu toții la cea mai mare cutie din România. Nerăbdarea a fost mare, dar curiozitatea și mai mare. Unul era cu telefonul iar trei năvală pe cutie, însă când a fost deschisă am putut să admirăm cu toții vestita cutie.

După cum am mai spus, am insistat foarte mult să ajungem și la Km 0, iar în drumul nostru spre cutie, DanAL,  ne-a dus și la “Biserica Rusă“. Aici până să ne apucăm să citim despre ea, Mr.Erikusz iși dădea cu părerea “Ce tare ar fi să ascunzi aici cutia!” (arătând  spre un plastic gri), și mare ne-a fost surprinderea să vedem că cutia era exact în locul despre care ne vorbea Erik.

Nu mai aveam mult și gata, am ajuns în locul de unde începe numerotarea kilometrică. Se fac poze, se caută cu grijă (mașina de poliție era chiar lângă noi), găsim cutia lui Andrixnet, ne logăm după care mai facem o ședință foto pentru punerea la loc a cutiei.  “Gata?” ne întreabă DanAL, “Nuuu” răspund împreună cu Pistruiata “Mergem să facem câteva poze cu prietenul Caragiale! Poate ne dă un hint la Ceaiul de la ora cinci!“ răspundem noi tot numai un zâmbet. Clic, clic, pozele gata, hintul luat și o luăm din nou la pas conduși de Dan și Laura.

Ajungem și la “Carol 53“, că doar promisesem, citim articolul, ne logăm cum putem căci rubricile se umpluseră, facem schimb de suveniruri și “Acum unde mergem ?”, întreabă cineva din grup. Mai mergem la câteva cutii ce le întâlnisem în drum spre eventul celor din Germania că doar le promisesem că ne vedem mai târziu.

Odată cu lăsarea serii, gazdele nostre ne duc în parcul Herăstrău unde căutăm cutia “Hard Rock”. Participăm și la eventul nemțiilor care ne-au povestit de întâmplăriile lor din aceea zi. Surpriză, ajung  Caracula și Mihaela, iar poveștile se lungesc tot mai mult. După o zi plină de aventuri frumoase, seara cu povești și mai frumoase, ceasul  biologic ne anuntă că este timpul să luăm masa. Aveam masa rezervată într-un local frumos unde am avut parte și de un concert de muzică folk, dar mai marea ne-a fost bucuria când l-am întâlnit pe Lukas’, ajuns și el pe ultima sută de metri. Muzică, mâncare, prieteni , voie bună, băutură… toate împreună formau meniul perfect, mai că nu ne mai venea să plecăm acasă. Ehhh, dar a trebuit să plecăm, dar să nu credeți că ne-am îndreptat direct spre locurile unde eram cazați. Ne-am despărțit de clujeni (aceștia plecând la o bucată de vreme) și de gazdele noastre, după care împreună cu Lukas’, Mioritics, V@lybra și Pistruiata, ne-am dus să mai căutăm câteva cutii prin parc pentru a putea rotunji suma la 1000. Cutia norocoasă a fost “Herăstrău Park- The small hill”. Găsită cu ajutorul lanternei de la telefon,  fiindcă bezna era tot mai mare.

Yupiii, ieiiiii, și tot felul de exclamații de fericire, dar “Acum gata, haideți să ne odihnim“ spune V@lybra și mare dreptate mai avea. Cu regret ne luăm rămas bun de la Lukas’ și Mioritics luând calea odihnei.

Duminică :

Cum călătorului îi place să se trezească cu noaptea în cap, așa și noi. Facem bagajul, plătim camera și luăm calea unei noi cutii, “MfM: 3:10 to Yuma” a fost cea pe care am căutat-o. Când să declarăm “Gata“, ne dăm seama că a rămas un loc nepipăit și exact acolo era și cutia. De logat , am fi logat dar nu am avut unde, așa că facem poză să demonstrăm că am găsit cutia, o punem la loc și  împreună cu nașii noștrii de geocaching mergem către “Constantin Tănase“ să vedem dacă este acasă. Atât de mult ne-a plăcut hintul că după doi ani ne-am întors să îi mai sunăm odată la poartă. De data aceasta am găsit cutia și bucuroși ne-am logat in ea.

 

Telefonul sună:

Issa Syssa: Hei bună dimineața

DanAL: Bună dimineața!…. Unde sunteți?

Issa Sysaa: Constantin Tănase

DanAL: Ați gasit-o?  Unde mergeți după? Să ne putem întâlni!

Issa Sysaa: Mergem să logăm “Tuesday the 14th”!

DanAL: Aveți coordonatele?

Issa Sysaa: DAAAAAAA!!!

După preluarea celui de-al doilea apel transmitem și oiței locul întâlnirii. Ajungem unde ne îndrumau coordonatele și surpriză, descoperim că cutia este amplasată într-un local, iar localul închis. Păi bine măi nene, dar nu puteai pune si tu un orar în descrierea cutiei sau măcar la hint, să o fi căutat în cursul noții și nu dimineața pe răcoare. Dezamagiți mergem să căutăm “Mătăsari“, după care cutia finală de pe ziua respectivă “The Box v.8

Aici avem noroc, este deschis. Intrăm cu mic cu mare, ne așezăm frumos la mese și cerem cutia. Odatl cutia așezată pe masă încep ustensilele inteligente să răsară de prin buzunare. Știință curată măi frate. Inrăm pe saitul “X”, facem smecheria “Y”, acum trebuie scuturată cutia dar, nu prea tare, dar nici prea încet și cel mai important, cu butoanele în jos. Ninik  ,ninikutza….mai admirăm, mai ascultăm, mai cerem un hint la MoșIon, mai sucim niște butoane………. și gata! magia s-a produs prin deschiderea cutiei minunate. Ne logăm, facem poze, împărtățșim bucuria cu ownerul, după care ne dăm seama că timpul a trecut mult prea repede și trebuie să părăsim capitala.

A fost un week frumos, în care ne-am simțit excelent de bine alături de persoane dragi. Am găsit comori de tot felul, dar cele mai WOW, au fost cele care ne-au fost alături tot timpul. Vă mulțumim.

Leave a Reply